Vuiesc ziare și televiziuni din întreaga lume cu privire la faptul
că, pentru a patra oară în istorie, Organizația mondială a sănătății a declarat
o urgență internațională de sănătate publică. Felul în care sunt scrise însă cele
mai multe știri neglijează un aspect: alerta OMS nu face direct referire la infecția
cu virusul Zika, ci vizează clusterul de cazuri de microcefalie și complicații neurologice
care zguduie în prezent America Latină și Centrală. Cluster asociat cu epidemia
de Zika, fără însă ca legătura cauzală dintre cele două probleme de sănătate publică
să fi fost probată cu acribie științifică. Aici e, de fapt, miezul pericolului pe
care îl reprezintă virusul transmis prin înțepătura de țânțar. Ca și în cazul Ebola,
ceea ce știm e cu mult mai puțin decât ceea ce nu știm, iar abia în toiul unei epidemii
care a afectat deja mai mult de douăzeci de țări sunt scrise editoriale și ținute
discursuri despre cum ar trebui accelerate eforturile de cercetare, prevenție și
dezvoltare a unei formule eficiente de imunizare. E drept că, spre deosebire de
Ebola, Zika nu ar fi impus-o, neavând și aceeași rată a fatalității. Până acum,
cele mai multe cazuri de infecție documentate au fost blânde, 80% chiar asimptomatice,
iar celelalte dădeau febră, dureri articulare, eventual conjunctivită, care treceau
de la sine, fără a impune mai mult decât tratament simptomatic.
Problema gravă apare – au motive puternice să suspecteze acum medicii
și cercetătorii – la femeile însărcinate. Ele pot transmite fătului infecția, iar
acesta se poate naște cu complicații care includ microcefalia și sindromul Guillain-Barré.
Ipoteza e susținută tragic de miile de cazuri de microcefalie documentate în ultimele
opt luni în Brazilia și în celelalte țări din America Latină, în paralel cu răspândirea
epidemiei de Zika.
Transmisă prin înțepătura unei specii de țânțar (Aedes aegypti),
care se găsește pe aproape întreg teritoriul Americilor (minus Chile și Canada),
infecția cu Zika are un potențial pandemic care nu poate fi neglijat. Dacă ne gândim
și că epidemia a pornit într-o țară care va găzdui în 2016 două mari evenimente,
carnavalul de la Rio și Jocurile Olimpice, se constituie ca un extemporal menit
să verifice dacă OMS și comunitatea internațională au învățat suficient de bine
lecțiile dure ale epidemiei de Ebola din Africa de Vest. Dar s-ar putea să fie un
extemporal care vine prea repede, înainte de asimilarea concluziilor și pregătirea
noilor strategii. Margaret Chan, directorul general OMS, primește totuși o bilă
albă pentru că de această dată declararea stării de urgență internațională vine
mult mai prompt. În cazul Ebola, OMS a fost aspru criticată pentru lentoarea reacției.
Ebola se întâlnea cu unele din cele mai sărace și slabe sisteme medicale
din lume, dar și cu practici culturale care făceau ținerea ei sub control o sarcină
extrem de dificilă, ritualul înmormântării fiind de departe o modalitate importantă
de transmitere. În chip similar, majoritatea țărilor lovite acum de epidemia cu
Zika au un profil sociocultural care dinamitează însăși măsurile de prevenție pentru
evitarea complicațiilor. Guvernele din Brazilia, Honduras, Columbia le-au cerut
femeilor să amâne pentru o perioadă o eventuală sarcină. El Salvador le-a cerut
chiar să aștepte până în 2018. Unei astfel de recomandări nu îi lipsește doar fundamentul
științific (relația cauzală dintre infecție și malformațiile congenitale nu a fost
dovedită), ci chiar pragmatismul. Cele mai multe state din America Latină incriminează
avortul sau îl permit doar în situații excepționale, iar accesul la mijloace contraceptive
este limitat spre inexistent. Niciuna dintre măsurile de precauție enunțate de OMS
luni, după întâlnirea Comitetului IHR, nu oferă soluții pentru cea mai vulnerabilă
categorie de public la acest moment în America Latină: femeile tinere și sărace,
cărora li se spune să evite o sarcină, fără a li se da și posibilitatea să o facă.
Recomandările OMS ar fi trebuit să includă și o directivă prin care țările să se
asigure că femeile la risc de infectare cu Zika au acces la mijloace contraceptive
și avorturi sigure – pledează profesorii Lawrence Gostin și Alexandra Phelan, de
la reputatul Institut O’Neill pentru dreptul sănătății naționale și globale (Universitatea
Georgetown), într-un editorial pe blogul instituției. „OMS trebuie să arate și că
nu va mai pune niciodată politicile deasupra sănătății publice“, scriu cei doi.
Informările OMS nu cuprind nici recomandări specifice pentru femeile însărcinate
din țările încă neafectate de epidemie, deși cel mai probabil este că evitarea unei
călătorii în țările cu focare de Zika este o măsură mai mult decât binevenită. Un
caz rar de transmitere pe cale sexuală a infecției a fost diagnosticat zilele trecute
în Texas. Dacă transmiterii prin înțepătura de țânțar i se adaugă și această cale
de contaminare, în aceleași condiții ale accesului limitat la contraceptive, consecințele
pot fi extrem de periculoase pentru sănătatea publică. Ebola copleșise OMS, arătând
că este nevoie urgentă de o reformă structurală și financiară a organizației ca
aceasta să poată face față noilor provocări ale sănătății globale. Zika se întâlnește
tot cu o organizație sărăcită. Ca să-și îndeplinească misiunea internațională, OMS
ar trebui să facă mai mult decât a făcut până acum. La fel ca Ebola, Zika este o
afecțiune înalt prevenibilă. O estimare a Academiei americane de medicină spune
că o creștere cu 4,5 miliarde de dolari pe an a fondurilor alocate sănătății globale
ar putea pune capăt infecțiilor transmise de țânțari, precum Zika. OMS trebuie să
își recâștige credibilitatea, mobilizând și coagulând acțiunile și fondurile internaționale,
declarând război țânțarilor și accelerând cercetările pentru descoperirea unui vaccin,
scrie același Lawrence Gostin, directorul centrului OMS pentru dreptul sănătății
publice și drepturile omului, în revista Time.
Pe măsură ce epidemia ia proporții în regiunea americană, riscul
ca persoane infectate cu Zika să pătrundă în Europa crește. Cel mai probabil, nivelul
de pandemie va fi atins până la sfârșitul anului, după Jocurile Olimpice. România
nu se pregătește pentru Zika, pentru că nu se teme de Zika. Unii specialiști ne-au
spus-o preferând să rămână necitați, chiar glumind pe seama improbabilității scenariului,
alții ne-au explicat-o mai didactic. „O epidemie cu Zika în România e greu de imaginat.
Cel mai probabil vor fi doar cazuri importate, persoane care vin deja infectate
din America Latină. Atât. Pentru că este o boală transmisă de vector, iar vectorul
nu este aici. Cu siguranță nu în acest sezon. Cât despre sezonul de vară, să vedem
ce se va întâmpla până atunci“, spune profesorul Costin Cernescu, virusolog. La
noi nu există țânțarul care servește drept vector în America Latină. Avem în schimb
unul care îi este un fel de frate vitreg: țânțarul-tigru asiatic (Aedes albopictus),
din același gen. În teorie, acesta ar putea deveni un vector de transmitere a infecției:
a fost implicat anterior în transmiterea febrei denga și a virusului chikungunya,
în focare din sudul Europei. Ca să existe o epidemie de Zika în România, ar trebui
să fie îndeplinite simultan trei condiții: să existe suficient de multe persoane
viremice (infecții de import), o populație suficient de mare de țânțari și acești
țânțari să trăiască suficient de mult ca să devină infectanți. Încă nu știm ce longevitate
are țânțarul-tigru asiatic din România. Ca această sumă de coincidențe să aibă loc,
ar trebui într-adevăr să fim foarte ghinioniști. Ne-am putea baza, în dulcele stil
clasic, și acum pe norocul care ne-a ținut loc de pregătire atunci când din spațiul
internațional veneau amenințări de Ebola sau gripă porcină.
