Dar a fost un moment când am simţit o atingere pe umăr, însoţită de un sfat divin: „Îndreaptă-ţi pașii către Radiologie și Imagistică Medicală!”. De atunci, sunt recunoscător zi de zi pentru această alegere.

Sunt în anul II de rezidenţiat și în fiecare zi descopăr lucruri noi. Uneori sunt extrem de entuziasmat, alteori undeva la polul opus – debusolat peste măsură. La început mi-a fost foarte greu. Observam „simplitatea” de care dădeau dovadă colegii mai mari în interpretarea imaginilor CT sau IRM și îmi spuneam că este imposibil. Nu vedeam luminiţa de la capătul tunelului, deși era acolo, și aveam să o descopăr în scurt timp.

Începuturile sunt dificile, iar acest aspect le conturează frumuseţea. Necunoscutul m-a sufocat cu multe întrebări, mi-a pus la îndoială alegerile, m-a intimidat. Ușor-ușor am înţeles că este normal ca lucrurile să se prezinte astfel. Am început să caut, să înţeleg ce presupune a fi un medic radiolog responsabil, care sunt cunoștinţele pe care trebuie să le dezvolt etc. Am început să citesc, să pun întrebări și lucrurile au devenit din ce în ce mai clare.

O chirurgie fină

Radiologia și Imagistica Medicală este o chirurgie fină – „tai” imagine după imagine și trebuie să „intervii” acolo unde sunt probleme. Acest lucru presupune să cunoști foarte bine anatomia normală (radiografic, CT, IRM și ecografic), variantele anatomice adiacente și vasta patologie pe care bolnavul o poate prezenta. Așadar, o provocare destul de mare.

Sunt recunoscător pentru faptul că în modulele efectuate până acum am întâlnit oameni pasionaţi, adevăraţi mentori, care mi-au oferit fără măsură din cunoștinţele lor, și fără de care nu aveam cum să progresez.

Dincolo de complexitatea Radiologiei și Imagisticii Medicale, am descoperit cât de importantă este colaborarea cu toate celelalte specializări. De cele mai multe ori, dialogul este cuvâtul-cheie în gestionarea corespunzătoare a unui pacient și în efectuarea unui act medical corect.