„Vraja” marijuanei

La capătul unei dezbateri lungi în Comisia de Sănătate a Camerei Deputaţilor, privind legalizarea uzului medicinal al marijuanei, m-am trezit plecând cu sentimente contradictorii.

Pe de o parte, îmi doresc legalizarea și reglementarea posesiei și consumului de marijuana în România. Pe de altă parte, știu că, vorba proverbului, ajunge o bâtă la un car de oale. Iar argumentele unora dintre proponenţii legii mi s-au părut nu doar subţiri, ci pe alocuri periculoase.

Să luăm, bunăoară, argumentul din utilitate. Dacă asculţi vocea apologeţilor, pare că ne uităm la un produs miracol, ale cărui proprietăţi vor schimba profund faţa medicinei.

Doar că nu e un produs, ci o categorie foarte eterogenă de produse denumite generic „marijuana”, greu de standardizat, de reprezentat pe-o scală a eficacităţii/siguranţei și de dozat adecvat nevoilor unui bolnav. Iar retorica „e lipsit de efecte adverse” sau „nu are potenţial letal” e pur și simplu mincinoasă.

O știu și din practica mea medicală și o știu și din studii, ghiduri de bune practici și poziţii oficiale ale breslelor medicale. Până și banala aspirină are efecte adverse și potenţial letal!

Orice medicament are câteva caracteristici ale produsului. Are una sau mai multe substanţe active. Are indicaţii clare on- și off-label. Are prevederi clare privind calea de administrare. Are studii făcute pe potenţialul de supradozare și intoxicaţie încât să poţi contracara consecinţele posibil periculoase. Sunt descrise efectele adverse etc.

Se potrivește marijuana în această matrice? Da și nu. E ca un dop pătrat pentru o gaură rotundă. Dacă-l forţezi, ia forma găurii. Și asta pentru că nu doar în România, dar și în alte ţări diversitatea, varietatea de tulpini, de hibrizi, de rășini emergente poate conţine cantităţi variabile de compuși bioactivi și psihoactivi. Inclusiv o clasificare strict pe raportul THC/CBD în trei variante are limitările ei (deși ar fi un pas înainte).

Finalmente, pentru că subiectul e vast și depășește scopul unui editorial, regimul de prescripţie, dar și lanţul logistic de procurare, aprovizionare, dispensare medicală cer atenţie și scrutin. Pentru că trebuie să pui marijuana în locul ei potrivit.

O supui regimului achiziţiilor publice pentru medicamente și derivate? Are parte de aceeași serializare, încât să ai trasabilitate? Cum previi bucla de revânzare a produsului pe piaţa neagră? Sunt întrebări legitime.

Medical, mi-aș dori să o am în arsenalul terapeutic. Și eu, și alţi colegi de-ai mei știm că sunt situaţii unde își poate dovedi utilitatea. Dar, ca și în alte cazuri unde-am observat că medicamentul pe care-l recomandăm se poartă imprevizibil, sau raportul risc/beneficiu e mic, s-ar putea – paradoxal – să rupem „vraja” marijuanei după ce o legalizăm, după care să rămână subutilizată pentru că nu se va plia pe practica medicală uzuală în România, pe profilul de pacient român.

Toate de mai sus spun că o simplă „dezlegare la iarbă” nu-i de ajuns. Și dacă-mi displace ceva profund e să văd raţiunea înlocuită de emoţii, fie ele converse sau adverse unei idei, spre diluţia în banal a unui subiect altfel relevant pentru medicină.

Citiți și: Scurtul drum de la tutun la cannabis

Etichete: marijuana efecte adverse THC