Cafeaua în doze moderate stimulează
vioiciunea mentală, performanța fizică și amână oboseala, acționând ca tonic al
sistemului nervos. Ca urmare, cafeaua este băutura cea mai folosită (după apă);
pentru ilustrare, 80% din americani recurg la cafea, ingerând în medie 200 mg
cofeină/zi.
Statisticile și studiile orientează către
limita de siguranță (valabilă pentru toți adulții) de 200 mg/zi, prag dincolo
de care beneficiile sunt depășite de riscurile pe termen lung asupra sănătății;
pragul depinde puternic de individ (sex, greutate, vârstă, stare de sănătate,
sensibilitate specifică la cofeină). La gravide, limita preconizată este de
100–150 mg/zi.
Copiii trebuie ținuți departe de cafea. Ei
ajung totuși să ingereze cofeină din ceai, cola, băuturi energizante, ciocolată
și pot egala sau chiar depăși cele 200 mg/zi permise adulților.
Pentru adolescenți, recurgerea la acest
psihotrop trebuie amânată cât mai mult posibil, mergând până la înlocuirea cafelei
cu stimulente lipsite de riscuri.
Adicția este evidentă în cazul cafelei;
abuzul conține un germene de tentație spre stimulente și mai tari din zona
ilegală.
Cofeina în creier
Cofeina este absorbită complet în sânge
după 45 de minute de la ingerare, iar concentrația plasmatică maximă este
atinsă după 15–20 de minute (la fumători mai repede, la gravide mai lent).
Metabolizarea are loc în ficat cu o viteză ce depinde de bagajul genetic (ceea
ce poate explica diferențele în „recepția” cofeinei între indivizi), precum și
de integritatea ficatului ori de medicația concurentă (în cazul pacienților).
La om, potențarea funcțiilor cerebrale
(activarea mentală) prin cofeină se produce la doze uzuale mici sau moderate.
Dozele mari de cofeină sunt de obicei evitate prin autoreglare personală bazată
pe experimentarea dozelor mai ridicate, ce nu mai induc vioiciune mentală,
atrăgând în schimb efecte adverse, de exemplu perturbarea ciclului somn/veghe.
Sintagma „curba bifazică doză – răspuns” folosită pentru cofeină se referă, în
general, la efecte comportamentale distincte între doza mică și doza mare.
Cofeina utilizată în dozele uzuale
acționează în primul rând prin dezafectarea (ocuparea și blocarea) receptorilor
de adenozină A1 și A2A ai neuronilor centrali, incapabili
să distingă între molecula de cofeină și cea de adenozină, însoțită de
menținerea sau stimularea stării vigile pe care acumularea naturală, treptată
de adenozină de-a lungul orelor scurse de la somnul precedent ar fi compromis-o
ghidând subiectul către relaxare și somnolență; procesul este referit drept
inhibare competitivă a efectului adenozinei.
Sunt în discuție, în prezent, mecanisme
adiționale, precum cele interesând transmisia dopaminergică, unde cofeina
acționează diferit de droguri precum cocaina și amfetaminele. Drogurile
propriu-zise (ilegale) duc la creșteri destul de specifice în activitatea
cerebrală, puse pe seama eliberării de dopamină în învelișul nucleului
accumbens, structură neurală plasată în partea ventrală a lobilor frontali (ca
subdiviziune a ganglionilor bazali din centrul structurilor de la baza
cerebrumului), este asociată cu recompensarea, motivația și dependența.
Eliberarea dopaminei (principal neurotransmițător) este însoțită de iuțirea
semnificativă a neuroactivării D1-dopaminergice (depinzând de
receptorii de dopamină de tipul D1) în nucleul accumbens. În schimb,
cofeina, care nu provoacă creșterea marcată a eliberării de dopamină, ar putea
frâna neuro-transmisia de-a lungul neuronilor echipați cu receptori de dopamină
de tipul D2 (inhibitor) din nucleul amintit și în general din
ganglionii bazali. Pe scurt, la nivelul nucleului accumbens, efectul cofeinei
s-ar manifesta ca o temperare a activării neuronale, în timp ce cocaina și
amfetamina ar favoriza activarea. Ținând însă seama de raportul dintre efectele
lor respective în privința eliberării de dopamină, nucleul accumbens este mult
mai puțin afectat de cofeină decât de cocaină, amfetamină și chiar de nicotină.
Numai în doze mari neuzuale (care
stimulează non-specific largi structuri cerebrale) cofeina a putut spori
utilizarea glucozei în învelișul nucleului accumbens. Aceste doze mari
reprezintă de cinci-zece ori mai mult decât necesarul stimulării nucleului
caudat ce mediază activitatea motorie și intervine în reglarea ciclului
somn-veghe (funcțiile cele mai sensibile la cofeină). În contrast, dozele de
cofeină uzuale duc la eliberare semnificativă de dopamină în cortexul
prefrontal, consonantă cu efectul de potențare mentală.
După încetarea bruscă a ingestiei de cofeină,
o mică parte dintre consumatori dezvoltă simptome de sevraj moderate și
tranzitorii. În sfârșit, o anumită toleranță la unele efecte subiective ale
cofeinei pare să aibă loc, dar, în general, toleranța masivă la efectele
cofeinei asupra sistemului nervos central este absentă.
Conchidem că, deși cofeina îndeplinește
moderat unele dintre criteriile care definesc dependența în cazul drogurilor și
împarte cu amfetaminele și cocaina o anumită specificitate de acțiune asupra
sistemului dopaminergic cerebral, în general cofeina în doze moderate nu
influențează semnificativ mecanismele dopaminergice în legătură cu recompensa,
motivația și dependența.
Cafeaua în societate
Anumite similitudini cu drogurile ridică
problema dacă sau nu consumul de cafea atrage consecințe sociale negative.
Folosită de mult timp în cele mai multe țări de majoritatea populației adulte,
cafeaua nu pare să fi fost vreodată incriminată ca sursă de probleme sociale
majore. De fapt, unele date sugerează îmbunătățirea interacțiunilor sociale
prin consum de cafea. În comparație cu nicotina sau alcoolul, droguri legale
utilizate pe scară largă, consecințele sociale negative asociabile cofeinei
sunt minore: lipsesc poluarea mediului caracteristică fumatului sau schimbările
adverse de comportament după utilizarea abuzivă de alcool.
În doze mici sau moderate, psihotropul
cofeină din cafea atrage vioiciune (activare) mentală (faza I), urmată, după
ore, la unii subiecți care au întrerupt ingestia, de o dezactivare
compensatorie, care poate atinge somnolența ușoară (faza II). Uneori, efectul
bifazic al cofeinei se referă la aceste faze.
Cofeina nu se prescrie ca medicament, deși
intră în compoziția unor medicamente. A căuta cofeina prin consum de cafea din
motive de sănătate este un nonsens. O veche zicală medicală – „Ești
hipotensiv/ă? Bea o cafea!” – stârnește astăzi zâmbetul.
Din cauza consumului ubicuitar de cafea în
toate culturile moderne, oamenii de știință cercetează efectele pro și contra
pe care cafeaua le are asupra sănătății. Acestea sunt dependente de doza de
cofeină (exprimată curent în mg/zi sau, mai adecvat, în mg/kgc/zi).
La nivel mic sau moderat, cele mai multe
efecte ale cofeinei sunt discrete, necesitând studii mari (mii, zeci de mii de
subiecți/pacienți) pentru a fi decelate. Un efect subtil multiplicat însă prin
milioanele de consumatori dintr-o țară sau prin miliardele din lume devine un
actor important pentru sănătatea publică la nivel național și global.
Efecte favorabile pentru sănătate
În cele ce urmează, ne vom referi exclusiv
la consumul de cafea în doze mici sau moderate. Aceasta înseamnă până la
200–300 mg cofeină/zi pentru adultul sănătos. Să notăm și că, în studiile pe
care le vom cita, o ceașcă de cafea echivalează cu aproximativ 140 mg de
cofeină.
Mortalitatea generală și specifică. 400.000
de voluntari de ambele sexe (circa 230.000 bărbați și 170.000 femei), cu vârste
cuprinse între 50 și 71 de ani, fără boli grave în 1995, au fost studiați de
cercetătorii de la National Cancer Institute (SUA) până în 2008, interval în
care 50.000 au murit. Consumul de două-trei cești de cafea pe zi a fost asociat
cu un risc de deces mai mic cu 10% la bărbați și cu 13% la femei, față de
nebăutori. Patru-cinci cești au avut un efect și mai bun: scăderi cu 12% la
bărbați și 16% la femei. Asociații inverse între cafea și mortalitatea
specifică s-au observat și pentru (în ordinea semnificației) bolile cardiace
sau respiratorii, accidentul vascular cerebral (AVC), răniri și accidente,
diabet, infecții, dar nu pentru cancer. Să remarcăm că, după prima prelucrare
statistică, mai sumară (numai corectarea cu vârsta), se părea că băutul cafelei
scade speranța de viață; după înlăturarea pe cale statistică a confuziei create
de fumat (cafegiii sunt adesea și fumători), a ieșit la suprafață adevărul:
băutul moderat de cafea este asociat cu prelungirea modestă dar semnificativă a
vieții (10–15%).
Diabetul zaharat tip 2. O
meta-analiză recentă citează studiul realizat de van Dam et al. (Lancet, 2002),
care a urmărit mai mulți ani 17.111 adulți olandezi de ambele sexe, cu vârste
de 30–60 de ani la înrolare. Studiul, întins peste 125.774 ani x persoane, a
înregistrat 360 de cazuri noi de diabet zaharat tip 2, constatând după analiza
de varianță (îndepărtarea factorilor de confuzie) că subiecții care consumau
cel puțin șapte cești de cafea pe zi aveau riscul de diabet la jumătatea celor
ce beau maximum două cești; mai aproape de consumul uzual, aceasta înseamnă că
trei-patru cești pe zi ar reduce riscul cu 25% față de referința de maximum
două cești. Autorii subliniază efectul doză-răspuns relevat de o meta-analiză
ce a inclus studii publicate în opt țări: fiecare ceașcă de cafea în plus ar
reduce riscul de DZ tip 2 cu 7–8%. Momentul optim de consum ar fi după masa de
prânz.
Bolile cardiovasculare. 37.514
subiecți olandezi au fost urmăriți timp de 13 ani în privința
morbidității/mortalității prin AVC (accident vascular cerebral) și BCI (boală
coronariană ischemică) și a mortalității de toate cauzele. Consumul de cafea și
ceai a fost chestionat cu un instrument de frecvență alimentară. S-a găsit o
asociere în formă de U între cafea și BCI, cu riscul relativ cel mai mic (0,79)
pentru 2,1–3 cești/zi față de consumurile cele mai mici (sau deloc) și cele mai
mari. Consumul de ceai s-a asociat invers și monoton cu riscul de BCI,
prezentând un risc relativ minim (0,64) pentru mai mult de șase cești/zi, în
schimb, cu mortalitatea BCI, s-a asociat în „U”, având minimumul la 0,55 pentru
3,1–6 cești/zi. Cafeaua și ceaiul nu au influențat riscul de AVC sau mortalitatea
de toate cauzele.
Accidentul vascular cerebral la femei.
34.670 de femei suedeze cu vârste de 49–83 de ani au fost urmărite timp de zece
ani, după chestionarea consumului de cafea în 1997, la începutul studiului.
S-au înregistrat 1.680 de AVC-uri, incluzând 205 la femeile care consumau mai
puțin de o ceașcă pe zi sau deloc. Față de referința sub o ceașcă pe zi sau
deloc, hemoragiile subarahnoide au arătat cea mai semnificativă scădere (p
0,002) a riscului relativ de AVC (analiza multivariată) odată cu progresia
consumului de cafea de la 1–2 cești/zi (risc relativ 0,68) până la peste cinci
cești/zi (risc relativ 0,27). Pentru AVC în ansamblu, RR a scăzut mai puțin
spectaculos (p 0,02) de la 0,78 la 0,77 referitor la aceleași consumuri.
Cafeaua în doze moderate ar aduce beneficii
(scădere) privind riscul AVC; în orice caz, consumul de cafea nu sporește
riscul de AVC. Un studiu japonez a urmărit timp de 10,3 ani 37.742 de
participanți (18.287 de bărbați, 19.455 de femei) cu vârste între 40 și 64 de ani.
Raportul de risc (HR) pentru mortalitatea de toate cauzele a urmărit consumul
de cafea în clasele 0 (ocazional), 1–2 cești/zi regulat, respectiv trei sau mai
multe cești/zi regulat: 1,00, 0,88 (95% CI 0,73–1,06), 0,82 (0,66–1,02), 0,75
(0,53–1,05). În privința mortalității cardiovasculare la femei, HR a fost:
1,00; 0,56 (0,36–0,86); 0,48 (0,29–0,80) și 0,45 (0,20–1,03). În sfârșit, s-a
găsit o asociație inversă puternică între consumul de cafea și mortalitatea
prin boală coronariană ischemică la femei, dar nu și la bărbați.
Cancerul de prostată. Un studiu prospectiv
(Health Professionals Follow-up Study) a inclus 47.911 bărbați care consumau
cafea în 1986 (1,9 cești/zi, în medie), urmăriți din patru în patru ani până în
2006, când se înregistraseră 5.035 de pacienți cu cancer de prostată, din care
642 de decese. Subiecții care consumau șase sau mai multe cești pe zi au avut
un RR de 0,82 față de neconsumatori. Asocierea a fost mai puternică pentru
cancerul letal. Consumul de cafea nu a fost asociat cu riscul de cancer
incipient sau rămas în stadii primare. Asociația inversă cafea–cancer letal a
fost similară între cafeaua obișnuită și cea decofeinizată. S-a conchis că
există o asociație inversă puternică între consumul de cafea și riscul de
cancer letal de prostată, ce pare legată de componentele non-cofeinice ale
cafelei.
Cancerul de piele. Folosind
baza de date a studiilor Health Nurse Study și Health Professionals Follow-up
Study, s-a examinat prospectiv pe 24 de ani riscul de carcinom bazocelular
(CCA, 22.786 de cazuri), carcinom cu celule scuamoase (SCC, 1.953 de cazuri) și
melanom (741 de cazuri) în raport cu consumul de cofeină. Cantitatea de cofeină
ingerată prin cafea se asociază invers cu riscul de CCA: femeile care consumau
mai mult de trei cești de cafea pe zi aveau un risc relativ scăzut la 0,79, iar
bărbații la 0,90 în comparație cu cele/cei care consumau mai puțin de o ceașcă
pe lună. Ingestia de cofeină nu s-a asociat cu riscul de SCC sau melanom.
Cafeaua decofeinizată nu a influențat niciunul dintre riscurile de cancer.
Rezultatele studiului susțin că aportul de cafea se asociază invers cu riscul
de CCA.
Depresia la femei. În SUA, unde depresia afectează 20% din femei și 10% din
bărbați, 50.739 de femei (asistente medicale) cu vârsta medie de 63 de ani,
fără simptome de depresie în 1996, au fost urmărite prospectiv până în 2006.
Consumul de cafea a fost estimat pe date istorice de chestionar pentru
1980–2004 (subiecții făceau parte din Nurse Health Study, început înainte de
1996). Depresia clinică a fost autoraportată sau constatată de medic și tratată
cu antidepresive. După zece ani au fost identificate 2.607 cazuri de depresie.
Riscul relativ de depresie studiat prin analiză multivariată (care îndepărtează
influența unor factori de confuzie) a scăzut semnificativ la 0,85 pentru
femeile care consumau două-trei cești pe zi și la 0,80 pentru cele care
consumau patru sau mai multe cești pe zi (cel
puțin 550 mg cofeină zilnic),
comparativ cu cele care beau cel mult o ceașcă/săptămână (sub
100 mg/zi). Cafeaua decofeinizată nu s-a asociat cu riscul de depresie. Autorii
amintesc și trei studii de cohortă (două în America și unul în Finlanda) care
au raportat o asociere inversă puternică între consumul de cafea și suicid –
semnificativ asociat cu depresia. Să remarcăm însă că asocierea semnificativă
nu înseamnă relație cauzală; de exemplu, este foarte probabil că analiza
multivariată amintită nu a luat în considerație activitatea intelectuală
susținută, asociată în toate culturile cu consumul de cafea, ce ar putea fi
motorul real al prevenirii depresiei.
Demența senilă și boala Alzheimer. Într-un
studiu caz-control, 124 de persoane (65–88 ani) au fost împărțite în două
cohorte diferențiate prin nivelul cofeinei în plasmă (sub și peste pragul
critic 1.200 ng/ml), apoi au fost monitorizate privind statusul cognitiv pe o
perioadă de doi-patru ani, pentru a determina măsura în care nivelurile
inițiale plasmatice de cofeină ar fi predictive pentru modificările stării
cognitive. La debutul studiului, concentrațiile plasmatice de cofeină au fost
semnificativ mai mici (–51%) la subiecții cu afectare cognitivă ușoară (MCI)
care mai târziu a progresat la demență, comparativ cu nivelurile subiecților
stabili (doar MCI). Mai mult decât atât, niciunul dintre subiecții care au
progresat la demență nu au avut un nivel inițial de cofeină în sânge care să fi
fost mai sus de nivelul critic de 1.200 ng/ml, în timp ce jumătate din
subiecții stabili MCI au avut nivelul de cofeină din sânge mai ridicat decât
acest nivel critic. S-a conchis că subiecții cu lipsă de cofeină în fluxul
sanguin aveau semnificativ mai multe șanse de a dezvolta un stadiu mai avansat
de demență, comparativ cu cei care consumau zilnic cafea. Studiul oferă o primă
relatare directă că aportul de cofeină/cafea este asociat cu un risc redus sau
debut întârziat al demenței, mai ales pentru cei care au deja MCI.
Boala Parkinson. O analiză
sistematică a studiilor epidemiologice relevante a găsit un RR mediu
(orientativ) pentru asocierea dintre consumul de cofeină și boala Parkinson de
0,75 (CI 95%: 0,68–0,82). Atunci când analiza s-a limitat la studiile de
cohortă, RR a fost de 0,80 (95% CI: 0,71–0,90). Efectul a fost mai slab când
numai femeile au fost luate în calcul: RR 0,86 (CI 95%: 0,73–1,02). A fost
observată o relație liniară între nivelurile de expunere la cofeină și
estimările RR: anume o descreștere a RR de 0,24 la o creștere de 300 mg a
consumului zilnic de cofeină. Acest studiu confirmă o asociere inversă între
consumul de cofeină și riscul de boală Parkinson, care cu greu s-ar putea
explica prin efecte statistice scăpate de sub control.
Litiaza biliară. Un studiu
prospectiv (1980–2000) pe 80.000 de femei cu vârste de 34–59 de ani a găsit o
corelație inversă între consumul de cafea și diagnosticul de litiază biliară
(care condusese în proporție de peste 80% la colecistectomie). Riscul relativ
ajustat pentru alte variabile implicate a scăzut astfel: 1; 0,91; 0,78; 0,72,
pe măsura creșterii numărului de cești consumate zilnic: 0; 1; 2–3 și 4 sau mai
multe. Cafeaua decofeinizată nu a modificat riscul relativ. Rezultate similare
s-au obținut pe zece ani pentru 46.008 bărbați cu vârste de 40–76 ani la
inițierea studiului [41].
Guta. Un studiu a înrolat 45.869 de
bărbați fără gută, urmăriți la fiecare patru ani dintr-un total de 12, la
capătul cărora s-au confirmat 757 de cazuri de gută. Consumul de cafea a fost
invers asociat cu riscul de gută, cu RR 0,6 la consumul maxim de șase cești de
cafea sau mai multe pe zi. Cafeaua decofeinizată a produs efecte similare, dar
mai puțin pronunțate. Consumul de ceai nu s-a asociat cu modificarea riscului
de gută.
Purgație/diureză. Este binecunoscut
pentru cafea efectul properistaltic asociat cu purgația, pe care îl împarte cu
cafeaua decofeinizată. Diureza este, de asemenea, moderat stimulată la sub trei
cești pe zi. Mitul deshidratării sau al dezechilibrului electrolitic (asociate
cu dereglarea balanței termice), din cauza căruia antrenorii și medicii
sportivi de altădată interziceau sportivilor cafeaua chiar în doze mici, este
în curs de destrămare. În acest context, autorii cred că băutul cafelei
contribuie la necesarul zilnic de lichide aproape ca și apa.
Antioxidare. Pe
lângă cofeină, cafeaua conține polifenoli, acizi hidroxilici, flavonoizi,
antocianine – adică antioxidanți, notorii pentru prevenirea afecțiunilor
cauzate de procesele inflamatorii și oxidative. Prăjirea bobului verde ar
disponibiliza antioxidanții și chiar ar contribui la „sinteza” metilpiridinei
(cu potențial anticancerigen), conform unui studiu realizat la Universitatea
Munster. În sfârșit, prepararea cafelei espresso ar contribui cel mai bine la
valorificarea proprietăților antioxidante. Într-un alt studiu, dintr-un total
de 41.836 de femei la menopauză (55–69 de ani), au fost reținute 27.312 persoane,
după excluderi pentru boli cardiovasculare, cancer, diabet, colită, ciroză
hepatică. După 15 ani de observație, la un consum mediu de cafea de una-trei
cești pe zi, rapoartele între riscurile de deces între cafegii/necafegii prin
boli cardiovasculare și alte boli inflamatorii majore a fost de 0,76 respectiv
0,72; la patru-cinci cești pe zi, rapoartele respective au fost 0,81 și 0,67,
iar pentru șase sau mai multe cești pe zi rapoartele au fost 0,87 și 0,68.
Cafeaua se asociază cu risc mai mic de deces prin boli inflamatorii, dar
relația doză-efect este neclară.
Caria dentară. Un
studiu caz-control pe câte 1.000 de subiecți care fie consumau cafea (în medie
câte trei cești pe zi, de 35 de ani), fie nu consumau deloc a constatat
următoarele în privința scorului Decayed/Missing/Filled Surface (DMFS)
(dinți stricați/lipsă/plombați): control (nebăutori de cafea, referința) – 4;
cafea neagră (fără adaosuri) – 2,9; cafea cu lapte, dar fără zahăr – 3,4; cafea
cu îndulcitori și alte adaosuri la preparare – 5,5. Astfel, cafeaua neagră
oferă cea mai bună protecție anticarie, dar zahărul și aditivarea răstoarnă
către cariere beneficiul cafelei pure.
Durerea. Unele medicamente
împotriva durerilor conțin cofeină; ne putem aștepta astfel la un beneficiu
modest dinspre consumul de cafea. Cofeina potențează efectele pe durere ale
moleculelor consacrate – combinația cofeină/paracetamol este mai eficientă în
stăpânirea durerilor (dismenoree, migrene, postpartum) decât paracetamolul
singur, fără a spori hepatotoxicitatea. Pe aceeași linie, un studiu dublu orb a
sugerat că ibuprofenul și cofeina combinate asigură o eficiență analgezică
superioară față de fiecare componentă administrată separat.
Performanța sportivă. Cofeina
este cunoscută a avea beneficii ergogenice și poate îmbunătăți performanța
fizică în sporturile de anduranță. O relație cauză-efect a fost recunoscută
între aportul de cofeină și performanță, respectiv capacitatea de anduranță (în
jurul dozei de 3 mg/kgc, cu o oră înainte de concurs) și, de asemenea, între cofeină
și reducerea percepției efortului (4 mg/kgc, cu o oră înainte de antrenament).
Efecte dăunătoare sănătății
Colesterolul. Moleculele cafestol și
kahweol, ce se regăsesc numai în boabele de cafea, ridică nivelul
lipoproteinelor cu densitate mică (LDLc) din serul uman (studiul Baylor, 2007),
sugerând că ingestia de cafea crește colesterolemia. Filtrul de hârtie are
proprietatea de a reține aceste uleiuri, ce rămân neafectate de oricare alte
metode de preparare a cafelei. A fost identificată o relație semnificativă
doză-răspuns (p 0,01) între consumul de cafea și colesterol (total și LDLc).
Efectul a fost mai mare la pacienții cu hiperlipidemie ce consumau cafea
fiartă. În schimb, cafeaua filtrată a asociat numai creșteri minore de
colesterol seric.
Homocisteina. Concentrația
homocisteinei în plasmă este asociată cu risc crescut de boli cardiovasculare
(inclusiv boală ischemică coronariană, AVC sau boală vasculară periferică),
deși relația cauzală încă este discutată. Un studiu a confirmat efectul prohomocisteinemic
al ingestiei de cafea la nivelul de patru cești pe zi.
Glaucomul. Cofeina
crește tranzitoriu presiunea intraoculară și ar putea asocia un risc crescut de
glaucom exfoliant. Un studiu realizat între 1980 și 2004 pe 79.120 de femei și
pe 42.052 de bărbați, toți cu vârsta peste 40 de ani, fără glaucom inițial, a
analizat legătura cu consumul de cafea a celor 121.000 de cazuri de glaucom
exfoliant. RR al cafegiilor cu cinci sau mai multe cești pe zi față de
abstinenți a fost de 1,61. Totuși, ceaiul, cola cu cofeină sau ingestia totală
de cofeină (din orice sursă) nu au asociat risc crescut; cu toate acestea,
cofeina a asociat risc crescut la cei cu glaucom familial. Autorii avertizează
că studiile sunt departe de concluzii definitive.
Efectele pozitive pentru sănătate ale consumului
de cafea
|
Îmbolnăvire sau deces |
RR |
Observații |
|
Mortalitate generală |
0,87 F; 0,9 M |
tip RR (dedus din scăderea %) |
|
Diabet tip 2 |
0,85 |
tip RR (dedus din scăderea %) |
|
Morbiditate
CHD |
0,79 |
|
|
AVC femei |
0,78 |
|
|
Mortalitate de toate cauzele |
0,82 |
HR |
|
Mortalitate BCV femei |
0,48 |
HR |
|
Mortalitate BIC femei |
|
reducere risc |
|
Cancer de
prostată |
aproximativ
0,91 |
dedus din 0,82 la șase cești/zi |
|
Carcinom
bazocelular |
0,79 F; 0,9
M |
peste trei cești/zi |
|
Depresie la
femei |
0,85 |
|
|
Demența
(Alzheimer) |
|
risc redus |
|
Parkinson |
0,75 |
mediu orientativ; F: reducere risc |
|
Litiază
biliară |
0,78 |
|
|
Gută |
aproximativ
0,8 |
dedus din 0,6 la șase cești/zi |
|
Purgație/diureză șiantioxidare |
|
stimulare
certă |
|
Mortalitate BCV |
0,76 |
HR |
|
Mortalitate prin boli inflamatorii altele decât
BCV |
0,72 |
HR |
|
Carii |
0,71 |
efect răsturnat prin adaosul de zahăr |
|
În
analgezice |
|
potențează
agentul princeps |
|
Sport |
|
asociază
performanța |
Atacul de panică. Cofeina în doze
mari a fost asociată cu atacurile pasagere de panică. Un studiu din 2007 a
recrutat trei grupuri distincte de voluntari: 22 sănătoși, 25 de pacienți cu
atacuri de panică în antecedente, 27 de rude sănătoase de gradul I ale
pacienților. Participanților la studiu li s-a oferit fie cafea decofeinizată,
fie cafea tare, cu un conținut ridicat de cofeină (480 mg). Nicio persoană nu a
avut atacuri de panică și nici nu a suferit de anxietate crescută după ce a
consumat băutura decofeinizată. Însă 52% din pacienții suferinzi de
atacuri de panică au manifestat o astfel de criză după ce au consumat cafea
tare. Interesant, 41% din rudele de gradul I ale pacienților au
suferit un atac de panică după cafeaua tare. În sfârșit, pacienții și rudele
lor, deși mai vulnerabile la atacurile de panică, au fost mai puțin sensibile
la dureri de cap, creșterea tensiunii arteriale și insomnie decât sănătoșii. În
definitiv, consumul masiv de cofeină asociază risc crescut de atac de panică la
cei cu astfel de antecedente sau la rudele lor de gradul I.
Fumatul. Efectele acute ale
fumatului (o țigară), cofeinei (200 mg, echivalent cu circa două cești de
cafea), precum și cele combinate ale fumatului și cofeinei au fost studiate la
24 de subiecți sănătoși după un design încrucișat randomizat, controlat cu
placebo. Într-o altă versiune a investigației, efectul cronic al asocierii
fumatului cu cofeina a fost studiat pe 160 de subiecți sănătoși. S-a dovedit că
atunci când fumatul și consumul de cofeină sunt combinate, acestea
interacționează sinergic, cu efecte nefavorabile asupra rigidității aortice și
reflecției undei pulsului, atât în acut, cât și în cronic.
