Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Congresul SRATI sau despre arta comunicării

Viața Medicală
Iftimie NESFÂNTU joi, 6 iunie 2013

Ideea, venită mai repede decât mă aşteptam, a pornit de la o fotografie. Prof. dr. Idit Matot, moderator al sesiunii, tocmai îşi încheiase expunerea şi un medic tânăr, autorul primei lucrări prezentate în congres, dr. Daniel Reuter, ceruse speaker-ului câteva precizări. Din reflex, am declanşat aparatul de fotografiat. Câteva clipe am examinat imaginea mărită pe display. Mi-a atras atenţia privirea unui alt participant la congres, prins şi el în acel cadru. Era elementul-cheie, dădea acelei fotografii o anume forţă, insinuând un început de poveste. Tânărul medic era firesc, degajat. Vizibil, stăpânea arta comunicării. M-am uitat imediat în sală, în jurul lui. Cei mai mulţi aveau privirile aţintite către el. Întrebarea pusă, răspunsul interlocutorului, utilitatea acelor informaţii pentru medicii ATI, creaseră pentru câteva minute o legătură între toţi cei prezenţi. Deşi veneau din spaţii culturale şi etnice diferite. În acea clipă am realizat că unul dintre secretele reuşitei – justificând poate şi recunoaşterea de care se bucură congresele SRATI, ajuns deja, iată, la a 39-a ediţie – este şi arta comunicării.

Noutăţi în terapie

   – Dle dr. Daniel Reuter, de ce a fost atât de importantă pentru dv. comunicarea dnei Idit Matot, încât să vă determine să intraţi în dialog?
   A prezentat multe elemente noi, care pot schimba realmente practica noastră de zi cu zi. Aplicând aceste rezultate, rodul a numeroase observaţii şi cercetări, pacienţii vor fi îngrijiţi mai bine, beneficiul lor este mult sporit.
   – Aţi fost „ales“ să deschideţi prima sesiune; practic, dv. aţi deschis lucrările congresului.
    – Da, eu am prezentat date clinice noi, o cercetare efectuată în Clinica de anesteziologie a Universităţii Eppendorf din Hamburg. Sunt roadele din ultimul an de activitate, privind managementul fluidelor în preoperator; a urmat lucrarea prezentată de prof. dr. Carole Ichai din Nice (Franţa) despre avantajele soluţiilor balansate. Apoi, prof. dr. Idit Madot a vorbit despre resuscitarea lichidiană, debitul urinar şi injuria renală acută. O temă apropiată şi de propriile mele cercetări clinice. Când informaţiile vin pe un teren cunoscut şi eşti motivat, atunci interesul şi posibilitatea de a învăţa sunt mai mari. A fost o oportunitate să întâlnesc în aceeaşi sesiune o lucrare care să interfereze cu propriile mele preocupări.
   – Şi credeţi că o asemenea „întâlnire“ pe terenul ATI a fost o întâmplare?
   – Nu, mai degrabă aş spune că prof. dr. Dorel Săndesc şi colegii din conducerea SRATI au deja ştiinţa să structureze programul unui congres în aşa fel încât oameni cu preocupări similare să se cunoască. E un talent şi acesta.

Ceea ce face diferenţa

   „Domnul Aspergillus vine acasă seara, obosit după o zi lungă de muncă şi soţia lui, dna Candida se repede să-l îmbrăţişeze şi el spune:
  Nu, nu, nu, nu mă îmbrăţişa… sunt plin de Candida“.
   Dialogul enunţat – o introducere inspirată, care să acapareze atenţia celor din sală – fusese lansat de un „speaker“ (nu-mi place termenul, l-am preluat şi eu din recuzita evenimentelor medicale recente) cu experienţă în comunicare – conf. dr. Ioana Grigoraş – din Iaşi. A urmat, fireşte o comunicare cu întrebări şi răspunsuri – sistemul de vot electronic – privind abordarea tratamentului antifungic – de la ghiduri clinice la practica medicală. Despre cât de importantă e o asemenea temă şi cât de important este ca un om cu experienţă clinică, recunoscut de colegi ca fiind un profesionist, nu mai este nevoie să povestim. Este însă de subliniat că folosirea unor tehnici de comunicare modernă şi un dialog concis, bine gândit şi în acord cu tema, polarizează instantaneu interlocutorii, care ies astfel din pasivitatea obişnuită şi vor, nu vor… se vor trezi prinşi în contextul unei anumite lucrări. Participă. E ceea ce face diferenţa între doi lectori (speakeri) la fel de buni profesional, unul rămas însă la mijloacele clasice de comunicare şi celălalt, cu alte deschideri, având ştiinţa să se folosească de mijloace specifice literaturii, comunicării neverbale, artei dramatice.

Nevoia… izvorul „inspiraţiei“

Dr. Ovidiu Horea Bedreag, Clinica ATI Timişoara, "cartograful" germenilor infecţioşi din spitale   – Voi avea o lucrare la ora 15 în sala 4, îmi spune într-o pauză dr. Ovidiu Horea Bedreag, din echipa dlui prof. dr. Dorel Săndesc. Vă rog să veniţi, nu va fi timp pierdut. Este o lucrare originală, nu review; se numeşte: Incidenţa şi etiopatogenia infecţiilor de tract respirator în Clinica ATI a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara în perioada ianuarie – decembrie 2012 (The Incidence and Ethiopatho­geny of Respiratory Tract Infections in Intensive Care Unit of the Clinical County Hospital Timişoara between January 2012 and December 2012, autori: O. Bedreag, M. Papurică, D. Drăgulescu, C. L. Neamţu, Carmen Guragata Balaşa, C. I. Macarie, G. Gheorghiu, C. Henţia, D. Săndesc…)
   – Care e frecvenţa unor astfel de infecţii?
   – Practic, nu frecvenţa este neapărat problema, ci alta. Noi am creat un program special ca să raportăm incidenţa acestor infecţii cu scopul de a crea o mapă (o hartă) a germenilor infecţioşi din clinica noastră. Practic, când un pacient se infectează, tu medic, trebuie să introduci tratamentul cu antibiotic pentru a creşte şansele de supra­vieţuire… a pacientului. Fiind şi celelalte boli asociate, suntem într-un spital, şi pentru cei mai mulţi pacienţi terenul este slăbit, e vital să fim atenţi la aceşti germeni. Pentru a introduce un antibiotic corect te bazezi pe datele din literatură, pe intuiţia ta ca medic şi pe această hartă a incidenţei/frecvenţei germenului respectiv. Adică, eu, ca me­dic curant, trebuie să ştiu care este probabilitatea ca pacientul meu să facă o infecţie cu un anumit tip de germen, pentru a-i introduce un antibiotic care să-i acopere cât mai corect spectrul germenilor infecţioşi din spital.
   – De ce este nevoie de această hartă?
   – Pentru că din momentul când eu documentez infecţia şi suspicionez un posibil diagnostic de infecţie, recoltez culturi – vorbim doar de bacterii – şi trimit probele la laborator şi până când antibiograma este disponibilă, trec 48 de ore, 72 de ore. Or, mai ales în ATI, nu ne permitem să aşteptăm atât de mult timp şi nici nu putem risca să dăm la întâmplare un antibiotic. Dacă îi dăm greşit un anume antibiotic, pacientul poate nu va supravieţui.
   – Dacă am înţeles bine, dv. alcătuiţi în timp şi păstraţi apoi actualizată o hartă a frecvenţei germenilor în spital şi, când apare o infecţie, veţi alege antibioticele în aşa fel încât să fie cât mai eficiente contra „faunei“ din spital.
   – Da, aşa este. E foarte bun şi cuvântul „faună“. Cunoaşterea „faunei“ îmi permite să acţionez eficient, înainte de a primi antibiograma. Şi am creat acest sistem, www.raportATI.ro în care, declarând toţi germenii infecţioşi, avem, la vedere, o statistică instantanee. În orice moment, oricine are posibilitatea să vadă… realitatea din secţie.
   –Poate fi generalizat acest sistem?
   – Da. Lucrăm să-l facem cunoscut, este şi rostul comunicării de aici. Noi sperăm că va fi acceptat şi folosit în cât mai multe secţii ATI şi spitale din ţară.
   –E o idee originală sau aţi preluat-o din literatură şi aţi dezvoltat-o? Cum aţi pornit?
   – Este o idee a noastră, e originală. Şi am plecat la drum de la o necesitate; infecţiile cu germeni sunt o realitate a spitalelor noastre şi una dintre cauzele unor decese. Testele nu se pot face mai repede şi toţi căutam o rezolvare. În toate secţiile ATI mari sau mici se doreşte stăpânirea acestui fenomen. Ceea ce noi propunem este o rezolvare. Şi funcţionează deja cu succes în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.

Nu intrăm în horă, stăm pe margine…

Dle prof. dr. George Litarczek, prin ce anume acest congres este o izbândă?
Prin lucrări, prin participanţi, prin cei care susţin conferinţe, prin echipamentele şi procedeele prezentate în expoziţiile medicale luăm contact cu nivelul real al anesteziei şi terapiei intensive. În general, ATI din România este aliniată performanţelor din alte ţări.
Nu sunt şi diferenţe între noi şi alţii?
Sunt, sigur că sunt. O specialitate medicală este inevitabil limitată de ceea ce numim „posibilităţile locale“. Ceea ce limitează performanţa anesteziştilor noştri nu e mintea lor, am văzut anestezişti din străinătate mai puţin dotaţi intelectual, din Irlanda, Germania, Franţa… fiind totuşi nume pregnante şi dominante în anesteziologia ţărilor în care s-au format, şi care practică o anestezie de multe ori peste nivelul celei practicate la Până când vor ajunge la intervenţii adevărate, medicii tineri "îşi formează mâna" cu ajutorul simulatorului, prezent şi el la manifestarenoi în ţară. Ca să sintetizez, nu ducem lipsă de minte, ci de posibilităţi, materiale, organizatorice. Şi nu le avem pentru că nu ştim să comunicăm dincolo de orizontul nostru. Şi neştiind să comunicăm, ne izolăm unii de alţii, suntem ca o maioneză care se taie… nu ştim să (ne) folosim de acest întreg din care am putea face parte. Nu intrăm în horă, stăm pe margine. Observăm! Nu toţi. Remarcabil, au apărut semne că lucrurile merg către mai bine. Şi sunt chiar şi la congresul acesta.
Credeam că a sta pe margine şi a observa şi a comenta – precum ţăranii adunaţi în Poiana lui Iocan – e o calitate…
Pentru dv., jurnaliştii, este. Ne-implicarea ţine de cerinţele profesiei, doar dacă nu te implici, vezi. Pentru noi, ceilalţi, este un defect. Numai dacă te implici, înveţi, obţii rezultate şi astfel, doar astfel, progresăm.

Recunoaşterea şi respectul reciproc sunt importante

L-am întrebat pe prof. dr. Dorel Săndesc, preşedintele SRATI şi al Congresului, care sunt secretele succesului acestor manifestări. Răspunsul, măgulitor şi pentru redacţia Viaţa medicală, a adus la vedere idei utile pentru orice medic, indiferent de specialitate.
– Rezolvările unor probleme aparent fără rezolvare se află cumva în afara domeniului în care apar. Mi-a plăcut mult exemplul dat de dumneavoastră în interviul cu profesorul Dorin Chisăliţă, publicat în Viaţa medicală. Unul din secrete se află în săptămânalul dumneavoastră, pentru noi cel mai important partener media. Cauzele – şi soluţiile – unor probleme din sfera ATI se pot afla în alte zone, neaşteptate chiar. Nici nu vă imaginaţi câte putem descoperi în cultură, în literatură, în alte specialităţi medicale… sau în sfera politică. Probleme spinoase – de supravieţuire pentru ATI – cum a fost acel program lansat de noi de a continua finanţarea marilor urgenţe şi dincolo de UPU (practic, odată aplicat acest program, nu va mai muri niciun pacient la poarta spitalului) – nu s-ar fi rezolvat fără abilităţile de comunicare ale celor din conducerea SRATI şi talentul de a convinge iată, succesiv, trei miniştri ai sănătăţii, dr. Vasile Cepoi, dr. Raed Arafat şi Eugen Nicolăescu, actualul ministru. În afară de dr. Vasile Cepoi, ceilalţi au fost astăzi aici, au vorbit participanţilor. Nu este encomiastică, nici din partea noastră şi nici a domniilor lor. Recunoaşterea şi respectul reciproc sunt importante şi pentru medicii ATI, şi pentru oameni politici, mă refer la cei adevăraţi, şi pentru pacienţi. Momentul, repet, deloc festiv, a dat bine pentru toată lumea. Şi aţi văzut şi din opinia profesorului Francis L. Delmonico din Boston, intervievat de dumneavoastră. Sau din comunicarea doamnei profesor Mirela Busic, despre rezultatele obţinute în Croaţia în managementul donorului şi în menţinerea în stare funcţională a organelor în funcţie de tipul de donator. Practic, la această oră, cu sprijinul instituţiilor din sănătate, Croaţia este pe primul loc în lume.

Cum se pot influenţa deciziile guvernelor

Prof. dr. Francis L. Delmonico, dezvăluind reporterului Vieţii medicale ceva din tainele unei ascensiuni realmente de excepţiePrezent la congresul SRATI cu o lucrare: Un concept unificat pentru diagnosticul de deces pentru a permite donarea de organe: Programul 4D din cadrul OMS, prof. dr. Francis L. Delmonico (născut la New York în 1945), expert OMS în transplant şi managementul donorului, a avut amabilitatea să ne acorde un scurt interviu.
Dle profesor, cum se vede din perspectiva dumneavoastră congresul Societăţii Române de ATI? Ce impact a avut participarea actualului ministru al sănătăţii şi a fostului ministru la o manifestare medicală?
Problemele medicale şi ştiinţifice nu se rezolvă dacă ne cantonăm în interiorul secţiei ATI sau blocului operator. Trebuie să ieşim în lume, să facem active noi canale de comunicare. Pentru specialitate şi pentru asociaţia medicilor ATI din România a fost cu siguranţă un moment de succes, tocmai prin acest moment oarecum festiv – credibilitatea câştigată de medicii din SRATI în ochii participanţilor din ţară şi din străinătate. E şi un mesaj subliminal: orice proiect derulat în colaborare cu SRATI va avea şi sprijin politic şi e o garanţie că medicii din staff-ul societăţii române dovedesc iniţiativă şi puterea de a finaliza astfel de proiecte. Surprizele pot veni, iată, din România, Croaţia.
Privitor la activitatea dumneavoastră în Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care este viitorul activităţilor privind managementul donorului?
Eu mă ocup mai mult de latura politică şi mai puţin de cea strict medicală şi insist în sensul de a face guvernele mult mai implicate şi responsabile în privinţa activităţilor conexe transplantului. E vital ca fiecare ţară să-şi asigure necesarul de organe pentru transplant.
Prin ce fel de metode poate acţiona OMS? Cum puteţi influenţa – determina – deciziile guvernelor?
Prin adunarea generală, unde toate ţările membre sunt prezente, prin cei prezenţi. Prin propuneri, principii, priorităţi clar stabilite şi urmate apoi.
Care sunt reuşitele mai vechi care v-au propulsat şi v-au creat acest credit foarte mare în organizaţii mondiale de prestigiu, între colegi, între politicieni?
Unul din momentele principale a fost iniţierea declaraţiei de la Istanbul prin care s-a luat poziţie împotriva traficului de organe şi a riscului adus de acest trafic în transplant, iar această declaraţie a fost apoi aprobată şi preluată de foarte multe societăţi ştiinţifice internaţionale, de OMS, şi iată, acum, grupul care a creat această delegaţie este invitat de Consiliul Europei să colaboreze în dezvoltarea programului de transplant.

„Pentru că sunteţi profesionişti“

   Un mesaj inedit şi care a dat cumva greutate congre­sului, a fost expus în plen de Eugen Nicolăescu, ministrul sănătăţii. Dincolo de graniţele mai mult sau mai puţin vizibile între grupuri sociale şi profesii, între medici şi pacienţi, dincolo de preju­decăţi şi de fapte, discursul, reţinut şi de noi, a adus la vedere alte şi alte valenţe ale comunicării.
   – SRATI este cea mai puternică şi mai bine orga­nizată, ştie ce obiective să-şi stabilească şi să le atingă. Ministerul Sănătăţii a ţinut cont de o realitate care a impus o anumită decizie: să fie aproape de profesionişti şi să preia de la ei idei importante… urmează numai să-i dăm startul. Ceea ce aţi propus, programul ATI – „copilul dumneavoastră de suflet“, nu este pentru cadrele medicale şi nu este pentru noi, politicienii. El are efecte asupra fiecărui cetăţean intrat în orice secţie ATI, asigurând o mai bună calitate a actului medical, şanse în plus pentru viaţă. Mulţi ne critică: dacă sistemul ar merge bine, noi, politicienii, n-am avea ce face, când sistemul merge prost, noi suntem cei criticaţi. Ştiu că sunt şi oaze de lumină, una dintre ele este ceea ce faceţi dv., medicii ATI: munca, ştiinţa şi eforturile dumneavoastră. Din păcate, puţină lume o recunoaşte. Din păcate, se ştie puţin şi mai ales nu se apreciază că medicul este cel care este – aş spune eu – cel mai important în viaţa noastră. Nu spun vorbe mari, nu vorbesc patetic, sunt poate doar emoţiile momentului. Medicii sunt elita societăţii şi puţini dintre medici o recunosc. Nu faceţi nimic să vă respectaţi, dumneavoastră nu faceţi nimic să vă arătaţi demnitatea de a avea cea mai nobilă profesie din România. Şi-i lăsaţi pe unii sau pe alţii să vă ştirbească această demnitate şi acest respect realmente meritat. Vă invit şi vă rog: fiţi puternici. Apăraţi-vă profesia. Faceţi zid împotriva celor care vă umilesc. Faceţi zid împotriva celor care vă critică pe nedrept. Faceţi zid împotriva celor care nu vă dau ceea ce meritaţi. Atunci, în această ţară, valorile vor fi respectate. Şi dumneavoastră sunteţi o valoare a acestei ţări. Învăţaţi să vă apreciaţi dumneavoastră în primul rând ca şi ceilalţi mai departe să o facă. Citeam în cuvântul dlui prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, amărăciunea dumnealui în faţa celor care critică pe nedrept corpul medical. Învăţaţi să vă apăraţi. Pe mine nu mă crede presa „că sunt politician“, pe dv. vă crede pentru că sunteţi profesionişti. Apăraţi-vă! O faceţi pentru dv. şi, mai ales, o faceţi pentru pacienţi.

Încurajări care n-au fost uitate!

Medic anestezist reanimator, secretar de stat, fost ministru al sănătăţii, doctorul Raed Arafat a prezentat, concis şi cu argumente, contextul în care medicii ATI au reuşit să se smulgă din inerţiile unui sistem medical depăşit şi să găsească rezolvări.
– Ultimul bolnav pe care l-am tratat era sâmbătă înainte de Paşti, în Sighişoara, cu elicopterul lângă mine… aşa că mai ştiu ce se întâmplă în sistem chiar direct. N-am vrut să mă rup de sistem, eu cred că este cea mai bună soluţie ca să cunoştem ce se întâmplă pe teren… în fiecare zi, să nu ne rupem de problemele pe care trebuie să le rezolvăm. Eu cred că cele spuse de Dodo – eu aşa îi spun profesorului Dorel Săndesc – reflectă o realitate. Şi este, într-adevăr, o zi istorică. Putem, iată, continua cu anumite proiecte, putem recunoaşte ce-au făcut ceilalţi şi construim de la ceea ce s-a făcut mai departe. În 2007, la dorinţa dlui ministru Nicolăescu s-a făcut o generalizare a sistemului de urgenţă, în 2012 s-a terminat şi am ajuns să avem SMURD în toată ţara şi un număr de unităţi de primiri urgenţe, continuăm cu dotări şi programe de finanţare. Cert este că trebuia continuat mai departe. Toţi eram siguri că programul DRG nu rezolvă toate problemele de finanţare pe cazurile critice. Acum doi ani şi jumătate s-a născut programul de infarct miocardic, anul acesta fiind alocaţi 17.500.000 lei, faţă de 15.000.000 lei anul trecut, cu 4.400 beneficiari faţă de 3.200 anul trecut. Rezultatele oferite de cardiologii care gestionează registrul de infarct au arătat o reducere de mortalitate de la 13,7% la 8,3% în doi ani jumătate pe plan naţional. În centrele care fac cateterism, reducerea mortalităţii este şi mai mare, aproape de 4,5–5. Acelaşi lucru dorim să-l facem acum cu programul de terapie intensivă. Sistemul DRG nu acoperă costurile reale. Degeaba dai 500 de euro pentru un caz care costă 5.000 de euro la un spital regional unde majoritatea cazurilor sunt critice şi au costuri foarte ridicate. Programul a fost aprobat, este un început. Veţi păstra finanţarea din interiorul spitalului şi vine şi programul şi aduce banii necesari pentru celelalte cheltuieli vitale în ATI. Eu sper, când ne vom întâlni peste doi trei ani, să putem spune la fel ca şi în cazul programului de infarct că aplicarea acestui pachet de măsuri va duce la o scădere semnificativă a mortalităţii şi la îngrijiri mai bune ale pacienţilor în ATI. Oricine va intra într-o secţie ATI va putea să spună că nu e nicio diferenţă faţă de Franţa, Germania, orice ţară din UE. Deja avem astfel de secţii, un exemplu este chiar secţia de la Timişoara. Trendul este unul de dezvoltare pe o dorinţă reală de a înţelege corect priorităţile şi de a-i ajuta pe oameni, când au într-adevăr nevoie de ajutor medical. În acest trend pozitiv se înscrie şi congresul dv. şi tot ceea ce faceţi. Şi vă felicit. Şi vă mulţumesc dle prof. dr. Dorel Săndesc, vă mulţumesc dle prof. dr. George Litarczek, pentru încurajările din anii ’90 şi după, când mi-aţi spus: „Faceţi, că e bine ce faceţi!“

Am învăţat cum să-i ţinem în viaţă pe ceilalţi

   Conf. dr. Ioana Grinţescu, UMF Carol Davila, şef secţie/clinică ATI la Spitalul de Urgenţă Floreasca a vorbit despre Complicaţii pulmonare la donorul aflat în moarte cerebrală, cercetare clinică utilă pentru realizarea transplantului de plămân.
   – De ce e atât de important pentru specialitatea ATI managementul donorului?
   – Sunt pacienţi pe care noi, altfel, i-am fi pierdut. Să nu vă opriţi la exemplul dat de mine în ultimul slide… cu lada de gunoi. N-aş dori să se înţeleagă greşit.
   – Dacă aţi folosit expresia, şi încă în plen, înseamnă că era importantă ca mijloc de comunicare… având adică efectul scontat.
   – Eu, medic ATI, ştiu că ţin organele acelui pacient în funcţiune şi pot, cu ajutorul lor, să salvez nişte vieţi.
   – Cele prezentate de dv. sunt rezultate ale unei activităţi de cercetare?
   – E o cercetare mai mult clinică… noi ne bazăm pe multe observaţii şi date preluate din literatură.
   – Ce presupune susţinerea plămânului unui pacient aflat în moarte cerebrală?
   – Nu are niciun fel de control central, nu are nicio reacţie adaptativă şi toate – cord, plămân, metabolism, ioni, diureză – sunt controlate de reanimator pe baza unui protocol foarte bine pus la punct. Ştim exact ce să-i facem când nu respiră, când tensiunea merge în sus sau în jos, îi monitorizăm volumul de urină, ionii (sodiul şi potasiul sunt extrem de importanţi), glucoza – nu e bine să ai nici hiperosmolaritatre şi nici hipo – toţi parametrii aceştia sunt foarte, foarte importanţi.
    – Vă ajută această activitate pentru cazurile curente din secţie?
    – Da, am învăţat multe din modalitatea de a întreţine în viaţă organele unui pacient în moarte cerebrală, am învăţat multe despre cum să-i ţinem în viaţă pe ceilalţi pacienţi.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.