Intervenţiile sunt diferite, unele chiar dificile, însă pregătirea profesională și încrederea în forţele proprii le ajută să-și ducă misiunea până la capăt. Solicitantă, stresantă și cu minute care fac diferenţa dintre viaţă și moarte – aceasta este viaţa unui medic de la SMURD. Chiar și așa, tot mai multe femei aleg această cale, odinioară „rezervată” în mare parte bărbaţilor.

Prof. dr. Diana Cimpoeșu, șefa UPU-SMURD Iași și coordonator SMURD Regiunea Nord-Est, conduce o echipă formată în majoritate din femei. Frumoase, curajoase și bine pregătite profesional, multe dintre ele au familie, însă reușesc să facă și gărzi de 24 de ore, salvând vieţi.

„Sunt femei puternice, care reușesc să reziste. Dincolo de rezistenţa lor fizică și psihică, este și partea de împlinire personală care n-a fost nicio clipă dată la o parte. Am chiar o proaspătă specialistă care are trei copii, face gărzi la Iași și are post și la Piatra Neamţ”, ne spune prof. dr. Diana Cimpoeșu. Propria sa poveste este, la fel, despre curaj, credinţă în Dumnezeu și despre menirea de a-i ajuta pe pacienţi în orice condiţii.

Primul profesor de medicină de urgenţă

Despre prof. dr. Diana Cimpoeșu medicii spun cu mândrie că este primul și singurul profesor de medicină de urgenţă din România, dar și că a participat, cu dăruire și responsabilitate, la formarea acestei specialităţi. A ales Medicina de urgenţă în anul 1993, când au apărut primele locuri la rezidenţiat.

„Părea ceva nou, atractiv, ceva ce nu se mai făcuse până atunci. Și era compus din elemente ale specialităţilor care îmi plăceau atât de mult. Iar peste timp am rămas pentru că într-adevăr am considerat că pot să fac ceva în această specialitate”, își amintește prof. dr. Diana Cimpoeșu.

Un an mai târziu a interacţionat pentru prima oară cu serviciul SMURD, după ce a participat la o conferinţă de medicină de urgenţă organizată de dr. Raed Arafat, la Târgu Mureș: „Istoria SMURD a început acolo, apoi s-a multiplicat în toate centrele din Transilvania și apoi din ţară. Astfel, anul 2005 a însemnat înfiinţarea centrelor SMURD din Iași și București, două centre extrem de importante”.

Își amintește cu nostalgie de acea perioadă, deoarece a înfiinţat de la zero sistemul SMURD Iași, pornind la drum doar cu o mașină. Acum, prof. dr. Diana Cimpoeșu are în coordonare și un elicopter care intervine la cazurile din Republica Moldova: „În perioada pandemiei, echipa mea a lucrat două săptămâni la Institutul de Medicină de Urgenţă de la Chișinău. Iar de când a început războiul din Ucraina, cooperarea a căpătat alte valenţe și alte provocări”.

Mereu în slujba oamenilor

Deși este profesor universitar, șefa SMURD Iași continuă să facă gărzi, atât pe mașină, cât și pe elicopter: „Fac asta cu mult drag, pentru a-mi menţine standardul profesional nu doar din punct de vedere academic, ci și din punct de vedere practic”.

A avut și situaţii în care s-a gândit că nu se va întoarce dintr-o intervenţie, dar și experienţe în care și-a spus că nu o să mai urce în elicopter: „Îmi amintesc de o intervenţie din Republica Moldova. Era un vânt puternic, prin 2015. Atunci mi-am spus că dacă o să aterizez cu bine, ceea ce s-a și întâmplat, nu o să mai urc în elicopter. Evident că m-am urcat la prima misiune pe care trebuia să o fac. Am făcut-o cu multă încredere”. Au fost însă și multe momente în care au amânat sau abandonat misiunile din cauza condiţiilor meteo nefavorabile.

Prof. dr. Diana Cimpoeșu spune că cea mai mare provocare este să crească echipa și să o menţină motivată. Potrivit ei, sunt și provocări fizice în această meserie: „Uneori trebuie să treci printr-un pârău, prin nămol sau prin zăpezi ca să ajungi la cineva, însă cooperarea cu ceilalţi colegi ne ajută să depășim greutăţile”.

Doctoriţa din „Atlasul Frumuseţii”

Din echipa UPU-SMURD Iași a făcut parte și Giorgiana Neagu. Tânăra doctoriţă s-a făcut remarcată și datorită calităţilor ei fizice, fiind inclusă, în 2021, în „Atlasul Frumuseţii”, un proiect foto-jurnalistic ce conţine portrete de femei din toată lumea. La începutul acestui an s-a mutat în Constanţa, unde practică aceeași meserie de medic urgentist.

„M-am acomodat destul de repede, ajutată fiind de marea pe care o văd în spatele spitalului în fiecare dimineaţă și de soţul meu, care este trup și suflet lângă mine”, mărturisește Giorgiana. Încă nu a început gărzile la SMURD, deoarece este în perioada de acomodare, dar spune că a avut câteva misiuni cu ambulanţa de urgenţă.

Povestește că în urmă cu aproape cinci ani, când și-a ales specialitatea Medicină de urgenţă, știa că va face parte și din echipa SMURD. Astfel, din anul II de rezidenţiat a participat la misiunile de pe mașina de terapie intensivă mobilă SMURD, iar în anul V, în aprilie 2017, s-a alăturat echipei de salvare aeriană.

„Aproape patru ani minunaţi am participat la misiuni de salvare cu elicopterul SMURD Iași. Toate intervenţiile efectuate, echipajul, punctul de operare aeromedical vor rămâne mereu în inima mea, întrucât acolo mi-am pus bazele în Medicina de urgenţă, m-am desăvârșit ca medic urgentist”, subliniază tânăra. De curând, frumoasa doctoriţă a susţinut examenul de medic primar la Iași, motiv pentru care, spune ea, s-a întors cu drag și emoţie către colectivul care i-a fost o a doua familie.

Pasiunea depășește temerile

După aproape zece ani de experienţă, recunoaște că este greu pentru o femeie să facă parte din echipajul SMURD. Mărturisește că sunt misiuni care necesită forţă fizică, misiuni periculoase, în care sunt implicate arme de foc, și intervenţii în care femeile se implică emoţional mai mult decât bărbaţii: „Însă cu fiecare viaţă salvată, primești confirmări că locul tău este acolo, unde pasiunea depășește temerile, iar viaţa contează mai mult decât orice”.

A avut și momente în care se gândea să renunţe și să aleagă o specialitate mai liniștită, însă satisfacţia unei vieţi salvate în câteva fracţiuni de secundă îi înlătura orice gând. La început, gărzile pe elicopter îi păreau destul de dificile, însă fiecare experienţă a întărit-o: „De multe ori, după gardă, îmi veneau în minte toate cazurile pe care le-am avut și mă gândeam ce aș fi putut face să salvez cât mai multe vieţi”.

Din punctul ei de vedere, cele mai dificile misiuni sunt cele în care sunt implicaţi copiii, iar cea mai dificilă situaţie a fost accidentul de elicopter din 2016, moment în care a pierdut o colegă foarte dragă. „A fost un moment în care am simţit că trebuie să-i duc munca mai departe și să o fac mândră de mine în fiecare clipă”, a conchis Giorgiana Neagu.

Gărzi epuizante, dar frumoase

Maria Salanţa, medic cu peste 35 de ani puși în slujba pacienţilor, a făcut gărzi pe elicopter până la aproape 60 de ani, iar din 2017 a preluat conducerea UPU-SMURD Târgu Mureș. Povestea ei începe într-un spital din Orăștie, pe când era medic stagiar. Atunci a înţeles că își dorește să se specializeze în Medicină de urgenţă: „Mi-a plăcut de la început faptul că era o specialitate antrenantă, care nu-ţi dădea foarte mult timp de gândit. Trebuia să fii pe fază, să te aduni foarte repede, să pui un diagnostic și să faci un tratament”.

În familia SMURD a ajuns după ce a lucrat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureș, la triajul de urgenţe majore: „Când s-a dat drumul la specialitatea de Medicină de urgenţă, am trecut la SMURD ca medic specialist Medicină de urgenţă”. Recunoaște însă că această specialitate îţi ocupă aproape tot timpul: nu ai zile libere, nu ai sâmbete și duminici,
deoarece trebuie să te prezinţi atunci când ești chemat.

Misiuni de troliere

Despre gărzile pe mașini și pe elicopter, dr. Maria Salanţa mărturisește că sunt grele, epuizante, însă foarte frumoase: „Spre deosebire de mașină, unde este o echipă completă, minimum patru cadre medicale, pe elicopter sunt doar două, medicul și asistentul”.

Cu elicopterul se fac transferuri secundare dintr-un spital în celălalt, dar sunt și foarte multe solicitări primare – accidente, răniţi în munte –, și atunci oamenii trebuie să fie foarte bine pregătiţi: „Pregătirea pentru cei care urmează să facă elicopter presupune mai multe ore atât practice, cât și teoretice, pentru a face faţă acestor solicitări”, ne-a explicat medicul.

Ea a adăugat că una dintre colegele sale de la UPU-SMURD Târgu Mureș participă și la misiuni de troliere – de căutare-salvare, pe elicopter, în zonele montane: „Este o femeie curajoasă, un medic care (...) coboară pe coardă în condiţii dificile pentru a salva viaţa pacienţilor”.

Cele mai grele intervenţii

Dr. Maria Salanţa și-a amintit și cazurile care au marcat-o de-a lungul timpului. Într-unul dintre acestea, doi bărbaţi, unul de 21 de ani și celălalt de 40 de ani, au fost găsiţi în stop cardio-respirator în urma unui accident.„Eram de gardă pe o mașină, noaptea. Trebuia să iau decizii rapide, însă am avut alături o echipă care m-a ajutat. După acest episod, nopţi în șir am visat că puneam monitoarele, intubam și dădeam ordine echipei ce să facă”.

O altă situaţie care și-a pus amprenta și a lăsat urme în sufletul ei a fost după ce un nou-născut a făcut stop cardio-respirator pe elicopter. „Îl preluasem de la Spitalul Odorheiu Secuiesc, pentru a-l transporta la Mureș. Împreună cu piloţii am decis rapid să aterizăm, pentru că în elicopter manevrele de resuscitare sunt greu de efectuat, aproape imposibil. Astfel, am aterizat și am continuat manevrele de resuscitare. Din fericire am avut succes”.

Diferenţa între viaţă și moarte

De mai bine de 13 ani, Ziana Motora face parte din echipa SMURD Cluj-Napoca. A ales specialitatea de Medicină de urgenţă după ce a făcut un voluntariat de cinci ani în timpul facultăţii. După acea experienţă a simţit că trebuie să rămână în familia SMURD.

Spune că este greu să lucrezi în medicina de urgenţă, dar în același timp este și foarte frumos: „Provocările sunt mari, dar și răsplata este pe măsură. Aici faci diferenţa între viaţă și moarte. Iar să vezi că oamenii pleacă sănătoși acasă este, din punctul meu de vedere, cea mai mare răsplată pe care poţi să o primești”.

Susţine că medicina de urgenţă este o meserie care necesită multe sacrificii, pentru că tot timpul ești plecată de acasă, cu geanta în spate, iar gărzile sunt lungi: „Mașina este un fel de casă în care ai de toate și pleci dintr-un loc în altul. Adică, pe acasă nu prea mai ajungi. Asta e partea cea mai dificilă”.

Consideră că atât gărzile pe mașină, cât și cele pe elicopter sunt similare, pentru că amândouă fac parte din ceea ce se numește prespital: „Doar că în gărzile pe mașină sunt mai multe persoane – un echipaj –, iar pe elicopter trebuie să colaborezi cu oameni pe care nu-i cunoști, să te adaptezi și să înveţi pe moment să lucrezi împreună cu ei ca o echipă”.

Cazurile cu copii, cele mai grele

Un medic de la SMURD iese din gardă „zombie”, subliniază
Ziana Motora: „Este foarte obositor, dar e plăcut, noi ne-am obișnuit. Dacă nu îţi place ceea ce faci, nu poţi să rămâi în sistem mult timp. De fapt, duci o viaţă foarte structurată, totul este organizat și programat”. Spune că familia îi este alături necondiţionat și îi dă puterea și curajul de a trece peste orice problemă.

Medicul din Cluj-Napoca apreciază că misiunile pentru salvarea copiilor sunt cele mai marcante: „Și echipajul, și medicul și asistentul stau și se gândesc după un astfel de caz. Am avut un tânăr care a fost în stop cardio-respirator la un meci de fotbal, care după câteva zile a plecat
acasă pe picioarele lui”.

Citiți și: Asistenţii medicali, „rotiţele” vitale din sistemul de sănătate