Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Alergătorii de cursă lungă

Viața Medicală
Dr. Laura Davidescu vineri, 3 septembrie 2021

În 5 septembrie are loc a zecea ediţie a OMV Petrom Bucharest HALF MARATHON, una dintre puţinele competiţii de alergare stradală din România omologate de Federaţia Internaţională de Atletism.

Am discutat cu dr. Marian Isac, directorul medical al cursei, despre alergare ca fenomen anatomic, fiziologic, dar și psihosocial.

Fiinţa umană are cele mai bune adaptări de pe planetă pentru alergările pe distanţe lungi, spune doctorul Marian Isac, director medical la două dintre cele mai importante competiţii de alergare stradală din Capitală, respectiv Bucharest Half Maraton și Bucharest Marathon.

1

        Povestea soldatului grec Fidipide, care ar fi parcurs într-o goană peste 200 de kilometri în două zile, iar apoi și distanţa dintre așezarea Maraton și Atena, de circa 42 de kilometri, pentru a vesti victoria împotriva perșilor, este considerată în zilele noastre un mit. Dar asta nu împiedică mii și mii de oameni să participe la cele peste 800 de competiţii de maraton organizate anual la nivel mondial.

        Zilele acestea, Bucureștiul găzduiește ediţia aniversară a semimaratonului, a zecea, care are loc în zilele de 4 și 5 septembrie, ocazie cu care am dorit să aflăm de la directorul medical al acestei curse de ce participă oamenii la curse de anduranţă, dacă oricine poate face asta, cum trebuie să se pregătească și multe alte lucruri legate de această probă atletică iconică.

        Dacă v-am stârnit interesul cu acest articol, vă invităm pentru informaţii pe site-ul competiţiei, bucuresti21km.ro, dar și pe traseu, să încurajaţi concurenţii. Și, poate, la ediţia viitoare vă alăturaţi lor!

(APROAPE) ORICINE POATE ALERGA

        Dintr-un motiv neștiut, pare că am fost proiectaţi anatomic pentru alergare, spune dr. Isac: „Un exemplu de adaptare este capacitatea de a ne ventila și, fenomen care scade temperatura corporală din timpul efortului fizic, printr-o transpiraţie abundentă la nivelul pielii; niciun alt mamifer terestru nu are această capacitate atât de dezvoltată. Oarecum anecdotic, vă dau o dovadă în acest sens: există în Irlanda un maraton «om contra cal», desfășurat pe o distanţă de 35 de km, care a fost câștigat în câteva rânduri de alergători, și nu de cai! Dar trebuie să nu uităm un lucru important: aceste înzestrări au fost «dăruite» omului primitiv pentru a-i înlesni supravieţuirea prin accesul la hrană, în timp ce omul modern și-o procură mult mai facil”.

        În prezent, omul aleargă mai mult de plăcere decât din necesitate, dar chiar și așa sunt situaţii în care alergatul este contraindicat medical. Este vorba în special de bolile cardio-ischemice sau de condiţiile aritmogene, unele fiind asimptomatice până la momentul unui efort intens. De aceea, recomandarea specialistului ar fi ca oricine se hotărăște să facă un sport de anduranţă să consulte un medic, de preferinţă cardiolog, mai întâi. Dr. Isac spune că are cunoștinţă de multiple cazuri de persoane care și-au descoperit condiţii cardio-ischemice severe în timpul unui efort fizic (alergare sau bicicletă), ajungând în aceeași zi pe masa cardiologului intervenţionist, pentru stentarea arterelor coronare.

CÂND ÎNCEPE PREGĂTIREA

        Pregătirea pentru un semimaraton sau maraton trebuie începută cu 3-6 luni în avans chiar și de către cei obișnuiţi cu alergarea, spune specialistul, și cu atât mai mult de cei care nu au mai făcut acest lucru. Ei pot folosi un antrenor personal sau aplicaţii de smartphone, care calculează și sugerează ce tipuri de antrenamente să se realizeze: cât de lungi, cât de rapide și cât de frecvente. „De regulă, se fac cam două-patru antrenamente pe săptămână”, spune dr. Isac, cu recomandarea ca „persoanele care nu au experienţă să-și aleagă, pentru început, un ritm mai lent, în care să acopere distanţa respectivă pentru prima oară, urmând în timp să-și îmbunătăţească forma fizică și timpul de acoperire a distanţei respective”.

        Medicul atrage atenţia și asupra componentei psihice, care este la fel de importantă ca și cea fizică în cursele de anduranţă. După ce trecem de fazele „nu am răbdare să alerg atât”, „mă plictisesc groaznic” ori de teama că alergarea „nu este pentru mine”, este foarte posibil să fim capabili să luăm decizi­ile importante pentru noi. „Chiar dacă la început ai nevoie de puţină răbdare și concentrare ca să ajungi să alergi distanţele lungi la care aspiri, în timp, alergarea îi va dărui înapoi psihicului tău mai multă răbdare și capacitate de concentrare și astfel vei deveni mai puternic și mai fericit”, explică medicul.

FIZIOLOGIA MARATONULUI

        Pe măsură ce fiziologia efortului de anduranţă a fost mai bine înţeleasă, acest lucru a putut dicta noi metode de antrenament și alimentaţie pentru sportivii de performanţă, menite să le îmbunătăţească rezultatele.

        Doctorul Isac sintetizează cei mai importanţi factori care se traduc într-un consum energetic crescut în musculatura sportivului. Mecanismul de producere a energiei necesare în mușchi necesită două ingrediente esenţiale:

  1. Oxigenul (întrucât procesul res­pectiv este aerob);
  2. „Combustibilul” (de exemplu, glucoza provenită din depozitele de glicogen ale organismului, acizii grași, monozaharidele din aportul alimentar).

        În timpul unui maraton, nevoia de oxigen din mușchi crește și de peste 50 de ori faţă de starea de repaus, iar asta presupune un întreg lanţ de adaptări care apar prin antrenament: cresc capacitatea de absorbţie a oxigenului la nivel pulmonar, capacitatea inimii de a direcţiona un volum mai mare de sânge oxigenat spre mușchi (miocardul este mărit, lucru asociat cu creșterea fracţiei de ejecţie (cantitatea de sânge evacuată la fiecare bătaie a inimii); apoi scade frecvenţa cardiacă sub 30 de bătăi pe minut în repaus; mai este și volemia, direct influenţată de starea de hidratare a sportivului.

         „În privinţa combustibilului muscular, s-a dovedit că, la sportivii antrenaţi, acizii grași sunt și ei folosiţi ca sursă de energie în efort, lucru care întârzie consumul timpuriu al rezervei de glicogen. Luaţi în calcul că rezerva de glicogen a organismului stochează circa 2.500-3.000 de kcal la capacitate maximă, iar în timpul unui maraton se consumă peste 4.000 de kcal. Deci, pentru sportivii fără un istoric îndelungat de antrenament, aportul alimentar de zaharide în timpul alergării va fi aproape obligatoriu”, spune Marian Isac. Un alt aspect esenţial este hidratarea, atât pentru a preveni supraîncălzirea organismului, cât și pentru a suplini pierderea de electroliţi, în lipsa cărora apar crampele musculare.

PROBLEME DE SĂNĂTATE

        Dr. Marian Isac explică și problemele de sănătate cu care se pot confrunta alergătorii în timpul cursei: „afecţiuni ortopedice – entorsele ori contuzii la gleznă sau genunchi, din cauza zonelor accidentate, a diferenţelor de nivel de pe traseu, a oboselii sau a neatenţiei; rupturi ale ligamentelor din articulaţiile menţionate, rupturi musculare, de regulă parţiale, ca urmare a suprasolicitării unui mușchi neantrenat sau neîncălzit. La alergările montane pot apărea chiar și fracturi în urma unor căzături pe teren accidentat – au existat în România și cazuri mortale, cu cădere de la înălţime, în cadrul unor maratoane montane. De multe ori, sportivul nu percepe durerea și are dorinţa sau tendinţa de a continua cursa, dar recomandarea mea este să nu o facă, pentru că va agrava o accidentare ușoară, iar recuperarea va deveni mai lungă și mai anevoioasă.

        Mai există problemele legate de deshidratare, care iarăși sunt frecvente, și, cele mai grave, condiţiile cardiovasculare ascunse, despre care am vorbit anterior”.

ADOPTAŢI ORICE SPORT ÎN PROPRIA VIAŢĂ

        Marius Isac îndeamnă orice profesionist din domeniul sănătăţii să adopte sportul în propria viaţă, dacă nu a făcut-o deja. „Prin natura alegerii acestei meserii nobile, puse în slujba sănătăţii semenilor noștri, suntem responsabili social și civic să ne informăm cât mai riguros asupra beneficiilor, dar și a riscurilor pe care sportul le poate avea, pentru a-i putea consilia pe cei al căror nivel medical de înţelegere este mai scăzut, fiindcă aceștia pot fi în ziua de azi victime ale unor informări greșite și neștiinţifice, vehiculate pe canale de socializare cu nivel redus de responsabilitate socială”.

Asistenţa medicală la timpul potrivit salvează vieţi

     Dintre toate întâmplările de la curse, povestea Oanei este cea care l-a marcat cel mai tare pe doctorul Isac. S-a petrecut pe 5 octombrie 2014, la Maratonul București: „Terminasem de alergat distanţa semimaratonului împreună cu soţia mea și ne întorceam spre casă, în sens invers traseului de alergare. În faţa noastră, la circa 300 de metri, am văzut cum o alergătoare tânără a căzut ca secerată, în mijlocul șoselei. Alergătorii din jurul ei au reacţionat imediat și, văzând că starea ei e gravă, au ridicat-o și au întins-o pe o bancă de pe malul Dâmboviţei. Eu am alergat să îi verific starea, înţelegând de la distanţă că situaţia era critică: nu avea puls și nu respira. Am început imediat manevrele de resuscitare necesare, iar peste câteva minute au venit o ambulanţă și un echipaj SMURD, care au efectuat manevre de resuscitare și defibrilare externă care, după circa 10-15 minute, s-au soldat cu reluarea ritmului cardiac și a respiraţiilor spontane. Tânăra a petrecut săptămâni bune în spital, la o secţie de Cardiologie, unde i s-a implantat un defibrilator portabil. S-a recuperat complet, fără nicio sechelă. Atunci o chema Oana Petre și era studentă în anul 5 la Medicină, la UMF «Carol Davila». Astăzi o cheamă Oana Ciobanu, este medic specialist endocrinolog, are o fetiţă de aproape 3 ani, Ilinca-Maria, și așteaptă în curând un al doilea copil. Soţia mea și cu mine le-am fost nași de cununie Oanei și lui Paul Ciobanu și nașii de botez ai Ilincăi-Maria. Este un exemplu concret că asistenţa medicală adecvată, la timpul și locul potrivit, salvează vieţi”.

Cel mai rapid maratonist din lume

Eluid
Eliud Kipchoge

Scena mondială a alergării pe distanţe lungi este dominată de alergători est-africani, în special din Kenya și Etiopia. Nu doar că se antrenează la altitudine, având eritrocite care pot transporta mai mult oxigen, dar sunt mai supli și au membrele inferioare mai subţiri. În medie, membrul inferior al unui alergător kenyan cântărește cu 400 de grame mai puţin decât membrul altui alergător, ceea ce ajută în cursă, întrucât kenyanul are „o povară” mai mică de dus faţă de un caucazian, de exemplu. Astfel, kenyanul Eliud Kipchoge a reușit, în octombrie 2019, la Viena, să alerge distanţa unui maraton în mai puţin de două ore (1:59:40), în condiţiile unei curse speciale, în care a avut în faţă o mașină care să-i fixeze ritmul, dar și un echipament controversat.

 

Etichete: alergare maraton semimaraton bucharest half maraton

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.