Newsflash
Reportaje

Despre patologiile puterii

de Vlad MIXICH - dec. 22 2014
Despre patologiile puterii
Fostul diplomat, transformat deja de ani buni în parlamentar român, Theodor Paleologu a început în ultima perioadă să fie preocupat de un subiect delicat: care sunt patologiile puterii. Le-a cunoscut îndeaproape în anii în care a fost ministru al culturii sau ambasadorul României în Danemarca. Perspectiva sa este una clinico-filozofică, o abordare care nu surprinde, având în vedere că vine dinspre absolventul celei mai prestigioase şcoli franceze, École Normale Supérieure, şi a unui personaj care a luat contact direct cu politica: ca bursier în fotoliile fine de la Harvard, sau ca deputat pe transpiratele bănci dâmboviţene.
VM: Cât de puternică e ispita puterii? Cum încep oamenii să viseze la putere?
Theodor Paleologu: Întrebarea pe care mi-o puneţi e foarte complexă. Geneza ambiţiei e o primă problemă. O alta sunt motivaţiile fiecăruia. În sfârşit, exerciţiul puterii modifică gândirea şi comportamentul. Dacă e să ne luăm după Alfred Adler, ambiţia se înrădăcinează în sentimentul de inferioritate pe care-l are orice om în copilărie şi în scopurile de superioritate pe care ni le fixăm pentru a depăşi acest sentiment de inferioritate.
VM: Dumneavoastră v-aţi născut într-o familie veche, cu stofă. S-ar spune că nu aveaţi de unde moşteni complexe de inferioritate. Cum a arătat geneza ambiţiei în cazul dumneavoastră?
Theodor Paleologu: Sentimentul de inferioritate nu e acelaşi lucru cu complexul de inferioritate. Sentimentul de inferioritate e, după Adler, un fenomen general. Asta e teoria. La mine, ambiţia se putea vedea în jocurile copilăriei: mă jucam de-a Ulise, de-a Richard al III-lea şi de-a Mihail al VIII-lea al Bizanţului. În plus, aveam o imensă admiraţie pentru străbunicul meu, Mihail Paleologu, fruntaş conservator, procuror general al României, judecător la Curtea de Casaţie, prieten cu Eminescu, Cantacuzino Nababul şi cu fraţii Lahovary. Cred că figurile masculine din familia mea au jucat un rol esenţial.
VM: De ce aţi renunţat la o carieră în diplomaţie, la statutul măgulitor de intelectual, pentru a veni pe băncile transpirate ale politicii din România? Ce aţi sperat?
Theodor Paleologu: Aveţi impresia că am renunţat la statutul de intelectual? Eu nu. În plus, a fi intelectual este o vocaţie, mai mult decât un statut.
VM: Nu mi-aţi răspuns la întrebare.
Theodor Paleologu: Diplomaţia şi politica fac parte din acelaşi ansamblu de activităţi în serviciul statului. Şi nu este, cred, nimic mai nobil decât serviciul statului. Faptul că în România actuală lucrurile arată cum arată este o altă chestiune.
VM: Reiau: ce aţi sperat când aţi părăsit cu ani în urmă poziţia de ambasador la Copenhaga pentru a veni la Bucureşti?
Theodor Paleologu: Că voi fi ales deputat.
VM: De ce doreaţi să fiţi ales deputat?
Theodor Paleologu: Aţi văzut vreodată un candidat la deputăţie care să nu vrea să fie ales?
VM: Bine, văd că nu doriţi să răspundeţi la întrebarea aceasta. Poate mă înşel, dar asta mă face să bănuiesc că vă temeţi de un răspuns frontal. Care este cea mai mare frică a unui personaj puternic?
Theodor Paleologu: Nu mă tem de nimic. Mi se pare proastă întrebarea. Sau prost formulată. De unde să ştiu eu care este „cea mai mare frică a unui personaj puternic“? Depinde de fiecare caz în parte. Unii se tem că nu apucă să-şi ducă proiectele la îndeplinire sau că-şi pierd puterea, alţii se tem de Dumnezeu, de moarte, de infidelitatea soţiei sau a prietenilor.
VM: Ca să câştigi puterea e musai să calci, cum se spune, pe cadavre?
Theodor Paleologu: Nu. E o idee falsă. Dar depinde de context.
VM: Cum se schimbă relaţia dintre cel care ajunge director sau ministru şi anturajul său în momentul în care se anunţă că urmează să deţină o funcţie importantă?
Theodor Paleologu: Modificările nu intervin neapărat atât de repede. Dacă e vorba de multă putere, fiecare dintre noi riscă să piardă progresiv simţul realităţii. Prin multă putere înţeleg să dispui de un buget consistent, să poţi afecta carierele altora, să iei decizii strategice şi să ai un rol de reprezentare. Acesta ar fi „the full package of power“.
VM: Devin oamenii din jur mai linguşitori? Mai umili?
Theodor Paleologu: Aspectele pe care le evocaţi ţin şi de mentalitate şi de cultură. În România există o foarte marcată ambivalenţă faţă de putere: pe de-o parte, obedienţă şi exaltare, pe de altă parte, rezistenţă pasivă şi sabotaj tacit. Acestea sunt, repet, chestiuni care ţin de cultură. Sunt factori care doar influenţează patologiile puterii. Fenomenul universal este cel al pierderii progresive a simţului realităţii. Este un risc, dar un risc cu care se confruntă orice om de putere. Şi nu doar în politică, ci în toate domeniile.
VM: Un antidot pentru pierderea simţului realităţii există?
Theodor Paleologu: Da, mai multe. Să te duci la psiholog este un remediu evident. La români există o rezistenţă faţă de terapie. Dar terapia poate fi doar profilactică. Cultura umanistă are imense rezerve împotriva patologiilor puterii. Homer despre asta vorbeşte. Mai abitir încă, tragicii greci: Eschil, Sofocle, Euripide. Toţi vorbesc despre hybris, despre „fandacsie“, despre lipsa de măsură. Platon şi Aristotel, fiecare în felul lui, propun dispozitive etice împotriva derivelor puterii. Noţiunea aristotelică de „phronesis“ (prudenţă, înţelepciune practică) este foarte importantă din acest punct de vedere. Dar mai cu seamă stoicii au elaborat o doctrină completă pentru asumarea şi exercitarea sănătoasă a puterii. Mai cu seamă stoicii romani: Seneca, Epictet, Marcus Aurelius.
VM: Câţi dintre politicienii români i-au citit pe stoicii romani?
Theodor Paleologu: Foarte puţini. Dar nici cei care i-au citit, nu sunt sigur că le aplică învăţămintele. Filozofia antică, aşa cum spunea Pierre Hadot, e chestiune de practică.
VM: Am înţeles că unii politicieni frecventează vrăjitoare, vraci violeţi... Ce nevoie le este satisfăcută de astfel de vizite?
Theodor Paleologu: Şi mari figuri istorice, de pildă, s-au sfătuit cu astrologi. Cazul astrologiei ar necesita o lungă discuţie. Generalizând însă întrebarea, ar trebui să punem în discuţie rolul credinţelor iraţionale. Ele sunt extrem de răspândite în societate. Poate chiar mai mult în zilele noastre.
VM: Trăiesc cu impresia că, de obicei, într-un minister, ministrul nu este atât de puternic precum pare. Adesea nu are timpul necesar să înveţe toată bucătăria internă, învăţătură ce i-ar permite să exercite controlul. În ce stă puterea reală a unui ministru în România?
Theodor Paleologu: Aveţi dreptate. Orice deţinător nominal de putere are mai puţină putere reală decât pare sau decât crede. Nu numai în ministere. Ţine de dialectica puterii: cu cât ai mai multă putere, cu atât este mai important ecranul protector din jurul deţinătorului puterii.
VM: De ce mulţi dintre puternicii zilei în România nu par a avea prea multe legături cu buna-cuviinţă sau cinstea? Puterea e percepută în România ca indisolubil legată de hoţie şi, eventual, de bădărănie.
Theodor Paleologu: Din nou chestiuni care ţin de cultura locului. Aşa cum v-am spus, românii au o atitudine puternic ambivalentă faţă de putere. Ei percep puterea ca „indisolubil legată de hoţie şi bădărănie“, dar în fond acceptă fenomenul corupţiei şi sunt în genere destul de duri unii cu alţii. Ajunşi la putere ei înşişi, ar face la fel.
VM: Orgoliul/mândria e primul păcat capital. Pofta de putere este generată de multe ori de mândrie. Asta înseamnă că această poftă e efectul unui păcat?
Theodor Paleologu: Asta este o lectură teologică. E interesantă, dar restrictivă. Unele aspecte n-au nicio legătură cu păcatul mândriei, ci ţin pur şi simplu de funcţionarea chimică a creierului omenesc.
VM: La ce aspecte neurobiochimice mai exact vă referiţi?
Theodor Paleologu: Nu sunt specialist în asemenea chestiuni, dar am citit cartea unui adictolog francez, dr. Laurent Karila, despre efectele cocainei. Şi exerciţiul puterii face să crească nivelul neurotransmiţătorilor.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe