Newsflash
Reportaje

Din pasiune, medic 24 din 24

de Mircea Crețu - feb. 10 2023
Din pasiune, medic 24 din 24

Pentru cei care lucrează la foc continuu, fie ei pompieri, poliţiști sau medici, relaxarea și hobby-urile sunt extrem de importante. Uneori, însă, cele două devin faţete ale aceleiași monede.

De-a lungul timpului am încercat să vă prezentăm profesioniști din sistemul medical cu un hobby special. De data aceasta am întâlnit un medic al cărui hobby pare a fi... însăși profesia, pe care o practică în nenumărate ipostaze. Este vorba despre dr. Radu Berca, șef echipaj C2 Serviciul de Ambulanţă București-Ilfov, dar și... veţi vedea în continuare.

Radu Berca 1

Este greu să fii „șef” într-un domeniu în care se lucrează în criză permanentă?

E un alt mod de viaţă și te obișnuiești așa. Eu mi-am format echipe de-a lungul timpului în așa fel încât să nu fim un șef și subordonaţi, ci să fim prieteni care lucrează la un loc. I-am învăţat că fiecare dintre noi trebuie să știe absolut tot ce știe celălalt și că important este ceea ce reușim să facem împreună și important este să salvăm o viaţă.

Dacă, în final, am dus pacientul viu și corect tratat la spital, nu cred că are foarte mare importanţă cine ce a făcut, ci cum am reușit să gestionăm cazul. Și, pornind de la această premisă, am reușit să am echipe cu care să lucrez extraordinar de eficient.

Sunteţi și instructor FACT – First Aid & CPR Training –, la tabăra de vară Atlantykron. Cum aţi ajuns acolo?

Totul a pornit de la educaţia din familie, de la două principii de care am auzit când eram mic și pe care le-am interpretat într-un mod personal. Este vorba despre Pikuach nefesh, unul dintre comandamentele fundamentale din Talmud (text religios – n.red.) și se referă la salvarea sufletului sau salvarea vieţii, cum am interpretat-o eu – și asta încerc să fac. Al doilea este tot din Talmud – Limod al menat le` lemed – învaţă ca să predai altora învăţătura.

Evident, se referă la Tora (cuvânt ebraic care poate fi tradus ca „îndrumare”, „învăţătură” sau „lege – n.red.), dar Tora este despre viaţă și atunci modul meu de a interpreta acest îndemn s-a referit la învăţătura de a salva viaţa.

Le-am legat între ele și așa am devenit medic formator și salvator. La Academia de vară Atlantykron am ajuns acum multă vreme, pentru a ţine un curs de prim ajutor, un curs scurt de o zi sau două. M-a fascinat atât de mult atmosfera de acolo, colectivul, încât am simţit nevoia să devin un om al locului și să merg an de an, pentru a acorda primul ajutor și pentru a ţine un curs de prim ajutor.

Somnul, „vestitorul liniștii”

Aţi oferit asistenţă medicală pe platourile de filmare. Ce amintiri aveţi de acolo?

De acolo am o amintire nostimă. Eram după niște ture de la Ambulanţă, legate cu cele de asistenţă medicală de la filmări, după multe ore nedormite. Ajuns pe platoul de filmare, mi-am întins două scăunele de pescuit, unul cu spătar, unul trepied, ca să stau și cu picioarele întinse într-o poziţie mai comodă, și am aţipit. După ceva vreme, m-am trezit cu regizorul, unul mare, venit de la Hollywood, ţipând la mine și reproșându-mi că ei muncesc, iar eu, dormind, îmi „băteam joc de munca lor”.

Și cum aţi reacţionat?
I-am explicat că singurul lucru pe care ar trebui să și-l dorească este să mă vadă dormind într-un colţ. Pentru că dacă nu dorm, înseamnă că viaţa unuia dintre ei este pusă în pericol de un incident major, iar din momentul acela are două probleme. Una: va trebui să dea explicaţii la Inspectoratul Teritorial de Muncă, la Poliţie și la Procuratură, având în vedere că este accident în timpul muncii.

Și a doua: dat fiind că lucrează cu actori, care sunt foarte empatici, ar putea ca, în ziua aceea, după un incident de felul acesta, să nu mai reușească să-și interpreteze rolurile, toţi fiind marcaţi de întâmplare.

După ce s-a uitat năucit la mine, s-a întors către ceilalţi și a zis: „Pe doctor nu vreau să-l văd că se plimbă prin platou, îl trezesc eu la masa de prânz, aduceţi-i aici tot ce are nevoie, să nu-l văd că se ridică de pe scaunul ăla”. Ulterior ne-am împrietenit, am schimbat e-mailuri, încă ne mai felicităm de sărbători.

Ce experienţe aţi avut în calitate de șef de echipă la Serviciul de Ambulanţă București-Ilfov?

Au fost cazuri interesante, în care bucuria resuscitării a fost deosebit de mare, dar și cazuri de pacienţi pe care i-am pierdut și la care multă vreme am stat să mă gândesc dacă puteam să fac mai mult.

Mi-aduc aminte de o domnișoară care, după ce se certase cu logodnicul, a luat niște medicamente și a sărit de la etajul 3. Când am ajuns la ea trăia, dar avea multiple fracturi. Am dus-o la spital și, pentru că stătea liniștită doar atât timp cât stăteam cu mâna pe ea, am intrat cu ea la tomografie. Era o doză de radiaţii la care poate n-ar fi fost cazul să mă expun, dar am făcut-o cu gândul că puteam salva o viaţă. Nu erau leziuni foarte de mari.

prim ajutor

Am vorbit cu colegii din Floreasca (încă mai făceam gărzi acolo) și toţi mi-au zis că, dacă scapă de coma indusă medicamentos, poate fi operată și nu vor fi probleme foarte mari.

Astfel că, în următoarele zile, indiferent ce-am avut de făcut, căutam să-mi fac un drum pe la Floreasca, să văd cum se simte. În a cincea zi de când mă duceam la ea, n-am mai găsit-o în pat. Prima întrebare pe care le-am adresat-o colegilor a fost cine o operează primul? Mi s-a spus că nimeni, deoarece n-a ieșit din coma toxicologică. A fost momentul în care am simţit că toţi cei care încercaserăm să o salvăm am fost cumva trași pe sfoară de soartă.

De ce aţi simţit asta?
Pentru că noi toţi am făcut absolut tot ce-am putut, dar... dacă pacientul nu vrea să trăiască, lucrurile nu vor merge așa cum îţi dorești tu. Și se pare că ăsta a fost unul din lucrurile care a contat atunci. Până la urmă, e cineva, mai presus de noi, care ia deciziile finale.

Sunt cazuri de resuscitare în care, în momentul în care am convingerea că toate lucrurile s-au reglat, pacientul intră în stop cardiorespirator și nu mai iese. Și o simt efectiv ca pe o palmă peste ceafă. E cineva care îmi arată „nu ești tu cel care ia deciziile!”.

Au fost și cazuri în care eram dezamăgit și îmi dădeam seama că nu se mai poate face nimic. Iar când mă pregăteam să le zic celor din familia pacientului că noi am făcut tot ce se putea, dar fără succes și trebuie să oprim resuscitarea, pe monitor a apărut un ritm compatibil cu viaţa. Așa încât am continuat până în momentul în care a trebuit să plecăm către spital, arătându-mi-se, încă o dată, că nu sunt eu cel care ia decizia
finală.

O viaţă altfel

Este viaţa o luptă contracronometru?

Nu doar în Salvare, ci tot timpul!

Și atunci, ce poate fi (sau trebuie) trăit încet, liniștit, în tihnă?
Noi, cei care lucrăm în serviciile de urgenţă, greu realizăm ce înseamnă „în tihnă”. Ne obișnuim cu o altă descărcare de adrenalină, cu alţi timpi de intervenţie. E, așa, un alt fel de viaţă.

Și în clipa în care programul pe ambulanţă se încheie, ce ar
trebui trăit „în tihnă”?

Nu cred că se încheie vreodată, pentru că medic ești 24 de ore din 24. Chiar dacă ai terminat o tură de la Ambulanţă, nu este exclus să te sune cineva și să-ţi spună că are nevoie de ajutor. Iar când îi spui că tocmai ai încheiat programul, să întrebe „Aoleu, și eu ce fac? Că aș fi avut nevoie să vii să-l vezi pe tata, pe soţul meu, pe bunicul meu, pe un copil care nu se simte bine”.

Și atunci le spun să-mi dea adresa și mă duc să văd care este situaţia. Iar dacă, odată ajuns acolo, constat că e nevoie de mai mult decât pot eu să fac, de ajutorul altora, mă gândesc la ce colegi apelez, cum să vorbesc cu medicul coordonator și care sunt priorităţile...

Altă faţă a medicinei

Una dintre experienţele pe care doctorul Berca le-a avut la Academia de vară Atlantykron i-a arătat o altă faţă a medicinei – integrarea între medicina energetică și cea clasică, europeană. Iată ce a spus acesta:

„Am înţeles că sunt complementare și, chiar dacă nu înţelegi cum funcţionează niște lucruri, e clar că trebuie să accepţi că există și funcţionează. Că trebuie să te apropii de ele, ca să le poţi înţelege.

medicina energetica

E adevărat, cu ceva timp înainte citisem niște cărţi scrise de un profesor universitar de anestezie și cardiologie intensivă din Franţa, dr. Janine Fontaine. În ele vorbea despre o experienţă pe care a avut-o cu mulţi ani în urmă, când plecase în Filipine pentru a vedea ce fac vindecătorii de acolo, pornind de la ideea că niciun șarlatan nu o va putea păcăli și că va descoperi minciuna din spatele poveștilor pe care le spuneau.

După experienţele trăite, a rămas să lucreze acolo, cu șeful vindecătorilor filipinezi. E adevărat că, spunea ea, pentru a putea face așa ceva, trebuie să renunţi la absolut tot ce ai învăţat și să reiei totul de la zero, pe alte baze. Nu m-am aflat în ipostaza de a renunţa la tot ce am învăţat, ci doar am încercat să lucrez împreună cu cineva care se pricepe și care face acest gen de vindecare”.

Medicină și alpinism utilitar

Dincolo de activitatea de la Serviciul de Ambulanţă, dr. Radu Berca este și instructor și medic alpinist utilitar. Oportunitatea i s-a ivit în timpul unei deplasări în Valea Jiului. „Ducându-mă la asistenţă medicală pe Valea
Jiului, primul drum pe care l-am făcut, într-o pauză de filmare, a fost la Spitalul din Petroșani, pentru a-i cunoaște pe colegii din urgenţă. Acolo, unul dintre ei mi-a spus că un alt coleg lucrează la un proiect cu o echipă de salvare, cu elicopter, cu divizie canină. L-am rugat să-mi dea datele de contact ca să-l caut când revin în București”.

Întâmplarea a făcut ca a doua zi, la Vulcan, la compartimentul de primiri-urgenţe al spitalului din regiune, să dea exact peste medicul de care aflase cu o zi înainte. Au stat de vorbă, iar după două zile a decis să devină membru în ONG-ul pe care acesta îl înfiinţase, Asociaţia S.A.R.S. (Search And Rescue Service).

alpinist

„Primul lucru pe care l-am făcut în Școala S.A.R.S. a fost tehnică de salvare pe timp de iarnă, inclusiv salvare de la înălţime. Prima dată când am folosit echipament de alpinism, l-am folosit pe o cascadă de gheaţă, cu instructorul Sorin Sanda. Este primul român care a făcut școala de alpinism pe gheaţă la Chamonix, în Franţa, și căruia, când a terminat școala, i s-a propus să rămână instructor acolo. De la el am învăţat tehnici de salvare de la înălţime, de la el am învăţat tehnici de alpinism.”

„Elevul” de ieri, instructorul de azi

Ulterior a fost invitat la concursul de salvare minieră al celor de la SALVAMIN și de la INSEMEX Petroșani. Acolo a văzut ce presupune acest tip de intervenţie, diferită de salvarea la suprafaţă sau de cea în subteran: „Odată ce am văzut cum este salvată o victimă, mi-am zis «vreau și eu să învăţ așa ceva». Și, împreună cu ceilalţi cu care intrasem în ONG, am făcut toţi cursurile de salvatori de la INSEMEX. Acum toţi suntem acreditaţi salvatori din medii cu potenţial de emisie gaze toxice inflamabile și explozive. Mergând mai departe, mi-am pus încă o dată problema salvării de la înălţime, dar din mediul urban. Și atunci, am devenit alpinist utilitar”.

Și pentru că îi place să împărtășească din experienţele sale, a devenit și instructor de alpinism utilitar. „În felul acesta, hobby-ul pe care-l am, acela de a completa medicina de urgenţă cu alte aspecte și de a le dezvolta, s-a extins și către salvator”, a mărturisit dr. Radu Berca.

Citiți și: 20 de ani de căutări pentru un diagnostic

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe