Newsflash
OPINII

Vindecarea empatiei: de unde începem?

de Dr. Vlad STROESCU - ian. 17 2020
Vindecarea empatiei: de unde începem?

Mi-aduc aminte de primii ani ai studenției: asistam la prezentări de caz și eram uimit de felul în care detalii patologice suscitau mai mult interes decât soarta ultimă a pacientului.

Văzută din afară, lumea noastră, a medicilor, e șocantă. Medicii trăiesc și muncesc într-un regim aparte de responsabilitate, care marchează profund organizarea lor socială. Există o strictă ierarhie, nu doar pe organigramă, ci resimțită intim, afectiv și instinctiv. Există o anumită închistare, doar o mică parte fiind explicată de confidențialitatea relației medic-pacient, restul derivând din modul particular al medicilor de a interpreta lumea din jur. Medicul este un narator, el trebuie să facă ordine în hățișul de detalii și micro-haosul psiholog și social pe care orice suferință omenească îl produce și să degaje din el o istorie coerentă și rațională, dar care adesea e foarte diferită de felul în care pacientul, familia, publicul interpretează lucrurile. Și, din păcate, nu reușim să transmitem întotdeauna varianta noastră a poveștii. Mai trist e că uneori nici nu încercăm.

empatie

Dar cel mai șocant lucru e ceea ce pare, la prima vedere, un deficit de empatie. Mi-aduc aminte de primii ani ai studenției: asistam la prezentări de caz și eram uimit de felul în care detalii patologice suscitau mai mult interes decât soarta ultimă a pacientului. Mă șoca entuziasmul unui cadru universitar în fața unei boli rare sau a particularității unice diagnostice, nu înțelegeam cum putem încă vorbi de „frumusețea” unui caz, când asta înseamnă boală și suferință. Mă șoca monotonia raportului de gardă, a litaniei de cazuri „banale” de la camera de gardă, dar care, fiecare în parte, erau drame enorme pentru bolnavi și familiile lor. Înțelegeam că un medic nu poate suferi empatic pentru toți cei douăzeci de pacienți pe care îi vede într-o zi, înțelegeam că un chirurg nu poate tăia carnea vie dacă stă să se gândească, în operație, la faptul că acea carne are sentimente, pasiuni, trecut, viitor, oameni dragi, speranțe. Dar, în același timp, nu înțelegeam cum de îi e ușor să nu se gândească la toate astea.

Dar, cel mai important, nu înțelegeam că eu însumi eram cel lipsit de empatie. De la înălțimea arogantă a tânărului student la medicină, nici măcar nu întrezăream complexitatea afectivă a relației medic-pacient, muchia de cuțit empatică pe care medicul trebuie să își țină echilibrul. Faptul că oricând poate cădea. Medicul trebuie să fie empatic. Dar cât de multă empatie putem pretinde noi de la marele public, de la pacienții noștri? Poate că răspunsul e: mai întâi trebuie să fim empatici între noi, în interiorul breslei. Aici, în relațiile dintre noi, deficitul de empatie pare să fie cel mai adânc.


Notă autor:

Foto: pixabay.com

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe