Acum mai mult de un secol, se semnau la București documente importante de cooperare între România și Polonia, la vremea aceea în special în plan politic și militar. Dorind să marcheze acel moment din 1921, anul trecut s-a hotărât, prin decizia comună a Seimului Republicii Polone și a Parlamentului României, ca data de 3 martie să fie marcată ca Ziua Solidarităţii Polono-Române. Prima sărbătorire oficială a acestei relaţii istorice s-a făcut anul acesta, prin vernisarea în Sala „Irina Nicolau” de la Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MNŢR) a expoziţiei „Au fost trei surori și doar două cămăși. Fotografii de Justyna Mielnikiewicz”. 

Realizată în cadrul unui parteneriat instituţional, expoziţia a fost organizată ca avanpremieră a Sezonului Cultural Polonia – România. Acesta se va desfășura, în perioada iunie 2024 - octombrie 2025, în mai multe orașe din cele două ţări și va implica numeroase muzee și instituţii de cultură.

Povești și tradiţii redate în fotografie

Expoziţia de fotografie de la MNŢR explorează într-o notă emoţională, dar fără a fi lipsită de privirea obiectivă a observatorului extern, modul de trai și conexiunile cu patria de origine și cu cea de adopţie ale comunităţii poloneze din Bucovina. Pornindu-și cercetarea de la documentele de arhivă puse la dispoziţie de Uniunea Polonezilor din România, Justyna Mielnikiewicz a mers apoi în satele sucevene din zona Cacica – Soloneţu Nou pentru a vedea și a simţi nemijlocit spiritul locurilor. Și-a dorit să intre în legătură cu oamenii și să le afle poveștile și tradiţiile, astfel încât să poată transmite către public un portret fotografic inedit.

Titlul expoziţiei provine tocmai de la una din poveștile aflate în satul Pleșa. Istorisirea vorbește despre trei nepoate care primiseră de la bunica lor doar două cămăși din ceea ce numeau acolo „costum cracovian”, și despre dificultatea de a găsi materialele necesare pentru a confecţiona și mai ales pentru a decora o a treia cămașă. 

Scenografia expoziţiei, amintind puţin de un labirint, ne prezintă câţiva dintre membrii familiilor poloneze bucovinene – atât pe cei de acum, dar și pe cei rămași în amintire –, prin evocarea originii numelor pe care le purtau. Unele dintre ele s-au transformat în timp sub influenţa limbii române.

Oamenii sunt surprinși în diferite momente ale existenţei cotidiene, în curte, prin sat, la biserică și la reuniunile publice, ori în pragul propriei case. Fotografa a ales predominant imagini în alb și negru. Le-a considerat, probabil, mai expresive și mai potrivite pentru a îndruma atenţia privitorului către ceea ce ea și-a dorit să ne transmită. Uneori a adăugat fotografiilor și scurte texte explicative, care detaliază realităţile locului.