Tot mai multe dovezi științifice arată că dacă în copilărie ați împărțit spațiul din locuință cu o pisică, acest lucru este corelat cu un risc semnificativ mai mare de a dezvolta schizofrenie, scrie New Atlas. 

Oamenii de știință de la Queensland Centre for Mental Health Research (un centru de cercetare în domeniul sănătății mintale) au analizat rezultatele unor studii internaționale în cadrul acestei metaanalize, iar când au ținut cont de comorbidități, ei au descoperit că persoanele care au avut compania unor pisici în copilărie au avut un risc estimat de 2,24 ori mai mare de schizofrenie decât acele persoane care nu au avut o pisică în casă, în copilărie. 

Nu s-a putut determina o vârstă comună la care expunerea la pisici ar reprezenta cel mai mare motiv de îngrijorare. Însă chiar și așa, consensul este că o „fereastră” a riscului de schizofrenie a existat în anii copilăriei. 

De exemplu, un studiu din Finlanda a asociat tulburările de sănătate mintală cu expunerea la pisică sub vârsta de șapte ani. Pe când o cercetare din Marea Britanie a spus că o legătură a fost identificată la copiii care aveau vârsta între patru și zece ani. 

Dar chiar și așa, trebuie să ținem cont că cercetătorii spun că sunt necesare mai multe studii în acest sens, pentru a înțelege conexiunea dintre expunerea la pisică și riscul de schizofrenie și mulți alți factori care ar putea influența un diagnostic de tulburare asociată schizofreniei mai târziu, în decursul vieții. 

Cauza sugerată de experți a acestui factor de risc este bine cunoscută oamenilor de știință: psiica domestică are un parazit, Toxoplasma gondii, iar acesta ar putea fi „vinovatul”. Acest parazit se transmite frecvent mai ales prin intermediul fecalelor de pisică. Și de mai multă vreme  Toxoplasma gondii a fost asociată cu modificări apărute în sistemul nervos central al oamenilor și cu modificări la nivelul funcționării creierului. 

Cercetarea referitoare la asocierea dintre pisica domestică și schizofrenie a fost publicată în „Schizophrenia Bulletin”.