Faptul că persoanele vârstnice, la care factorul „de risc“ vârstă înaintată se asociază cu cel al „bolilor cronice“, sunt categoria de popu­laţie cea mai afectată, cu vulnerabilitatea cea mai mare la creşterea excesivă a tempe­raturii mediului ambiant, cum se întâmplă de regulă în sezonul călduros, a determinat autorităţile multor ţări să-şi întocmească şi să pună în operă programe de prevenţie şi ocrotire a grupurilor vulnerabile – între acestea, în principal vârstnici – faţă de riscurile caniculei. Prezentăm în aceste rânduri experienţa unei ţări de la care am luat şi adaptat destule modele: Franţa.

            Totul a pornit de la o experienţă neobişnuit de dureroasă, înregistrată în vara anului 2003, când s-au abătut asupra ţării temperaturi deose­bit de înalte şi, în lipsa unor măsuri adecvate de prevenire şi ocrotire, au murit 15.000 de persoane vârstnice, o catastrofă umană care a pus atunci în dificultate autorităţile şi chiar guvernul. În prezent, Franţa nu mai poate fi luată prin surprindere, fiindcă de mai mulţi ani a realizat un plan amplu şi complex, cunoscut ca Le plan Vermeil (vermeil: roşu aprins, intens, corespunzător cu ceea ce noi numim „cod roşu“ de alertă maximă). Acest plan se activează şi în sezonul rece, împotriva efectelor frigului excesiv şi, în timpul caniculei, vizează prioritar grupul persoanelor vârstnice, cu deosebire al celor dependente şi purtătoare de boli cronice. Responsabilitatea aplicării măsurilor prevăzute în program aparţine prefectului, şi amplitudinea şi particularităţile măsurilor sunt adaptate specificului local, decupajul geografic şi structura populaţiei dictând nivelul şi amploarea măsurilor.

            Prima dintre măsuri priveşte campaniile de sensibilizare a populaţiei (prognoze şi avertizări meteo, educaţie de protecţie), sensibilizare care se lansează înaintea debutului perioadei de creşteri ale temperaturii, în prima parte a lunii iunie, folosindu-se toate canalele media, audio-vizuale, scrise, afişe, pliante, fluturaşi în locurile publice cele mai frecventate şi, în special, în farmacii. Planurile adaptate geografic, local, sunt întocmite de grupuri de lucru formate din specialişti – autorităţi publice, meteorologi, medici din reţeaua de prevenţie, gerontologi, generalişti. Planul este în acelaşi timp şi parte a programului gerontologic departamental. Sistemul de alertă coordonat de prefectură este bazat pe un parteneriat între Météo France şi autorităţile sanitare. Riscurile pentru sănătate sunt semnalate prin niveluri de alertă: prealertă (anticipare de trei–şapte zile), risc de val de căldură în săptămâna ce urmează; alertă (anticipare de 0–72 de ore), valul de căldură se va instala cu certitudine; anunţul unei situaţii de pericol (anticipare 0–72 de ore), riscul sanitar este important în legătură cu nivelul temperaturii asociat cu un puternic grad de poluare atmosferică („canicule – pollution“).

    Un alt punct priveşte elaborarea de bune practici preventive privind riscurile pentru sănătate reprezentate de caniculă şi poluare; pentru regularizarea schimburilor termice sunt recomandate: hidratarea, ventilaţia, climati­zarea, modul de alimentaţie, amenajările tempo­rare ale mediului fizic – locuinţe, instituţii colective, comportamente pertinente indivi­duale, elemente de apel şi de prim-ajutor.

     Organizarea planului Vermeil implică trei niveluri de declanşare. Cel naţional cuprinde ministerele implicate, în primul rând cel al sănătăţii, dar şi alte organisme de protecţie şi asistenţă socială, protecţia vârstnicilor, a familiei, care concep măsurile generale, planul cadru la nivelul ţării. Nivelul departamental implică autorităţile sanitare şi sociale departa­men­tale, obligatorii fiind: schema gerontologică departamentală (Franţa are o reţea geronto­logică naţională), schema regio­nală de organizare sanitară (dispozitivele de urgenţă); acest nivel departamental se orga­nizează sub autoritatea prefectului şi mobili­zează şi alte resurse – reţeaua spitalicească, Uniunea Regională a Medicilor Liberali; în sfârşit, se instituie când este cazul o celulă de criză şi un comitet de vigilenţă departamental. Nivelul comunal sau intercomunal este princi­palul nivel de proximitate, de aplicare concretă a planului Vermeil departamental şi de coordo­nare a operatorilor locali. Sunt implicaţi primarii de comune sau de arondismente. O exigenţă esenţială devine reperarea şi supravegherea persoanelor vârstnice fragile, aflate în situaţii de izolare la domiciliu („L’opération fil d’ariane“); sunt mobilizaţi şi voluntari, organisme non-guvernamentale; se pun în funcţiune instalaţii de telealarmă, de teleasistenţă, de telefonie adaptată (telephones «3 touches»).

     Am considerat util să prezentăm mai pe larg măsurile întreprinse într-o ţară europeană dezvoltată, care a învăţat dintr-o experienţă tragică, urmărind şi preluarea unor sugestii pentru noi şi, în special, un model de grijă a autorităţilor pentru protecţia vârstnicilor fragili.