Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Autodidactul cu o mie de elevi

Viața Medicală
Dr. Martin S. MARTIN luni, 28 decembrie 2015
     Peste câteva zile vom avea privilegiul de a ura viață lungă și sănătate celui care va împlini nouăzeci de ani și care, după o carieră strălucită și o muncă de pionier în adevăratul înțeles al cuvântului, poate fi mândru de ceea ce a împlinit. El este ctitorul și șeful de școală al anesteziologiei și terapiei intensive din România.
     George Litarczek și-a început cariera medicală ca extern-intern la Clinica de chirurgie de la Spitalul Colțea, condusă de Nicolae Hortolomei. Acolo s-a întâmplat întâlnirea fericită dintre tânărul cu multe talente și disciplina care abia se năștea în lume, anesteziologia. Iată cum povestește el însuși momentul și circumstanțele:
     „Devenisem intern în clinică în anii 1948-49. La venirea mea, profesorul Hortolomei mi-a arătat un aparat curios, pe care îl adusese din America, unde făcuse o călătorie în vara precedentă. Era un aparat de anestezie Forreger, model Texas. Se apucaseră să lucreze cu el Dan Setlacec și Traian Ștefănescu, dar de fapt nimeni nu știa de ce cap să-l apuce. Profesorul, care mă poreclise Șurubel pentru abilitățile mele tehnice, mi-a zis să mă apuc eu de el. Ceea ce am și făcut și, deprinzându-i secretele, am dat cu el o serie de anestezii generale cu eter-oxigen pe mască. În luna ianuarie 1951, m-am dus la clinica de ORL de la Spitalul Grivița, condusă de profesorul Țețu și acolo m-am acomodat cu anatomia căilor respiratorii superioare și cu tehnicile de laringoscopie și bronhoscopie. După acest «antrenament în regiune», am ajuns ca la 3 martie 1951 să fac prima intubație traheală și să dau anestezie generală, în garda de noapte, unui copil de 12 ani, internat și operat de urgență, pentru o fractură deschisă de tibie. Chirurg a fost Dr. Constantinescu-Ialomița, plecat în SUA din anul 1956. Intubația am făcut-o după inducție cu eter pe mască și aprofundarea anesteziei până la un nivel în care nu am mai avut reacție la atingerea glotei cu laringoscopul.“ (Dora Petrilă și Martin S. Martin, Spitalul Fundeni: Istorieși destine,  Editura Humanitas 2004).
     Aceasta a fost prima anestezie generală cu intubație traheală, o metodă revoluționară la acel timp, făcută pentru prima dată în țara noastră, de George Litarczek, în anul 1951. Avea 26 de ani.
     Prin introducerea anesteziei generale cu un control adecvat al funcției respiratorii, a devenit posibilă dezvoltarea chirurgiei cu toate ramurile ei, a medicinii de urgență și a terapiei intensive. La Spitalul Colțea, chirurgii N. Hortolomei, D. Setlacec, I. Juvara și alții au putut, grație anesteziei generale cu intubație traheală, deschide în condiții de siguranță cavitatea toracică. Atunci s-au făcut primele intervenții de chirurgie pulmonară și cardiacă.
     Până în anul 1951, în România nu existau medici anesteziști, după cum nu existau mulți nici în lume. Chirurgii operau sub anestezie locală sau regională, foloseau mult anesteziile spinale și, când aveau de făcut operații laborioase și de durată,  apelau la anestezia generală prin inhalație de gaze (de obicei, eter sau cloroform) pe mască. Cei care administrau drogul, fără o pregătire specială și – practic – fără niciun control erau surori, sau, în cel mai bun caz, medici chirurgi tineri. Mortalitatea prin supradozare era mare și comentariile de tipul „operația a reușit, dar bolnavul a murit la anestezie“ erau deseori auzite.
     Primul curs de specializare în anestezie pentru medici a fost inițiat de Ministerul Sănătății în 1951. Cu această ocazie, tânărul chirurg George Litarczek a demonstrat altor câțiva chirurgi voluntari noile tehnici de anestezie. La final, toți participanții, inclusiv cel care fusese și profesor și cursant, au primit o diplomă care a confirmat intrarea lor în noua specialitate medicală, numită pe atunci anestezie-reanimare. La cinci ani după acest moment avea să publice prima carte de anestezie din România: „Anestezie, probleme teoretice și practice“ (Editura Medicală București, 1956), în care apare listat ca al patrulea autor, deși, în realitate, el era autorul.
     Întâia secție de profil a fost înființată la Clinica de Chirurgie de la Spitalul Colțea, apoi s-a mutat, împreună cu chirurgia, la noul Spital Fundeni, în anul 1960. De atunci, șeful secției și ulterior șeful Clinicii de Anestezie și Terapie intensivă, George Litarczek a educat peste 1.000 de medici anesteziști-intensiviști, care au format rețeaua națională de specialiști în domeniu. Tot el a pus bazele Societății Române de Anestezie-Terapie Intensivă.
     Încă din faza de formare a disciplinei, Litarczek a avut de luat o decizie majoră: aceea de a opta pentru o specialitate strict limitată la administrarea anesteziei în sălile de operație (așa cum este în multe țări), sau pentru combinarea anesteziei cu terapia celor mai complexe stări patologice (insuficiența organelor vitale, unică sau combinată), care pun în pericol iminent viața bolnavilor. A ales să-i facă pe cei din noua specialitate nu numai medici specializați în anestezierea bolnavilor, ci și „intensiviști universali“. Pe lângă bolnavii operați, anesteziștii români îngrijesc urgențele de traumatisme, arsuri, intoxicații, accidente cerebrale, come, șoc și marile insuficiențe organice.
     Intrat de foarte tânăr într-o specialitate cu adevărat tânără, profesorul Litarczek a avut o carieră în care viața lui s-a suprapus pe, și a urmat, dezvoltarea rapidă și spectaculoasă a noii ramuri medicale. El a adus în țară, de îndată ce au fost elaborate, toate metodele noi de anestezie și tratament intensiv și a ținut specialitatea și specialiștii români în același pas cu progresele mondiale.
     Până în anii 1965–1966, Litarczek a învățat meseria de anestezist de unul singur, fără să fi fost trimis la specializare nicăieri. Abia după aceea i s-au aprobat călătorii în străinătate, în Germania, Anglia și Olanda, pe care le-a folosit întotdeauna în scopul completării informației și cunoștințelor sale. La acel moment, conducea două secții de specialitate la spitalele Fundeni și Elias. După ce a dat prima anestezie lui Gheorghiu-Dej, acesta l-a întrebat unde a învățat el meseria de anestezist. „De unul singur, citind și aplicând cele învățate din literatură“, a răspuns anestezistul autodidact și șeful statului i-a ordonat ministrului sănătății să îl trimită pe George Litarczek la clinicile de profil din străinătate.
     Profesorul Litarczek este unul dintre acele exemple rare de oameni care au devenit sinonimi cu sfera lor de activitate. Împlinirile lui profesionale au modelat și șlefuit domeniul în care a fost pionier, performer, mentor și învățător. George Litarczek este omul-monument al anesteziei și terapiei intensive din România. Mulți folosesc termenul de părintele anesteziei românești, pe care eu l-aș extinde la părintele fondator al specialității.
     Biografia lui Litarczek este unică încă dinainte să fi întemeiat anestezia românească. El s-a născut la Boston, în statul Massachussetts, la 22 decembrie 1925, unde tatăl său, dr. Gheorghe Litarczek făcea o specializare medicală înlesnită de o bursă Rockefeller. De acolo familia a plecat în Anglia și Litarczekii s-au întors în țară în anul 1927. Prima limbă vorbită de George a fost engleza, iar, după venirea în România, având doică germană, a vorbit întâi nemțește, până a intrat la școală în cursul primar, Litarczek a iubit întotdeauna muntele și sportulcând a învățat, cu oarecare greutate, limba română. A absolvit liceul „Spiru Haret“ în anul 1944, după care a urmat cursurile Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București.
     Performanța face parte din istoria familiei Litarczek și a fost constant prezentă în mai multe generații. Străbunicul Anton venise de la Viena și a devenit partenerul bijutierului Casei regale a României, iar bunicul Carol (absolvent al Universității din Zurich) a fost inginer-șef al Craiovei, unde a făcut prima centrală electrică, după care a construit Teatrul Național din Iași și a lucrat la instalarea tramvaiului în capitala Moldovei. Tatăl profesorului Litarczek, Gheorghe, a urmat medicina în Belgia și Germania, s-a specializat în SUA și Anglia și a practicat la spitalele Colțea și Colentina medicina internă, cu mare interes în bolile de nutriție.
     Cu doi părinți medici și cu dorința de a deveni el însuși unul, George Litarczek și-a început foarte devreme drumul. Ca elev de liceu, a avut propriul laborator de chimie acasă, a lucrat în biologia experimentală și a făcut stagii de voluntar în laboratoarele spitalului la care lucra tatăl său. Tot la îndemnul tatălui, a intrat ucenic voluntar la un atelier auto, unde a deprins lucrul cu uneltele, precizia, înțelegerea tehnicii și organizarea lucrului.
     Ca medic anestezist la spitalele Colțea și Fundeni, unde a fost membru al unei generații de aur, colaborator și prieten cu alți  deschizători de drumuri, ca Dan Setlacec, Bradu Fotiade, Vincențiu Beroniade sau Marian Ionescu,  Litarczek a contribuit la majoritatea noilor metode introduse în practică: laboratorul clinic modern, cateterismul cardiac, dializa extrarenală, chirurgia cardiacă, chirurgia de transplant și tehnicile neinvazive.
     „Îmi este greu să apreciez rolul meu direct – spune el în sursa citată anterior – dar cred că baza mea de cunoștințe, mai ales în domenii de graniță, ca fizica, chimia, tehnica, electronica, m-a ajutat să pot păși peste anumite praguri, care pe alții poate că i-ar fi inhibat“. Cu o vastă cultură științifică extramedicală, Litarczek a fost și rămâne interesat în biologie, originea vieții, cosmogonie, relația dintre știință și religie și corelația viață materială / spiritualitate.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.