Prietenii apropiați m-au
sfătuit dintotdeauna să fiu mai optimist, să văd în orice situație partea plină
a paharului. E drept, ei nu sunt medici și nu lucrează în sistemul nostru de
sănătate, pe care chiar îl evită ori de câte ori au ocazia. O bună vreme, eu am
crezut că în acest sistem îmi este locul și menirea. Mi-am propus să fac un
experiment cu mine și să le urmez sfatul orice ar fi, măcar timp de o
săptămână. Am prins, ce e drept, o săptămâna dificilă, tocmai când a început în
presa online, apoi s-a mutat la tv scandalul diluanților. Pardon, al
dezinfectanților folosiți în majoritatea spitalelor din țara noastră. Inițial,
am avut o pornire firească de indignare, de furie, de ură la adresa corupției
care căpușează sistemul de sănătate și implicit viețile noastre de când mă știu
eu și cu siguranță, de mult mai înainte.
Este greu să rămâi calm
când vezi că în nouă spitale din București, toate cu un flux impresionant de
pacienți (mai ales cele trei spitale de urgență din listă), se folosesc cu
ușurință dezinfectanți ineficienți și unele bacterii multirezistente sunt la
ele acasă. Am urmărit știrile mai mult sau mai puțin oficiale legate de acest
subiect, toate speculațiile, am urmărit până și tăcerea unor oameni de la care
mă așteptam să aibă o poziție fermă și categorică. În același timp, încercam să
îmi respect și promisiunea de a vedea partea plină a paharului. În minte îmi
veneau discursurile auzite de-a lungul timpului pe la diverse manifestări
medicale ale unor directori de spitale, care se văitau de lipsurile din sistem.
Unii se lamentau cu o așa convingere încât după ce terminam de ascultat, mă
gândeam că probabil trăiau, săracii, într-o cutie de carton, undeva pe un câmp
pustiu și veneau la muncă doar din pasiunea mistuitoare care îi ține în mod
miraculos în funcție. Nu avem bani, nu avem fonduri, s-au terminat fondurile,
nu ne ajută nimeni, nu ne dă primăria, nu ne dă ministerul – erau plângerile
lor, pe care fiecare dintre voi le-a auzit de-a lungul carierei, unii poate
chiar din timpul facultății. Of, cum poți să găsești ceva optimist în toată
situația asta?
O analiză a contractelor
făcute de Hexi Pharma cu spitalele din România în ultimii patru ani, publicată
de ONG-ul Inițiativa României, arată că în perioada 2012–2015, compania Hexi
Pharma a încheiat cu spitalele din România un număr total de 9.339 de contracte
cu o valoare totală de 25.975.821,5 de euro, din care 9.036 de contracte prin
încredințare directă – cu o valoare de 5.440.829,4 de euro și 303 contracte
obținute prin licitație – cu o valoare de 20.534.992,1 de euro. Contractele cu
spitalele se făceau sub formă de achiziții directe și mai puțin prin licitații,
care, așa cum suntem obișnuiți, erau cel mai probabil aranjate. Litrul de
diluant costa 7,9 euro, iar la noi în țară era vândut la un preț de 10 ori mai
mare, apoi era diluat (lăcomia nu are limite) și vândut spitalelor.
În final, profitul per
litru de dezinfectant ajungea la 100 de euro, plătiți din bani publici, adică
bani care trebuiau să ajungă tot în spital, dar pentru pacienți și procesul lor
de îngrijire. Iar dacă pacientul are norocul să facă slalom printre stafilococi
aurii și pseudomonas pe durata spitalizării și să plece acasă doar cu flora
bacteriană proprie, nu același noroc îl are personalul medical de pe secțiile
dezinfectate frecvent cu substanțele diluate, care este expus zi de zi la
contactul cu germenii patogeni.
Vestea bună, în caz că
nu ați văzut-o până acum, este că nu suntem așa de săraci precum afirmă toți
directorii de spitale, managerii și o parte din reprezentanții sistemului
medical. 26 de milioane de euro în doar patru ani nu sunt de ici – de colo, nu?
Închideți ochii pentru o secundă și gândiți-vă la cel mai mizerabil salon în
care ați pășit vreodată de-a lungul anilor. Știți la ce mă refer, genul cu
pereții scorojiți, mizerie, toaletă nefuncțională în care nici nu te gândești
să te așezi pe vasul de toaletă, care nu a mai fost schimbat de cine știe când.
Genul de salon în care nici gândacii nu se simt prea confortabil să stea,
probabil pentru că nici ei nu vor să ia vreo infecție. Gândiți-vă care ar fi
costul real al renovării unui astfel de salon, făcut cu modestie, dar cu
prețurile corecte. Ar ajunge cei 26 de milioane de euro să scăpăm măcar de
imaginile acestea care ne bântuie de ani de zile? În mare parte, cred că da.
Până și cel mai incompetent manager de spital, dacă ar face renovarea fără să
se gândească la comision și furt, ar fi în stare să aleagă materiale și
manoperă la un preț rezonabil, așa cum probabil face și la el acasă când vine
vremea renovării. Nici el nu cred că plătește zugravului de câteva ori mai mult
decât valorează totul. Deci, să ne veselim, dragi colegi, căci sunt bani în
sistem! Nu, nu suntem chiar așa de săraci cum ne-am tot săturat să auzim.
Tot la începutul acestei
luni, aflăm despre raportul care analizează programul național pentru diabet
din perioada 2012–2014. Potrivit Curții de Conturi, în cazul a 21 de case
județene, au fost descoperite cheltuieli ilegale și prejudicii aduse statului
de peste 9 milioane de lei. De exemplu, 100.000 de lei este valoarea unor
rețete eliberate pentru pacienți decedați. Sunt bani, vedeți? 0,5 milioane de
lei s-au dus pe rețete validate fără aprobarea unor comisii de specialitate,
condiție obligatorie, iar în cazul a 76 de pacienți s-au decontat 700.000 de
lei pentru dializă, deși nu erau înregistrați în Registrul național renal. În
ceea ce privește decontarea medicamentelor, diferența de peste 30 de milioane
lei la preț rezultă din faptul că pentru același medicament s-au practicat
prețuri de achiziție diferite sau au fost alocate fonduri, la nivel de județ,
fără ca statul să negocieze aceste contracte. Curtea de Conturi mai spune că nu
au fost luate măsuri de încurajare a furnizorilor de medicamente pentru ca
aceștia să vină cu medicamente care să fie compensate 100%. În schimb, au venit
cu medicamente compensate doar parțial, iar pacienții au fost nevoiți să
plătească diferența (conform Digi24). Curtea de Conturi a stabilit că pacienții
au plătit diferențe de preț care totalizează 31,4 milioane de lei, deși prin
programul pentru diabet ar fi trebuit să primească medicamente gratuite.
Închei cu o ultimă știre
venită tot la începutul săptămânii trecute, despre medicul de la Casa de Pensii
Caraș-Severin, care încasează zece șpăgi pe minut. Acesta a fost filmat de
procurori în timp ce aduna mita chiar în biroul său. Inspectorii au constatat
că soția acestuia, de profesie judecător, nu poate să justifice 275.000 de euro
din avere și au propus confiscarea acestei sume. Pe lângă banii pretinși, Casa
de Pensii trebuie să lămurească aproximativ 2.000 de dosare de pensionare. Nu
se cunoaște, totuși, prejudiciul adus statului. Cazul îmi amintește de ce s-a
întâmplat în 2014 la Spitalul de Arși la
care, potrivit anchetatorilor, medicii vizați în dosarul operațiilor estetice
pretindeau mită sume cuprinse între 450 și 3.400 de euro, în funcție de tipul
intervenției. Banii erau împărțiți între membrii echipei operatorii, iar în
cazul în care raportările acestora erau validate, Casa de Asigurări de Sănătate
a Municipiului București deconta aproape 5.000 de lei pe operație. În unele
cazuri, perchezițiile au fost întârziate până la sosirea mașinilor de numărat
bani, în condițiile în care anchetatorii au găsit la un doctor 170.000 de euro,
iar la un altul 700.000 de lei, au declarat, pentru Mediafax, surse judiciare.
Acasă la un alt medic au fost găsiți 50.000 de euro, la un altul, 40.000 de
euro, iar la un doctor care fusese în tura de noapte, 1.000 de euro, conform
acelorași surse. În total, la cei vizați de percheziții au fost găsiți peste
500.000 de euro, au mai precizat sursele citate.
V-am molipsit cu
optimismul meu? Am să îmi sun prietenii și am să le mulțumesc pentru sfatul
dat. M-au ajutat să văd lucrurile într-o perspectivă nouă și de acum înainte nu
o să mai spun nimănui că nu sunt bani în sistem. Sunt bani destui pentru a
îmbunătăți situația actuală. Cu corupția avem problemele cele mai mari, nu cu
banii.
