Acestea conlucrează cu spitalele şi oferă casă şi masă pacienţilor oncologici fără resurse. Sociolog de profesie şi soţie de kinetoterapeut, Mădălina Maiorescu a cunoscut atât drama părintelui de copil diagnosticat oncologic, cât şi neajunsurile cu care se confruntă sistemul. Serviciile de suport, care i-au oferit un ajutor esenţial în străinătate, au impresionat-o – şi a dorit să implementeze modelul în oraşul natal, Oradea, pentru a schimba în mai bine viaţa suferinzilor.

Găzduire pe termen lung

După ce a înfiinţat „Asociaţia Lumea lui Iannis” - ALI, pe scurt - , Mădălina a iniţiat programul „Casa de lângă spital”. Ideea era simplă şi generoasă: să ofere cazare gratuită bolnavilor de cancer care vin, pentru tratament sau investigații, la Centrul de Oncologie din cadrul Spitalului Clinic Municipal „Dr. Gavril Curteanu” Oradea.

Prietenii i-au pus două apartamente la dispoziţie, chiar în vecinătatea spitalului, iar Mădălina a mai închiriat un apartament. În felul acesta, bolnavii care vin din toată ţara găsesc găduire, pe termen lung, în șapte camere curate şi luminoase. Şi nu doar atât: primesc şi mese calde pe durata şederii, tot prin bunăvoinţa voluntarilor.

Modelul italian

Experienţa care a schimbat totul a fost legată de un spital de pediatrie din Roma. „Te duci acolo şi doctorul te întreabă dacă ai unde să stai cu copilul, dacă ai bani de chirie - fiindcă tratamentele sunt de durată, iar cazarea e scumpă. Dacă spui că n-ai unde sta, doctorul pune mâna pe telefon şi acolo, în faţa ta, sună la asociaţiile-suport şi te trimite direct la ele”, spune Mădălina Maiorescu. Găzduirea, adaugă ea, se face fie la familiile de voluntari, fie la hotelurile din oraş - mai ales de când cu pandemia.

În Italia, sistemul e foarte bine pus la punct. Sunt persoane care, prin testament, îşi lasă imobilele unor astfel de asociaţii. Sunt oameni cărora le-a murit un copil de leucemie şi care cazează micuţi cu leucemie. Toate asociaţiile acţionează în strânsă legătură cu unităţile sanitare”, explică mămica lui Iannis. 

Un serviciu util

Făcând un bilanţ, Mădălina spune că, graţie iniţiativei „Casa de lângă spital”, peste 100 de pacienţi şi aparţinători au beneficiat, anul trecut, de peste 1.000 de nopţi de cazare. „Unii au venit şi au plecat, alţii au revenit ori de câte ori a fost nevoie”, precizează ea.

Oamenii din țară ajung în oraş nu doar din judeţele învecinate, ci şi din Constanţa, Ploieşti, Bucureşti, Suceava. În Oradea, o noapte la hotel înseamnă 200 de lei. „Pe lună, ar veni cam 6.000 de lei - iar radioterapia se întinde și până la 10 săptămâni”, spune mama lui Iannis. „Majoritatea celor care vin la noi nu stau doar o noapte. Cazarea-suport e de folos nu doar pacienţilor, ci şi spitalului - şi e o carte de vizită bună pentru oraş”.

Colaborare cu clinici private

De unde află bolnavii despre program? „Unii, de la doctori sau de la alţi pacienţi. Odată ne-au sunat de la camera de gardă”. Mădălina lasă mereu un afiş în spital - şi câteva pliante.

„Avem o colaborare foarte bună cu clinicile private din oraş, care tratează bolnavii de cancer”, ţine ea să precizeze. A încercat şi o colaborare cu autorităţile locale, dar demersurile s-au lovit de un zid de indiferenţă. 

Poveşti impresionante

De doi ani, de când funcţionează „Casa de lângă spital”, Mădălina a cunoscut o mulţime de cazuri impresionante: un bunic cu metastaze cerebrale, venit de la o distanţă de 120 km, care a greşit ziua tratamentului (şi căruia voluntarii asociaţiei i-au asigurat transportul la spital şi acasă), o mamă bolnavă, care îşi creşte singură doi copii (micuţii au primit, de la un voluntar, un laptop pentru şcoala online), o pacientă din Constanţa care a petrecut Sărbătorile la tratament (şi căreia o voluntară i-a pregătit masa festivă de Crăciun).

Unora li se face rău după radioterapie şi nu mai pot să-şi facă de mâncare. Mădălinei i-a venit ideea să le ofere o masă caldă, graţie a două prietene care se ocupă de catering - şi a unui prieten care face colectă la serviciu, pentru a cumpăra alimente.

Alţi pacienţi nu mai au bani să ajungă acasă, sau nu-şi pot plăti un taxi până la spital. Pentru ei, şi cu ajutor de la o fundaţie americană, asociaţia ALI a cumpărat un autoturism, pe care voluntarii îl folosesc penru transportul la analize şi la tratament.

Cultura binelui

Mădălina pomeneşte des despre eforturile celor care trudesc benevol pentru asociaţie - dar, de fapt, ei se numără pe degetele de la mâini. Puţini, dar buni - fiindcă se implică ori de câte ori e nevoie.

„Acolo, în Italia, e o altă cultură a voluntariatului”, spune Mădălina. „Ţine şi de civilizaţie, şi de situaţia financiară. Am încercat să importăm modelul, dar mai sunt multe de făcut”.

Satisfacţia vine când bolnavii le mulţumesc celor care i-au ajutat şi le transmit energii pozitive. „Copilul meu a avut un diagnostic foarte greu de dus pentru noi, părinţii - ne-a marcat şi fizic, şi emoţional. Astăzi, Iannis e bine, şi am zis să fac la rândul meu bine, să dau înapoi ceea ce am primit”.

Planurile noastre de viitor includ dezvoltarea unui centru de suport în oncologie, care va avea rolul de a creşte calitatea vieţii pacientului oncologic din România, copil sau adult, şi de a ajuta la reintegrarea lor în societate, post-tratament. Un centru care va oferi cazare, masă, şedinţe de masaj şi kinetoterapie, şedinţe de nutriţie, consiliere psihologică, monitorizare medicală, toate gratuit, pentru pacienţii mici şi mari, şi un sprijin pentru familiile acestora”, spune Mădălina Mariorescu, iniţiatoarea „ALI Home - Casa de lângă spital”.