Renal
Failure Academy (RFA), un eveniment de tradiție în nefrologia românească și
europeană, este un curs oficial al European Renal Association – European
Dialysis and Transplant Association (ERA–EDTA). Ediția de anul acesta, a
paisprezecea, a RFA a avut loc la Centrul regional de afaceri din Timișoara în
zilele de 7 și 8 septembrie. Printre participanți s-au aflat reputați lectori
din străinătate: Marea Britanie – prof. dr. David Goldsmith, prof. dr. Ken
Farrington și dr. James Tattersall; Polonia – prof. dr. Andrzej Wiecek; Spania
– prof. dr. Adriana Dusso și prof. dr. Alberto Ortiz; Olanda – prof. dr. Marc
Vervloet. Alături de aceștia, au susținut prezentări nefrologi români de renume
precum prof. dr. Adrian Covic, conf. dr. Adalbert Schiller, conf. dr. Ina Maria
Kacso și dr. Ionuț Nistor.
Conferințele
RFA au acoperit teme de nefrologie clinică, boală cronică de rinichi (BCR) și
managementul insuficienței renale, prezentările concentrându-se asupra
opțiunilor terapeutice moderne, inovative, precum și asupra studiilor pe care
acestea le au la baza.
Evaluarea
pacienților în vârstă
Reuniunea
a debutat cu o prezentare ce a stârnit dezbateri: prof. dr. Adrian Covic, șeful
secției de nefrologie a Spitalului „C.I. Parhon“ Iași, a prezentat noul ghid de
practici în nefrologie, la persoanele în vârstă. Ghidul a fost elaborat în
colaborare cu profesorul Kenneth Farrington, de la Universitatea Hertfordshire
din Marea Britanie și cu dr. Ionuț Nistor, care s-a ocupat de metodologia în
conceperea ghidului. Numărul pacienților cu vârstă avansată care suferă de
boală cronică de rinichi (BCR) este în creștere accentuată în ultimii ani.
Adrian Covic a atras atenția că, la începutul carierei sale, a avea peste 60 de
ani și insuficiență renală era aproape o sentință la moarte. Întrucât centrele
de dializă erau puține și suprasolicitate, pacienții cu vârsta peste 60 de ani
nu erau luați în considerare pentru tratament.
În
prezent, însă, situația s-a schimbat semnificativ – un pacient de peste 60 de
ani are șanse la tratament și poate fi chiar candidat pentru un transplant de
rinichi. Este necesară evaluarea pacienților geriatrici într-un mod obiectiv și
complex, vârsta nefiind singurul (sau cel mai important) criteriu de luat în
calcul, ci starea pacientului, în special fragilitatea acestuia și
comorbiditățile asociate. În acest sens, noul ghid propune o metodă detaliată
de evaluare a pacientului geriatric cu BCR, pentru ca la final decizia de
tratament să fie luată pe baza acestui algoritm comprehensiv. În funcție de
starea evaluată a pacientului, se poate recomanda o formă potrivită de dializă
sau alte opțiuni de tratament care să amelioreze calitatea vieții acestuia.
Potrivit profesorului Covic, acest algoritm de evaluare a pacienților
geriatrici cu BCR va fi pus în practică în cadrul Centrului de dializă și
transplant renal al Spitalului „C.I. Parhon“ Iași. De asemenea, se are în
vedere efectuarea unui studiu-pilot observațional care va implica evaluarea
tuturor pacienților din cadrul secției de geriatrie și gerontologie a spitalului
ieșean pe baza noului algoritm. Rezultatele studiului vor fi puse ulterior la
dispoziția autorităților. Dorința profesorului Covic este ca într-un an sau
doi, după evaluarea comprehensivă a ghidului și analizarea datelor rezultate în
urma studiului, să se ia o decizie la nivel național în sensul standardizării
practicii la această categorie de pacienți.
Saga
hipertensiunii arteriale
Venit
de la Londra, prof. dr. David Goldsmith (Spitalul „Guyʼs & Saint Thomas“)
a vorbit despre saga hipertensiunii în boala cronică de rinichi, în timp ce
conf. dr. Adalbert Schiller, șeful Clinicii de nefrologie „Prof. dr. C. Zosin“
din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Timișoara a comparat
tratamentele cu inhibitori ACE și statine cu legendara piatră filozofală,
ambelor atribuindu-li-se puteri uimitoare. În cazul inhibitorilor enzimei de
conversie a angiotensinei (ACE) și blocantelor sistemului
renină–angiotensină–aldosteron (SRAA), s-a crezut mult timp că acest tip de
medicație ar fi cea mai bună opțiune pentru a încetini progresia BCR și a
controla hipertensiunea. Diabetul și hipertensiunea se asociază frecvent bolii
cronice de rinichi. Hipertensiunea arterială este prezentă la peste 90% din
pacienții cu BCR, contribuind la progresia acesteia către faza terminală,
precum și la evenimente cardiovasculare majore.
Cu
toate astea, conform datelor prezentate de David Goldsmith și Adalbert
Schiller, scăderea tensiunii arteriale peste un anumit prag nu aduce cu sine
rezultate mai bune. În schimb, din cauza medicației agresive, poate comporta
riscuri crescute de efecte secundare. Astfel, tensiunea arterială recomandată
nu ar trebui să fie cea mai scăzută valoare posibilă, ci acea valoare care
susține cel mai bine funcția cardiacă și pe cea renală. Această valoare poate fi
diferită de la pacient la pacient, ar trebui să fie individualizată și, mai
ales, monitorizată atent pe toată durata tratamentului. Timp de mulți ani,
valoarea țintă pentru tensiunea arterială a fost de 130/80. Acum, în schimb, se
vorbește despre un interval recomandat, în care tensiunea arterială sistolică
poate fi între 120 și 140.
Paradoxul
obezității
Ziua
a doua a debutat cu o expunere interesantă a prof. dr. Andrzej Wiecek
(Katowice), care a pus în discuție paradoxul obezității la pacienții dializați.
Obezitatea este un factor important de risc și morbiditate în cazul pacienților
cu disfuncție renală, deoarece comportă un risc crescut de hipertensiune
arterială și probleme vasculare asociate.
Pe
de altă parte, conform studiilor efectuate în ultimii ani pe cohorte
semnificative, pacienții cu BCR și obezitate supuși tratamentului cu dializă au
șanse de supraviețuire mai bune decât pacienții normoponderali sau subponderali
cu aceeași afecțiune și dializați. Același paradox al obezității (sau epidemiologie
inversă a obezității) s-a putut observa în rezultatele studiilor efectuate
asupra ratei mortalității în cazul pacienților cu cancer de rinichi. Se pare
că, în aceste situații, supraviețuirea mai bună se poate pune în seama unui
status hemodinamic mai stabil al persoanelor supraponderale, alterării
circuitului citokinelor și a altor factori metabolici implicați.
Însă
pentru majoritatea pacienților care se confruntă cu disfuncții renale și
obezitate, chirurgia bariatrică poate fi o opțiune atât pentru ameliorarea
funcției renale, cât și a problemelor asociate acesteia – hipertensiune
arterială, dislipidemie, apnee. Mai mult, prin efectul său de echilibrare
metabolică, această procedură poate vindeca o altă patologie frecvent asociată
bolii cronice de rinichi – diabetul zaharat. Despre chirurgia bariatrică și
efectul acesteia asupra funcției renale a vorbit dr. Ionuț Nistor (UMF Iași),
care a prezentat riscurile și beneficiile asociate acestei intervenții, precum
și o serie de date statistice culese din studiile efectuate pe pacienți cu BCR
ce au suferit această intervenție.
Dializa
pacienților cu funcție renală reziduală
O
altă prezentare care a stârnit discuții efervescente în sală a fost cea a
profesorului Kenneth Farrington din Marea Britanie, care a propus spre
considerare un program de dializă progresivă în cazul pacienților cu funcție
renală reziduală. El a făcut o pledoarie evitării dializării excesive,
propunând în schimb o creștere a frecvenței sesiunilor de dializă sau a duratei
acestora pe măsură ce funcția reziduală renală a pacientului se deteriorează.
Adoptarea acestei măsuri ar ajuta unitățile de dializă și din perspectivă
logistică și a costurilor, acestea putând prelua un număr mai mare de pacienți,
dacă numărul de sesiuni sau durata acestora ar fi mai scăzută. Problema care se
ridică este legată de necesitatea măsurării frecvente a funcției renale, un
proces dificil (există câteva ecuații de calcul).
Vitamina
D în BCR
Hiperparatiroidismul
secundar este o patologie asociată frecvent insuficienței renale cronice, care
constă în hipersecreția de parathormon (PTH) ca efect secundar al unei stări de
hipocalcemie îndelungată, asociată sau nu cu hiperfosfatemie. Administrarea
vitaminei D are efect inhibitor asupra sintezei de PTH. În plus, induce
formarea și prezervarea proteinei Klotho, cu efect direct asupra proceselor
degenerative implicate în BCR și ajută la suprimarea proceselor inflamatoare.
Prof. dr. Adriana Dusso, cercetător în cadrul Spitalului universitar central
din Oviedo, Spania, a ținut o prelegere despre tratamentul cu vitamina D în
cazul pacienților cu BCR, în care a spus că dozele standard recomandate de
vitamina D activă s-au dovedit insuficiente în cazul pacienților cu BCR, iar
suplimentarea acestor doze trebuie făcută cu precauție în cazul pacienților
care prezintă hiperfosfatemie.
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.