Newsflash
OPINII

Urgenţele stomatologice, încotro?

Urgenţele  stomatologice,  încotro?

Ca orice altă urgenţă, urgenţele stomatologice pot fi atât cu pericol vital, cât și fără. Ele pot fi rezolvate în spital, dar, de cele mai multe ori, și în cabinete autorizate în acest sens.

stomatolog

Legislaţia în vigoare chiar obligă la înfiinţarea unor astfel de cabinete în UPU. De ce nu se întâmplă asta în România?

Definiţia pe care Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii o dă urgenţelor medicale, la art. 92 litera e) vizează „accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenţei medicale de urgenţă, la unul sau mai multe niveluri de competenţă, după caz”. Evident, nu sunt prevăzute excluderi privind stomatologia. Definiţia este generală!

Legiuitorul precizează în același articol că o urgenţă poate fi „cu pericol vital” sau „fără pericol vital”. Fiecare din aceste două categorii de urgenţe are proceduri specifice de rezolvare, legea având prevederi foarte clare: „Îngrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitalicești, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital”.

Așadar, o nevoie acută, iminentă de ajutor medical este o urgenţă chiar dacă nu pune pe termen scurt viaţa pacientului în pericol.
Mai mult, la art. 92 sunt definite și structurile sanitare de furnizare de servicii medicale, care au sarcina (de fapt, obligaţia) de a acorda îngrijiri medicale competente pentru situaţiile de urgenţă medicală.

Astfel de unităţi există atât în structura spitalelor judeţene sau regionale, cât și în structura spitalelor aparţinând ministerelor și instituţiilor cu reţele sanitare proprii. Pacienţii se pot prezenta la aceste unităţi medicale fie
transportaţi cu ambulanţe, fie pe cont propriu, spontan.

Precizări fără echivoc găsim și la art. 34 din Constituţia
României, care se referă la drepturile cetăţenilor la asistenţă medicală și ocrotirea sănătăţii, iar ceea ce prevede Legea nr. 95 din 28 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt norme clare și obligatorii de aplicare a prevederilor constituţionale.

Uitarea are tentacule lungi

Problema de interes medical, public, legislativ și organizatoric a rezolvării urgenţelor medicale a avut nevoie de o soluţie juridică dedicată. De aceea, la un an și jumătate după publicarea Legii nr. 95/2006, respectiv în 2 octombrie 2007, a fost emis Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1706 privind conducerea și organizarea unităţilor și compartimentelor de primire a urgenţelor.

Actul normativ, binevenit și necesar, a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 724 din 25 octombrie 2007. Cu toate acestea, complexitatea situaţiilor reale din teren a impus completarea Ord. m.s. nr. 1706/2007 cu un nou act normativ care să elimine unele lipsuri, dubii și incertitudini ale actului normativ iniţial.

Ca urmare, din nevoia evidentă și obiectivă de reglementare, după mai puţin de un an, a fost emis Ordinul m.s. nr. 1523 din 3 septembrie 2008 pentru modificarea și completarea respectivului act normativ. Din acel moment, problema majoră a urgenţelor în stomatologie părea rezolvată. De fapt, trebuia să fie deja rezolvată până în 2020.

Din păcate, nici după 12 ani de la emiterea actului normativ această reglementare nu este aplicată decât sporadic. Nici măcar în perioada stării de urgenţă impusă de pandemia de COVID-19 autorităţile în drept nu au pus actul normativ în aplicare.

Însuși Ministerul Sănătăţii, emitentul actelor normative menţionate nu-și mai aducea aminte de ele, ceea ce a creat multe probleme cu asigurarea urgenţelor stomatologice în perioada aplicării stării de urgenţă în România.

Cabinetele dentare, obligatorii și în UPU

Ord. m.s. nr. 1706/2007 a fost completat prin Ord. m.s. nr. 1523/2008 cu articolul 106^1 prin care este reglementată rezolvarea urgenţelor stomatologice în Unităţile de Primire a Urgenţelor (UPU). Astfel, în art. 106^1 aliniatul (1) se prevede explicit că „în structurile de primire urgenţă UPU din cadrul spitalelor regionale și judeţene de urgenţă vor funcţiona și cabinete de medicină dentară, care asigură urgenţele medico-dentare”.

Înţelegem că înfiinţarea și funcţionarea cabinetelor dentare în toate UPU din ţară este obligatorie. Dar nu se întâmplă așa. Cabinete de medicină dentară nu există în toate unităţile UPU și sunt situaţii în care au existat și apoi au fost desfiinţate fără vreo bază legală.

Sunt și cazuri în care unităţile UPU au solicitat scoaterea la concurs a unor posturi de medic stomatolog în unităţile de primiri urgenţe dar Ministerul Sănătăţii nu a aprobat acele posturi! Sarcinile cabinetelor medico-dentare sunt specificate în actul normativ, ceea ce simplifică foarte mult punerea în aplicare a legii.

Acces gratuit, dar și asigurat în mod concret

Se poate lesne observa, din cele amintite mai sus, că activitatea medicală în ceea ce privește rezolvarea urgenţelor stomatologice beneficiază de acte normative care să asigure accesul populaţiei la servicii medicale calificate și accesibile. Cu toate acestea, nu sunt respectate prevederile legale. Practic, toate sarcinile și obligaţiile privind urgenţele stomatologice sunt transferate către alte entităţi.

Accesul cetăţenilor la servicii medicale de urgenţă stomatologică trebuie să fie gratuit dar trebuie să fie și asigurat în mod concret. Medicii stomatologi aflaţi în relaţii contractuale cu casele teritoriale de asigurări de sănătate pot rezolva urgenţele stomatologice în programul de lucru. Însă rămâne problema asigurării urgenţelor în sărbători legale și în cursul
nopţilor.

Nevoia de a avea cabinete medico-dentare de urgenţă în UPU este nu doar o necesitate medicală resimţită sau declarată, ci una medicală reglementată. În fiecare UPU din ţară trebuie să funcţioneze câte un cabinet medico-dentar cu medici stomatologi titulari încadraţi cu contract de muncă.

Un astfel de cabinet dentar este echivalentul unei secţii medicale în care există un medic șef de secţie și personal medical adecvat alcătuit din medici stomatologi și personal medical mediu. Pentru acoperirea programului de lucru pot fi implicaţi și medici
stomatologi din afara UPU.

Urgenţele stomatologice care ar trebui rezolvate în cabinetele medico-dentare din cadrul UPU

- Stomatite acute, gingivostomatitele ulceronecrotice – spălături și colutorii;
- Pulpită acută – pansament calmant, extirpare vitală;
- Parodontită acută – drenaj endodontic/osteotomie transmaxilară;
- Abcese: vestibular, palatinal, parodontal – incizie, drenaj;
- Alveolite – spălături, conuri antibiotice, eventual chiuretaj;
- Hemoragie postextracţională – toaletă, sutură, eventual chiuretaj sau conformatoare de materiale termoplastice;
- Traumatisme dento-alveolare: luxaţii, subluxaţii – reducere, imobilizare fracturi, extracţie dentară;
- Paricoronarită, tratament antiinflamator, incizie, drenaj;
- Traumatisme maxilo-faciale – tratament de urgenţă – hemostază, imobilizări temporare;
- Luxaţii articulaţia temporo-mandibulară – reducere și imobilizare.

Sursa: Ord. m.s. 1706/2007, în Art. 106^1

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe