Sunt ani de
zile de când auzim că nu ajung banii din sistemul medical românesc. Avem
spitale în paragină și nu avem bani de investiții și investigații. De ani de
zile, pacienții așteaptă (uneori și trei luni) pentru niște investigații
paraclinice. De ani de zile ne pleacă medicii din țară. Acum câțiva ani am
auzit cum un consilier guvernamental a spus că este mai ieftin să lăsăm să
plece medicii din țară decât să facem un sistem medical care să-i motiveze să
rămână în țară. Oare chiar așa este? Nimeni nu a reușit să rezolve această problemă.
Oare din cauza amplasării geografice specială a țării noastre, cea la care fac
referire „drumarii“ atunci când ne plângem că în fiecare primăvară avem drumuri
cu gropi?
Recent,
Societatea Națională de Medicina Familiei (SNMF) și Patronatul Național al
medicilor de familie (PNMF), în cadrul unei conferințe de presă, au avut
curajul să pună degetul pe rană și să ne spună cum e cu banii sănătății.
Astfel, am aflat că, de la bugetul de stat, sistemul medical primește 4,2% din
produsul intern brut (PIB). Din acest procent, doar 0,86% sunt efectiv bani de
la buget și sunt alocați programelor naționale de sănătate (pentru oncologie,
tuberculoză, diabet zaharat etc.). Restul de 3,34% reprezintă banii colectați
de la asigurați și ar trebui cheltuiți doar pentru sănătatea celor care
plătesc.
Însă există
foarte multe categorii de asigurați care nu plătesc asigurări, dar beneficiază
de asigurare medicală. Aceștia sunt minorii, studenții, elevii, ucenicii,
coasigurații și pensionarii cu pensii mai mici de 740 de lei. Nu este o
problemă că minorii, elevii, studenții sau ucenicii nu plătesc asigurări
medicale dar sunt asigurați. Este normal, ei nu au de unde să plătească și noi
trebuie să investim în viitor. Problema este că statul nu-și respectă
obligațiile și nu plătește din PIB banii necesari pentru asigurarea medicală a
celor scutiți de plată. Este inadmisibil ca nici măcar cinci milioane de
asigurați plătitori să asigure servicii medicale gratuite pentru 15 milioane de
neplătitori, dar beneficiari ai asigurărilor medicale. În mod normal, dacă
guvernul a stabilit că există categorii de neplătitori dar beneficiari ai
asigurărilor medicale, tot el trebuie să asigure și plata polițelor de
asigurare a acestor persoane. Dar nu se întâmplă asta. Și observăm că doar un
pacient plătește asigurări de sănătate din care beneficiază trei alte persoane.
Evident că în această situație banii sunt întotdeauna insuficienți, personalul
medical este prost plătit, pacienții sunt nevoiți să-și cumpere medicamente și
materiale sanitare în spitale, iar unii din ei trebuie să aștepte trei luni
până vor apărea fonduri pentru analize de laborator.
Întrebarea
este: când se va termina această situație, când vom avea și noi un sistem
normal, când vom avea o țară ca afară?