Ramona Gabăr (n. 1980) a absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea din București și are un master în Comunicare. Textele ei au fost publicate sporadic în „Dilema Veche” și „Dilemateca”. A răspuns provocării pe care i-am lansat-o recent și a recomandat pentru cititorii noștri câteva titluri interesante.

Nu uitați că în această perioadă, în apropiere de Black Friday, numeroase edituri au reduceri la cărți, direct pe site-urile lor. 

„Nu mă pot gândi la o recomandare mai bună decât «Yoga »lui Emmanuel Carrère. Este un roman autobiografic la limita unui raport medical, pentru că autorul povestește cum a fost diagnosticat cu tulburare bipolară la 60 de ani. La o vârstă la care credea că a ajuns la o cunoaștere de sine destul de profundă, Carrère experimentează primul episod psihotic din viața lui, în urma căruia e internat la spitalul psihiatric Sainte-Anne, unde rămâne închis timp de patru luni. În «Yoga», povestește nu doar cum a basculat viața lui către acest diagnostic îngrozitor, ci și ce își amintește din cele patru luni de internare și tratament. Fiind sedat în mare parte din timp, povestirea e la granița dintre amintire și halucinație, autorului-pacient fiindu-i uneori foarte greu să înțeleagă cât din ceea ce experimentează este real și cât este produsul bolii sau al medicației. În orice caz, mi se pare o carte esențială pentru a înțelege confuzia, durerea, spaima interioară pe care le simte o persoană cu tulburare bipolară. E o lucrare prețioasă de arheologie mentală, incredibil de revelatoare nu doar pentru cei care lucrează cu persoane afectate de acest diagnostic, ci și pentru cei care au rude și prieteni care trec prin așa ceva. 

Aș mai recomanda o carte mai veche, un clasic deja printre admiratorii lui Oliver Sacks, «Omul care își confunda soția cu o pălărie». Sacks descrie cazuri neurologice destul de bizare, arătând cu multă empatie și gingășie cum o afecțiune neurologică poate afecta nu doar viața persoanei afectate, ci a tuturor celor din jur. E o carte foarte poetică, deși pe alocuri înfiorătoare, pentru că în toate povestirile Sacks pune în centru omul, cu visurile și iubirile sale, iar nu diagnosticul, deși dovedește o curiozitate fascinantă pentru mecanismele din spatele simptomelor. 

Ambele cărți mi se par valoroase tocmai pentru că deschid ferestre către un univers puțin înțeles, acela al creierului uman. Deschizând aceste ferestre, ne ajută să înțelegem un pic mai bine ce se întâmplă în mintea oamenilor de lângă noi, făcându-ne poate un pic mai empatici, atenți și toleranți. 

Astea două îmi vin în minte, iar despre «Yoga» lui Carrère există destul de multe resurse online, din care o să menționez doar două, poate cele mai valoroase. The Guardian a publicat un pasaj din carte - exact pasajul internării și al confuziei mentale cele mai pregnante, iar New Yorker a publicat un profil al lui Carrère, în care acesta descrie foarte lucid viața după diagnosticul de tulburare bipolară. 

‘There are no words for the horror’: the story of my madness | Mental health | The Guardian

Emmanuel Carrère Writes His Way Through a Breakdown | The New Yorker

Ramona Gabăr”