Baza lucrării, apărută anul acesta, o constituie un articol scris de Max Weber, „Știinţa ca vocaţie”, în care se postulează faptul că „știinţa poate stăpâni lumea prin calcul, adică nu mai este necesară credinţa, căci calculele știinţifice și mijloacele tehnice pot înlocui «forţele misterioase» care intră în joc”.

Cele două subcapitole – Există medici creștini sau medicină creștină?; Ironiile lui Kierkegaard în medicina contemporană – generează o concluzie universal valabilă: „Astăzi, știinţa împreună cu răsfăţata sa fiică, tehnica, reprezintă, fără îndoială, cele mai importante capodopere ale începutului de mileniu, plasând medicina, ca reprezentare socială, pe o culme istorică. În definitiv, ea ne oferă o viaţă lungă și eliberarea de suferinţe, lucruri pe care cu toţii le dorim cu disperare”.

Pătrunzând în materia cărţii, densă, dar ușor de asimilat, ajungem la concluzia că profesorul Buta dispune de un aparat critic care-i permite să abordeze temele din diferite unghiuri, într-un stil concentrat, penetrant însă.

De la abstract la concret

În cele 14 capitole ale cărţii, autorul abordează teme precum: profesia de medic; metafizică și medicină (interesant subcapitolul „Religia și sănătatea”); medicina și credinţa (aplecări asupra scrisului părintelui Dumitru Stăniloae); computerele și posibilitatea lor de a înlocui gândirea medicală; conștiinţă în medicină (virtuţile medicului, recunoașterea greșelii în actul medical, obiecţii de conștiinţă în medicină); sensul teologic al tehnologiei; critici și false argumente teologice în legalizarea eutanasiei – reţin atenţia rolul credinţei în îngrijirile paliative, respectiv false argumente teologice pro-eutanasie – sau medicina ca pradă, unde vorbește despre eroarea medicală, despre înscenările la care au fost sau sunt supuse vârfuri ale medicinei, despre lipsa de modele și de încredere în conducători.

Polemici argumentate

Din aceste abordări nu lipsește un necesar fond polemic, susţinut și argumentat. Mai ales că sunt puse în discuţie, la modul general, relaţia pacient-medic și pacient-preot, în ambele comunicarea putând juca un rol decisiv. Individualizarea este în raport direct cu conștiinţa fiecărui individ în parte, în raport cu gradul de cultură generală sau de specialitate avut. 

Trist este altceva, și citez: „Paradoxul pe care-l trăim astăzi este că, în ciuda faptului că admiraţia pentru știinţa medicală e în creștere, respectul pentru cei care o practică este în continuă scădere”. Prof. dr. Mircea Gelu Buta nuanţează fiecare idee, fiecare concept, generând comentarii sintetice și unitare, un mod de prezentare corect, o foarte bună orientare a cititorului în cele două domenii abordate.