Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Când chirurgul are curajul să rămână chirurg

Viața Medicală
Iftimie NESFÂNTU vineri, 31 august 2012

Un spital se poate numi astfel câtă vreme îşi îndeplineşte adevărata lui menire, aceea de a asigura, în condiţii tot mai bune, asistenţa medicală. Un manager cu adevărat talentat proiectează, în unitatea pe care o conduce, propria sa structură de personalitate. El dă identitate unităţii, o amprentă inconfundabilă. Acestea sunt câteva din ideile desprinse de reporterul nostru special, dl Iftimie Nesfântu, în urma participării la a şaptea ediţie a Zilelor Medicale ale Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti.

 

   Un spital se poate numi astfel câtă vreme îşi îndeplineşte adevărata lui menire, aceea de a asigura, în condiţii tot mai bune, asistenţa medicală. Un manager cu adevărat talentat proiectează, în unitatea pe care o conduce, propria sa structură de personalitate. El dă identitate unităţii, o amprentă inconfundabilă. Forţând cumva o idee, aş putea spune, glumind, că, dacă – prin concurs şi competenţă – un scriitor ar deveni managerul unui spital, mai devreme sau mai târziu, salariaţii spitalului s-ar apuca să scrie, iar simpozioanele ştiinţifice s-ar transforma curând în cenacluri literare… Este foarte simplu: numai cine cunoaşte din interior mecanismele intime şi toate ascunzişurile activităţilor medicale poate şi să conducă. Şi nu poţi face asta doar pentru că acum zece sau mai mulţi ani ai fost şi tu chirurg, ci doar dacă rămâi chirurg şi operezi zi de zi, la fel ca înainte. La Moineşti, nu vorbim de spitalul de acum 15 ani, plin de datorii şi cu acoperişul ce stătea să cadă pe capul bolnavilor internaţi, ci de un spital aflat, în 2012, la standarde europene. „Abia peste cinci, cincisprezece sau douăzeci de ani, alte spitale din ţară ar putea să rivalizeze cu Spitalul din Moineşti de astăzi“, observa dl prof. dr. Nicu Iordache, de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan“ din Bucureşti, detaliind apoi: „O unitate vie, cu oameni dăruiţi profesiei, motivaţi pozitiv, cu mulţi medici tineri, foarte buni profesionişti. Participă la congrese internaţionale, fac cercetare, fac performanţă, vorbesc dezinvolt limbi străine şi, surpriză, nu-şi mai doresc să plece din ţară. Numai un chirurg precum doctorul Cotîrleţ, pe care-l găsim zi de zi, de la patru dimineaţa, în sala de operaţie, ştie ce este necesar să facă. Şi o face astăzi, nu mâine şi nu peste zece ani“.

Intervenţii live

   Încă de la primele ediţii, organizatorii Zilelor Medicale ale SMU Moineşti s-au centrat pe realizarea şi transmiterea în direct, în sălile de conferinţă şi în spaţii anume din spital (în 2012 şi anul trecut, chiar pe internet) a unor intervenţii chirur­gicale de mare dificultate. Dacă, la început, a fost pus în practică doar un program operator pentru chirurgie generală şi laparoscopie, odată cu organizarea unor noi compartimente în spital, s-au adăugat intervenţii de ortopedie, obstetrică-gineco­logie, oftalmologie şi endoscopie intervenţională. Intervenţii în premieră la Moineşti, realizate sub conducerea unor invitaţi din centre universitare din ţară sau din străinătate, au devenit apoi tehnici uzuale în spital, rezultatele obţinute făcând obiectul unor lucrări prezentate la congrese naţionale şi internaţionale.
   Exemplific cu lista programului operator pus în practică la reuniunea de anul acesta: operaţia Hartmann pentru tumoră de joncţiune rectosigmoidiană la un pacient de 69 de ani; tumoră sigmoidiană operată cu anus iliac stâng la un pacient de 74 de ani; cura chirurgicală a unei eventraţii postoperatorii gigante, pe cale laparoscopică (fiind o problemă complexă, s-a convertit la chirurgie deschisă); excizia unui chist hidatic hepatic; inserare de balon intragastric pentru obezitate morbidă; rezecţia endoscopică a unui polip sigmoidian la un pacient de 62 de ani. Din echipele de intervenţie au făcut parte dnii prof. asoc. dr. Ramon Vilallonga (Barcelona), prof. dr. Nicu Iordache (Bucureşti), dr. Valentin Calu (Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias“ Bucureşti), prof. dr. Dumitru Unc (Constanţa), dr. Marius Nedelcu (rezident cu stagii în Franţa şi Elveţia, interesat de chirurgia bariatrică), dr. Claudiu Gheţu (Iaşi), dr. Sergiu Gligor (Cernăuţi), alături de medicii de la Moineşti – dr. Adrian Cotîrleţ, dr. Rodica Anghel, dr. Sergiu Rău, dr. Ionuţ Moţoc şi dr. Eduard Popa.
   Seria de intervenţii ortopedice a cuprins o protezare de genunchi la un pacient de 66 ani cu gonartroză şi o protezare de şold (62 de ani) pentru coxartroză, alături de artroscopii ale unor rupturi de menisc la pacienţi de diverse vârste. Echipele medicale i-au inclus pe dnii dr. Paul Sârbu, dr. Dan Cionca şi dr. Constantin Iancu (Iaşi), dr. Monel Ciubotaru şi dr. Andrei Antoniu (Moineşti).
   Nu mai puţin complexe au fost şi intervenţiile realizate în secţia de ginecologie: două mastectomii pentru cancer de sân, o histerectomie totală cu anexectomie bilaterală (pentru cancer ovarian la o pacientă de 35 de ani), o miomectomie (la o pacientă de 46 de ani), două histerectomii laparoscopice pentru fibrom uterin (una pe cale vaginală). Au operat dnii prof. asoc. dr. Ramon Vilallonga şi prof. dr. Dumitru Unc, iar gazde au fost dnele dr. Svetlana Rotaru, dr. Elena Botnari, dr. Oana Acsinte, dr. Ana Ciuchi, dr. Maria Bulat şi dl dr. Valentin Ciuchi (Moineşti).

Şansa oraşului

   17 intervenţii complexe, unele de mare dificultate, cum a fost cazul unor tumori recidivate. Am trecut prin sălile de operaţie, am remarcat şi încordarea medicilor, invitaţi sau gazde, am surprins şi satisfacţia de pe chipul lor după ce intervenţiile se terminaseră cu bine.
   – Abia acum voi avea şi eu curajul să operez la mine în clinică un caz de o asemenea dificultate, mi-a mărturisit unul dintre invitaţi.
   Ce vă lipseşte în clinică, de n-aţi avut încă îndrăzneala să abordaţi un asemenea caz? l-am întrebat pe distinsul interlocutor care mi se adresase, când încă nu-şi scosese mănuşile după operaţie.
   – Bună întrebare! Nu mi-am pus-o până acum. Dar cred, sunt convins că nouă ne lipseşte un manager care să fie mai întâi de toate chirurg, să opereze alături de noi şi, când eu sau un alt coleg ezităm încă, să ne spună: „Poţi merge mai departe. Curaj!“. Şi apoi, el să se retragă, deşi ar fi putut să-şi adauge în palmares o nouă prioritate. Tot el să ne încurajeze, apoi, să publicăm rezultatele, să îndrăznim către o altă cotă. Asta face la Moineşti dr. Adrian Cotîrleţ: deşi poate să rezolve un caz dificil, se dă la o parte şi încurajează un medic tânăr să rezolve cazul, lăsându-l, ajutându-l chiar să-şi asume acea reuşită. Uitaţi-vă în jur: nu secţiile şi compartimentele moderne, nu anveloparea spitalului, nu compartimentul de primire urgenţe, nu heliportul ce urmează să fie finalizat, nu tomograful computerizat, nici telemedicina ori conferinţele în direct Moineşti – Paris (în câte din spitalele noastre, fie ele şi universitare, vezi aşa ceva?), nu astea au dus şi duc spitalul din Moineşti mai departe. Cheia problemei ţine de modernitatea viziunii şi de faptul că managerul a dorit, a avut putere şi a rămas în primul rând chirurg. A rămas în primul rând om. Este o mare generozitate şi putere când tu poţi face un pas înapoi ca să ajuţi medicii tineri să-şi depăşească barierele interioare. În clinicile mari, de multe ori numai dacă se pensionează şeful clinicii poate să vină şi cineva din eşalonul secund şi să facă o operaţie complexă, să fie lăsat să şi-o asume. La Moineşti e altceva. Cu câţiva ani în urmă, locomotiva era chirurgul şi managerul Adrian Cotîrleţ. Acum, locomotiva ealcătuită din medici şi asistenţi medicali tineri. Doctorul Cotîrleţ e întâi chirurg şi apoi manager. „Fenomenul Moineşti“ este în plină ascensiune. Aici, schimbarea s-a produs şi antrenează odată cu ea comunitatea locală. N-am văzut până acum un primar să stea zi şi noapte la spital şi să supravegheze finalizarea unor lucrări. N-am văzut până aici un patron de pensiune – mă refer la pensiunea din Slănic Moldova care a găzduit conferinţele prilejuite de Zilele Medicale – să stea în sală la lucrări şi să poarte de grijă ca unii invitaţi sau jurnalişti mai puţin atenţi să nu agaţe firele echipamentelor de telecomunicaţii ori să facă reabilitări care să permită desfăşurarea unor conferinţe şi transmisii de date online. Nu am văzut, până la Moineşti, ingineri şi cercetători IT cum este dna ing. Josephine Kohlemberg (Télécom SudParis), să stea în sala de operaţie ca să supravegheze transmiterea de date şi să surprindă ce anume ar fi util să dezvolte. Spitalul este, la acest moment şansa oraşului, emblema lui… Jos pălăria!

Medici pentru viitor

   Dna prof. dr. Mariana Graur, de la UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi, şefa Clinicii de diabet, nutriţie şi boli metabolice din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon“, prezentă pentru prima dată la Moineşti, pentru a susţine un curs interdisci­plinar despre patologia vârstnicului, ne împărtă­şeşte câteva impresii.
   – Ştiam că zona este şi turistic frumoasă, ştiam că ne-au „furat“ tot felul de medici în ultimii ani, dar nu ştiam de ce. Acum am înţeles. Este un centru medical puternic, cu o dotare excelentă şi cu buni profesionişti, care au făcut ca Moineştiul să fie cunoscut prin medicina de vârf practicată aici. (…) Am spus întotdeauna că, în management, sunt mai multe resurse, dar cea mai importantă este resursa umană. Găsesc aici un colectiv excelent cu un manager pe măsură şi, probabil, cu responsabili locali care au înţeles importanţa medicinii şi a profesioniştilor motivaţi pozitiv şi chiar am fost foarte impresionată de prezenţa lor la manifestare. Iată că la Moineşti se poate. Îngrijirea pacienţilor, dotările la zi, atmosfera din spital, spiritul de echipă sunt emoţionante, îţi dau speranţă, te fac să crezi că se poate. Vindecă!
   Ce v-a impresionat cel mai mult?
   – Serviciul de telemedicină, felul în care acesta funcţionează. Este nu numai intrinsec util, pot să interacţioneze cu specialişti din ţară în momentul în care au o urgenţă – vorbesc despre cazurile complexe cu grad mare de dificultate –, este însă şi o modalitate de a schimba mentalitatea cadrelor medicale. Telemedicina, spitalul, evenimentele organizate, poate toate la un loc formează medici, nu dintre cei legaţi de prejudecăţi, ci medici pentru deceniile care… Este extraordinar!
   Ce rol joacă, pentru un astfel de spital, centrul universitar Iaşi?
   – Relaţia este reciprocă. Cei mai mulţi medici de la Moineşti sunt „creaţi“ la noi şi ne bucurăm să-i vedem confirmând aşteptările. Ei nu au uitat unde s-au pregătit, ţin legătura cu noi. Şi aceasta este o dimensiune a fenomenului discutat. Este şi o reciprocitate: universitatea, mă refer acum la cea din Iaşi, trebuie să-şi extindă zonele de practică şi eu cred că Spitalul Moineşti chiar ar putea să primească rezidenţi şi ar fi util ca mulţi dintre tinerii noştri să facă un stagiu aici.
   Cadrul legal pentru o astfel de colaborare?
   – Există. Este dat chiar de Legea învăţământului: când şeful de secţie are şi o activitate ştiinţifică, are doctorat – şi aici sunt şi medici odinioară cadre didactice la UMF Iaşi –, funcţionează şi un compartiment de cercetare ştiinţifică, aşadar se pot acredita secţii pentru pregătirea studenţilor, au patologie, au ce şi de la cine învăţa.

Responsabilitate prin management

   Ediţia a VII-a a Zilelor Medicale l-a avut între participanţi şi pe dl dr. Vasile Cepoi, ministrul sănătăţii, prezent cu o expunere pe marginea liniilor de forţă din proiectul viitoarei legi a sănătăţii. După dezbaterea care a urmat – şi trebuie spus că nu am mai asistat de mult la un schimb atât de entuziast de idei –, dsa a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.
   Domnule ministru, vorbind despre proiectul de lege a sănătăţii, aţi atins şi o zonă sensibilă: dacă actul normativ, sistemul ori ministrul propun o măsură şi dacă medicul din reţea nu vrea, atunci acea măsură nu poate fi aplicată şi nu generează consecinţele aşteptate.
   – Da, aşa este!
   Vă rog să dezvoltaţi ideea. Este o cu totul altă perspectivă în vederea realizării unei legi care să fie nu numai pe hârtie ori în Monitorul Oficial, dar să şi funcţioneze şi să producă efectele aşteptate, dorite.
   – Schimbarea sistemului de sănă­tate presupune nu numai schimbarea unor reguli, presupune şi înţelegerea acestor reguli şi schimbarea unei mentalităţi. Eu am căutat să schimb acest sistem în decursul celor 12 ani de când mă ocup de administraţie medicală, încercând şi de jos în sus, şi de sus în jos. Am ocupat succesiv toate poziţiile din care am crezut eu că astfel de schimbări se pot genera. Şi am constatat, cu timpul, că orice reglementare s-ar propune la nivel central, dacă ea nu este înţeleasă, dacă nu este acceptată şi nu duce la alt comportament al celor care lucrează în sistem, nu putem schimba nimic. Ne facem doar iluzii. Procesul acesta de schimbare trebuie să plece de jos, e nevoie să responsabilizăm în primul rând practicianul din sănătate, să-l determinăm să-şi dorească să se schimbe sistemul şi să se angajeze el însuşi în mediul în care lucrează şi cu posibilităţile acelui context, să fie promotorul schimbărilor. Nouă, la nivel central, minister, casă, guvern, ne rămâne doar să coordonăm aceste surse de schimbare locală, să le dăm un curs firesc, putere de lege. Şi să facem din ele un motor. Noi trebuie să creăm, doctorului din reţea, practicianului, posibilitatea să schimbe.
   Înţeleg acum şi de ce aţi ales acest eveniment – Zilele Medicale ale SMU Moineşti – pentru a organiza o dezbatere privind proiectul de lege aflat în agenda MS. Sunt aici peste 250 de participanţi, care vin în primul rând pentru că spitalul-gazdă este, şi prin colectivul de aici, şi prin managerul său, o astfel de „sursă de schimbare“ a sistemului de sănătate. Şi se întâmplă asta de mai bine de zece ani. Este, cred, locul cel mai potrivit unde ideea lansată de dv. poate prinde rădăcini. Greşesc?
   – Nu greşiţi. De multe ori, în discuţiile purtate cu medici şi manageri de spitale, când am deschis problema unor schimbări, am auzit: „Nu se poate, nu sunt bani!“. Şi le-am dat ca exemplu Spitalul Moineşti. Îl ştiam, noi ne-am mai întâlnit aici şi cu alte ocazii. Sunt cel puţin două spitale în România – eu le cunosc bine – care demonstrează că se poate, chiar şi în aceste condiţii: cele din Moineşti şi Paşcani. Şi mai este un spital în sud, la Tg. Cărbuneşti, un spital cu trei sute şi ceva de paturi, cu toate specialităţile. Au trimis o documentaţie ca să poată face achiziţii de echipamente de ultimă generaţie şi m-am întrebat: „Ce se întâmplă la Tg Cărbuneşti de au nevoie de angiograf?!“. Şi am trimis pe cineva să facă o evaluare. Într-adevăr, au oameni buni, adresabilitate mare… Cu alte cuvinte, când vrei să faci treabă, se poate. Pornind de la situaţii grele – similare celorlalte unităţi medicale din sistemul public – iată, sunt spitale care au ajuns să fie recunoscute, să se dezvolte, să desfăşoare activitate de calitate. Şi în condiţii tehnice aproape de vârf.
   Un asemenea tip de comportament managerial se regăseşte în proiectul de lege propus de dv.? Unde anume, în ce poziţie, capitol?
   – Da, se regăseşte în reorganizarea spitalelor şi în creşterea autonomiei manageriale şi financiare a spitalelor. Este vorba despre autoguvernarea spitalelor şi despre modul în care acest concept – în stare de concept este de multă vreme vehiculat – poate fi pus în practică. Iar SMU Moineşti este un asemenea exemplu: au reuşit să responsabilizeze oamenii, şi din spital, şi din afara lui, şi pe orizontală şi verticală. Şi rezultatele se văd. Aplicarea acestui concept de autoguvernare este soluţia, calea de a produce astfel de schimbări şi în celelalte spitale.
   De ce?
   – Acum, spitalul fiind tratat ca o instituţie publică, managerul spune: „Eu aş face, dar nu mă lasă legea!“. Sau vine doctorul X şi spune: „Eu am făcut o sută de operaţii, colegul meu n-a făcut niciuna şi, cu toate astea, luăm acelaşi salariu“. Şi eu răspund: „Ce să fac? Asta spune legea salarizării. Eu aş face, dar nu mă lasă legea“.
   Ce anume doriţi să spuneţi prin acest exemplu?
   – Că, în prezent, incompetenţa managerială se ascunde în spatele unei legislaţii restrictive.
   Ce se poate face?
   – Să liberalizăm managementul, ca să creştem responsabilitatea. Să asigurăm implicarea medicilor care efectiv lucrează, a celor care doresc şi pot să-şi asume astfel de iniţiative.

Experienţe… contagioase

   Următorul interlocutor a fost dna dr. Mihaela Popescu, director executiv al Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Bacău.
   Cum vedeţi ediţia din acest an a Zilelor Medicale ale SMU Moineşti şi, totodată, evoluţia spitalului-gazdă?
   – Suntem la a şaptea ediţie şi deja se poate face cu mai multă uşurinţă o evaluare. Este un eveniment medical de excepţie, rar în România. Din punctul meu de vedere, în zona de est a ţării, este unicul de acest gen şi de această anvergură.
   Cunoaşteţi evoluţia SMU Moineşti din interior. Aţi fost mulţi ani director executiv al DSP Bacău, apoi, în 2010, director interimar al Spitalului Judeţean de Urgenţă Bacău şi, în continuare, aţi revenit la DSP. Cum a ajuns Spitalul din Moineşti în prima linie?
   – Este rezultatul muncii unei echipe: manager, director economic, director de îngrijiri, efortul încununat depus de 400 de salariaţi – medici de excepţie şi asistenţi medicali, care au făcut tot posibilul ca această unitate să fie printre cele mai bune din ţară. Sperăm ca la ediţia a opta să avem noutăţi, sunt deja în derulare: sistemul de urgenţă va fi consolidat prin apariţia unui heliport şi, din ce am văzut astăzi împreună cu ministrul sănătăţii, se preconizează o dezvoltare a spitalului pe un vector nou, modern – cardiologie intervenţională, cu parteneri străini. Dacă şi aceste două proiecte vor fi finalizate şi nu mă îndoiesc că vor fi, pentru spital şi pentru judeţul Bacău vor fi noi motive de mândrie.
   Poate fi… clonată „reţeta“ managerială a dlui dr. Adrian Cotîrleţ?
   – Ca să nu folosesc chiar termenul „clonat“, putem privi spitalul din Moineşti ca pe o unitate-pilot. Mă refer la principiile de management aplicate aici cu rezultate pozitive, chiar de excepţie. Din acest punct de vedere, credem că experienţa de aici s-ar putea extinde şi la alte spitale din România.
   Cunosc medici, conducători ai altor unităţi medicale, care au venit la Moineşti şi au preluat de aici rezolvări, concretizate apoi în unităţile lor. Poate ar fi util ca o experienţă de acest fel să fie mai bine cunoscută. Rareori aflăm din mass-media ce se petrece cu adevărat în viaţa de zi cu zi a spitalului.
   – Este un motiv în plus să asimilăm „fenomenul Moineşti“ cu un studiu-pilot, care să poată fi aplicat şi în alte spitale, cu aceleaşi responsabilitate, rigoare şi perseverenţă pe care le găsim aici. Vorbim acum despre posibilitatea de a transfera experienţa spitalului Moineşti către alte unităţi din reţea.
   Ce consecinţe a avut asupra celorlalte spitale din judeţul Bacău ceea ce s-a întâmplat şi continuă să se întâmple la Moineşti? Este, în esenţă, aceeaşi întrebare, dar formulată dintr-o altă perspectivă.
   – Consecinţe au fost şi continuă să apară. Şi sunt pozitive. Nu numai la nivelul managementului de vârf, ci şi la cel intermediar: mă refer la şefii de secţie, de compartimente şi doar la cazurile cunoscute de mine în judeţul Bacău. Înseamnă mult şi participarea la aceste ediţii ale Zilelor Medicale. Nu sunt doar cursuri, conferinţe, dezbateri pe o temă sau alta şi nu sunt doar intervenţii chirurgicale realizate în echipe complexe, cu medici din centre universitare sau din afara ţării. Nu ştiu dacă toţi, dar cei mai mulţi dintre participanţi văd şi, chiar dacă nu fac comentarii sau nu-şi exprimă un punct de vedere, se vor întoarce la cabinetele, secţiile sau spitalele lor cu idei noi. Nu le dă nimeni sfaturi, nu le spune nimeni ce e bine şi ce nu e bine. Dar diferenţele se văd, soluţiile găsite sunt la vedere şi fiecare poate aplica în propria lui activitate ceea ce este util. Iată ce dă unicitate acestui eveniment.

Secretul izbânzilor

   – M-aţi întrebat cum am ajuns la aceste performanţe. Dv. şi redacţia săptămânalului „Viaţa medicală“ aţi fost de la bun început alături de noi, prezentând pas cu pas şi greutăţile, şi împlinirile, îmi povestea dl dr. Adrian Cotîrleţ, chirurg şi manager al Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti. Lista celor cărora ar trebui să le mulţumesc – şi fiecare în parte a avut şi are o contribuţie esenţială la evoluţia continuă a unităţii noastre – este lungă. Sunt oamenii care lucrează, medici, asistente, cadre tehnice, meseriaşi, fiecare acolo unde se află. Nu spun că nu au fost sau nu sunt greutăţi, dar toţi au înţeles că avem ceva de făcut, că e nevoie de timp, de sacrificii, că e nevoie de o disciplină interioară. Şi s-a format, s-a sudat o echipă. Ne-aţi ajutat şi dv., prin „Viaţa medicală“. Când fac ceva util, bun, oamenii au nevoie să fie recunoscuţi, apreciaţi, încurajaţi să meargă mai departe. Echipa aceasta s-a extins cumva şi în afară, către colegi din centrele universitare, ce au găsit la Moineşti condiţii prielnice pentru a-şi dezvolta proiecte de anvergură, didactice şi de cercetare. Li s-a cerut sprijinul, sfatul. La fel, am obţinut sprijin constant din partea structurilor administrative din Moineşti şi din judeţul Bacău: Direcţia de Sănătate Publică, Primăria, Prefectura, Consiliul Judeţean… După aceste… să le spun victorii? izbânzi? împliniri? am ajuns la o concluzie: dacă aş fi renunţat să fac chirurgie pentru a mă ocupa doar de management, Spitalul din Moineşti nu ar fi ajuns niciodată la acest nivel şi multe dintre realizările remarcate de oaspeţii noştri nu ar fi fost posibile.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.