Esențialul despre medicina de călătorie

Golden Bridge, Vietnam Medicina de călătorie are ca scop menţinerea stării de sănătate a călătorilor internaţionali prin măsuri de prevenţie, dar și recunoașterea și managementul problemelor apărute după întoarcerea dintr-o astfel de călătorie.

În mod istoric, Organizaţia Mondială a Sănătăţii sugera că Medicina de călătorie este o medicină preventivă, care se ocupă cu imunizările înainte de călătorii internaţionale, cu consilierea și prescrierea pentru chimioprofilaxia malariei și cu informaţiile despre autotratamentul bolii diareice acute ori managementul problemelor legate de altitudine. Dar, într-o abordare mai largă, domeniul include și aspecte de sănătate publică, ţinta fiind nu numai călătoriile pe termen scurt și lung, dar și emigranţii și refugiaţii.

Din 2018, Medicina de călătorie este și program de studii complementare aprobat de Ministerul Sănătăţii, cursurile fiind organizate în cadrul Universităţii de Medicină și Farmacie &bdquo;Carol Davila” București.

Aceste cursuri sunt predate de dr. Adriana Hristea, medic primar Boli infecţioase, specializată în străinătate în domeniul Medicinei de călătorie. Se pot înscrie specialiștii de boli infecţioase, epidemiologii, dar și medicii de familie și de alte specialităţi.

Articolul continuă după recomandări Reportaje Arta ca modalitate de vindecare Din cele mai vechi timpuri, arta a fost folosită și ca modalitate de vindecare. Art terapia este folosită de numeroși terapeuţi ca metodă de sine stătătoare sau complementară altor terapii. Reportaje Recuperarea medicală post-COVID – o necesitate, nu un moft Apariţia și confruntarea cu diferitele forme de manifestare a bolii COVID-19 au generat situaţii dramatice, de tip „tsunami”, ce continuă să tulbure „liniștea” în agora medicală de pretutindeni.

googletag.cmd.push(function() { googletag.display('div-gpt-ad-1639687061357-0'); }); googletag.cmd.push(function() { googletag.display('div-gpt-ad-1639688836312-0'); });

Dr. Adriana Hristea este profesor de Boli Infecţioase la UMF &bdquo;Carol Davila” București, medic primar de Boli infecţioase și șef de secţie la Institutul Naţional de Boli Infecţioase &bdquo;Prof. Dr. Matei Balș”. Din 2018 are o abilitare recunoscută internaţional de a practica Medicina de călătorie, și anume Certificate in Travel Health, eliberată în urma unui examen, de către International Society of Travel Medicine.

Ce cunoștinţe sunt transmise medicilor interesaţi &bdquo;Absolvenţii programului de pregătire complementară trebuie să își însușească noţiuni privind afecţiunile care pot fi dobândite în călătoriile internaţionale. De multe ori, acestea sunt de natură infecţioasă, dar există și patologii neinfecţioase, cum ar fi răul de mișcare, patologia legată de scufundări, jet lag, altitudine, expunere la căldură sau frig, riscurile în cazul contactului cu animale și/sau insecte”, explică dr. Adriana Hristea.

Ea adaugă: &bdquo;Ei trebuie să cunoască epidemiologia afecţiunilor asociate călătoriilor, vaccinurile, prescrierea corectă a profilaxiei malariei, dar este importantă și consilierea cu privire la riscul bolilor transmise digestiv, sexual, prin vectori sau pe cale respiratorie. În plus, medicii care practică Medicina de călătorie trebuie să fie capabili să recunoască problemele de sănătate apărute pe parcursul sau după călătoriile internaţionale și să facă triajul corect al acestora, prin îndrumarea către unitatea adecvată, în cazul în care tratamentul depășește competenţa sau accesul lor la medicamente”.

Exemple concrete în care Medicina de călătorie este necesară Specialista în Medicină de călătorie detaliază în continuare câteva situaţii în care este nevoie de sfatul unui medic cu competenţe în &bdquo;travel health”.

Riscuri care nu sunt prezente în ţara de origine , cum ar fi malaria, febra galbenă, febră tifoidă etc., jet lag, răul de altitudine și așa mai departe. În absenţa informaţiilor despre aceste riscuri, călătorii nu vor aplica măsuri preventive specifice (chimioprofilaxie, vaccinare) sau nespecifice și se pot îmbolnăvi în cursul călătoriei sau după întoarcere ori nu vor avea cu ei tratamente pentru patologii minore autotratabile (diaree, plăgi cutanate). Asemenea situaţii pot ruina o călătorie, ba chiar pot duce la boli letale. Ajungerea într-o ţară în care vaccinarea pentru febră galbenă este obligatorie, fără dovada vaccinării, duce la carantinarea persoanei sau la vaccinarea cu vaccinuri locale, care ar putea să nu fie optime.

Cumpărarea unor medicamente la destinaţie expune la riscul ca produsele să fie contrafăcute sau suboptimale, lucru frecvent în ţări din Asia sau Africa.

Sexul ocazional poate expune la boli care ar putea fi prevenite dacă ar exista informaţii adecvate.

Când un cuplu de tineri căsătoriţi face o călătorie într-o destinaţie exotică și eventual dorește să conceapă un copil este bine să verifice că nu există riscul de infecţie cu virusul Zika , patogen care ar putea duce la malformaţii ale nou-născutului.

În timpul unor zboruri prelungite sau la destinaţii aflate la altitudine , un călător cu boli cronice este expus anumitor riscuri, care îi pot agrava boala. De exemplu, diabeticul în tratament cu insulină trebuie sfătuit cum să-și decaleze tratamentul în funcţie de fusul orar și cum să gestioneze jet lagul.

Militarii, cei care pleacă în misiuni umanitare în zone de conflict armat și/sau dezastre naturale, studenţii care merg în străinătate în cadrul unor schimburi de experienţă – toţi trebuie informaţi despre conduita care protejează de anumite boli sau situaţii care le pot pune sănătatea sau viaţa în pericol.

Călătoriile în zone rurale în anumite ţări, contactul prelungit cu populaţia locală, mai ales când există epidemii în zona respectivă, înotul în anumite ape, expunerea în natură la insecte/artropode sau animale se asociază cu riscul de îmbolnăviri ce ar putea fi evitate dacă există informare adecvată despre măsurile de protecţie.

Ce este specific României ca destinaţie de călătorie &bdquo;În general, în Europa riscurile sunt mai puţin numeroase în comparaţie cu alte destinaţii”, spune dr. Hristea. &bdquo;În România sunt menţionate riscurile legate de boli pentru care nu există o acoperire vaccinală corespunzătoare, mai ales în condiţiile unor epidemii, cum a fost epidemia recentă de rujeolă, riscul asociat mușcăturilor de câini fără stăpân, riscul de dobândire a hepatitei A și B în cazul șederilor prelungite. Cel puţin pentru partea de nord-vest, în ţara noastră este documentat riscul de dobândire a encefalitei de căpușe, risc asociat cu activităţile în aer liber, risc care există și pentru populaţia autohtonă”, adaugă specialista.

Cumpărarea unor medicamente în ţări africane sau asiatice expune la riscul ca produsele să fie contrafăcute sau suboptimale.

Organismele profesionale în domeniul Medicinei de călătorie În Europa, problemele de sănătate ale călătorilor au un istoric îndelungat, datorită trecutului colonial al bătrânului continent. Pe de altă parte, există o mare diversitate în privinţa practicilor legate de medicina călătorului, unele ţări având implementate sisteme naţionale, iar altele urmând recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii sau ale Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor. ECDC a fondat EuroTravNet ( www.istm.org/eurotravnet ) o reţea de profesioniști ce lucrează în domeniul Medicinei de călătorie și al Medicinei tropicale și care oferă consiliere privind identificarea, confirmarea și comunicarea bolilor infecţioase asociate călătoriilor internaţionale.

Singura facultate cu acest profil, Faculty of Travel Medicine , se află în cadrul Royal College of Physicians and Surgeons din Glasgow, Marea Britanie, mai aflăm de la dr. Hristea. Aici s-a și publicat, de altfel, un ghid de bune practici, care include informaţiile necesare despre ce trebuie să acopere formarea în Medicina de călătorie.

Posibilităţi de formare în domeniul Medicinei de călătorie oferă și International Society of Travel Medicine (ISTM, www.istm.org ), care propune cursuri de două-trei zile, pe diferite continente, cu actualizări, pentru cei care au deja cunoștinţe în domeniul Medicinei de călătorie sau care se pregătesc pentru examenul de Certificate of Knowledge in Travel Health (CTH) , atestat care este valabil 10 ani. Site-ul ISTM oferă, din 2011, posibilitatea învăţării la distanţă, iar societatea organizează anual Conferinţa ISTM (CISTM).

Citește și: Interviu cu Răzvan Pascu - &bdquo;Cele mai multe întrebări le primesc de la turiștii care merg în Tanzania”

Acasă » ACTUALITATE » Reportaje

Esențialul despre medicina de călătorie

Abonează-te la Viața Medicală!

Abonează-te la Viața Medicală