Berlin,
sfârşit de mai, început de iunie. Încă un congres european de anestezie şi
terapie intensivă, eveniment organizat anual – deja de zeci de ani – de
Societatea Europeană de Anestezie (ESA). Ca şi în anii trecuţi, 6.500 de
participanţi, lucrări prezentate în paralel în 15 săli, peste 400 de conferenţiari,
aproape o mie de postere prezentate de tineri medici anestezişti din cele 39 de
societăţi naţionale afiliate ESA, o expoziţie bine pusă la punct. În aparenţă,
încă un congres din acelea cu care ne-am obişnuit deja, nimic deosebit.
Şi totuşi, congresul de anul acesta a avut
câteva puncte care l-au diferenţiat de toate celelalte de dinaintea lui. Să
începem prin a aminti că a fost primul congres în care ESA s-a prezentat ca o
secţie aparţinând Federaţiei mondiale a societăţilor de anestezie (WFSA). În
trecut, WFSA era reprezentată în Europa de propria sa secţie (un aranjament
organizatoric pus în umbră de apariţia ESA pe frontispiciul anesteziei europene
în urmă cu mai bine de 25 ani), reorganizată acum zece ani. Dar, anul trecut,
WFSA şi ESA au semnat un document prin care organizaţia europeană a preluat
poziţia şi sarcinile secţiei europene a WFSA. Această nouă realitate presupune
o mult mai serioasă colaborare între cele două organizaţii, nu numai din punct
de vedere ştiinţific, ci şi în ceea ce priveşte activitatea de educaţie în
cadrul acelor societăţi naţionale de anestezie care necesită ajutor în direcţia
promovării anesteziei moderne.
Datorită oficializării colaborării dintre
cele două organizaţii şi prin recunoaşterea ESA de 39 de societăţi naţionale de
profil ca unică reprezentantă a anesteziei europene, toţi membrii unei societăţi
naţionale au devenit prin definiţie membri asociaţi ai ESA, ceea ce aduce
numărul total de membri ai societăţii europene la peste 25.000. Legătura dintre
ESA şi societăţile naţionale europene nu e întâmplătoare. De mai mult de două
decenii, ESA pune la dispoziţia societăţilor naţionale un program de cursuri
teoretice, acoperind toată „materia“ specialităţii ATI. Subiectele sunt împărţite
în şase module, unul în fiecare an, deci ele se repetă la fiecare şase ani,
participanţii fiind rezidenţi sau tineri specialişti ATI. O bună parte din
costul acestor cursuri e acoperit de ESA.
Acordul de care aminteam a fost semnat de
dr. David Wilkinson, preşedintele WFSA, şi prof. dr. Daniela Filipescu, preşedinta
ESA. Pentru România, alegerea Danielei Filipescu – o bine-cunoscută
personalitate în România şi peste hotare – în această funcţie de mare importanţă
şi responsabilitate reprezintă un succes deosebit, care marchează în mod
oficial şi definitiv prezenţa anesteziei româneşti pe harta anesteziei
europene. Pentru Daniela Filipescu, congresul de la Berlin a fost ultimul la
care a participat în calitate de preşedintă ESA, ea fiind înlocuită din 2016 de
dr. Zeev Goldik (Israel), în ultimii ani directorul comisiei pentru examenul de
diplomă europeană în anestezie.
Interesant de remarcat că ATI a fost prima
specialitate europeană care a organizat examene de obţinere a unei diplome
europene şi că acest model a fost copiat în continuare de alte specialităţi.
Anumite ţări europene recunosc examenul în mod oficial şi el înlocuieşte
examenele clasice de specialitate, o decizie care contribuie la procesul de
uniformizare a specialităţii pe întregul continent.
Congresul berlinez a prilejuit, de
asemenea, o înfruntare – în cadrul adunării generale – privind modul în care
vor fi aleşi membrii comitetului de conducere. Conform statutului, boardul e
ales de consiliu, care e format în principiu de delegaţi, fiecare din ei fiind
ales prin vot de toţi membrii ESA din acea ţară. Cu alte cuvinte, fiecare ţară
are un singur vot, o situaţie similară cu cea din alte organizaţii mondiale sau
continentale, în care numărul de voturi acordate unei ţări nu depinde de
numărul populaţiei sale. O serie de membri ESA au încercat să modifice statutul
organizaţiei cu scopul de a include o clauză care ar fi prevăzut alegerea
boardului de către membrii adunării generale, ceea ce ar fi permis societăţilor
cu mii de membri să domine procesul alegerilor. O asemenea propunere, dacă ar
fi fost acceptată, ar fi redus greutatea specifică a acelor societăţi naţionale
„periferice“, cu un număr mic de membri, neţinând seama că tocmai aceste
societăţi necesită atenţie deosebită şi sprijin permanent din partea forurilor
internaţionale. Graţie eforturilor depuse de membrii consiliului şi ai
boardului, această propunere a fost respinsă de adunarea generală, statutul
rămânând neschimbat.
Logoul congresului reprezintă chintesenţa
activităţii acestei organizaţii: „Scopul ESA e de a promova cele mai înalte
standarde de practică şi siguranţă pentru pacientul în perioada perioperatorie,
incluzând situaţiile de urgenţă, tratamentul durerii şi îngrijirea pacientului
în secţiile de terapie intensivă“. De aceea, nu e de mirare că un punct special
pe lista valorilor profesionale ale ESA e celebra Declaraţie de la Helsinki,
discutată pe larg în cadrul congresului, semnată iniţial de membri proeminenţi
ai comunităţii anestezice europene, având ca subiect măsurile care asigură
securitatea pacientului aflat în îngrijirea echipei anestezice. În decursul
celor cinci ani de la semnarea Declaraţiei, ea a fost aprobată de majoritatea
societăţilor membre şi a devenit un instrument util în activitatea
anestezistului european, pentru asigurarea unui tratament adecvat, lipsit de
riscuri, în perioada perioperatorie.
În acest context, merită a fi menţionată
permanenta preocupare a societăţii europene pentru investigarea şi căutarea
rezolvării problemei personalului calificat, apt să ofere serviciile de
anestezie fiecărui pacient. Situaţia nu e deloc simplă. Întregul mapamond
suferă de pe urma numărului insuficient de medici anestezişti. Cauzele sunt
multiple – unele globale, altele aparţinând unei anumite locaţii geografice – şi
nu aici e locul pentru a le explica. Un lucru e însă clar: în întreaga lume,
dar mai ales în Europa, creşterea permanentă a nevoii de medici anestezişti, nu
numai în sălile de operaţie, cât (mai ales) în afara lor, nu e dublată de o creştere
similară a numărului de medici anestezişti. De aici multiplele încercări în
diverse ţări europene de a copia modelul nord-american şi de a permite
asistentelor medicale să preia, cel puţin parţial, funcţia medicului
anestezist. În plus, administrarea de către medici din alte specialităţi a
drogurilor anestezice pentru obţinerea sedării în gastroenterologie sau
radiologie e permisă în unele ţări, pe baza unei pregătiri formale, dar
superficiale. Congresul de la Berlin s-a ocupat de acest aspect special al
practicii anestezice în Europa şi, fără discuţie, subiectul rămâne discutabil
cât timp nu se rezolvă problema lipsei de medici anestezişti.
Un oaspete întâmplător al congresului ESA
s-ar putea întreba cum ar fi avansat profesia ATI în Europa în absenţa unei
reuniuni anuale care să aducă pe aceeaşi platformă sute de experţi în
diferitele ei domenii şi mii de participanţi dornici să se adape la imensul
izvor de informaţii şi experienţă oferit de conferenţiari? Până în anii ’90 ai
secolului trecut, secţia europeană a WFSA organiza un congres la fiecare patru
ani. Absenţa, timp de decenii, a unui forum anual explică, cel puţin parţial,
iniţiativa unor lideri ai anesteziei continentale, sprijiniţi de mulţi tineri
specialişti, de a organiza în fiecare an un congres european. Iată cum o iniţiativă
„particulară“ se poate transforma într-un eveniment ştiinţific de o importanţă
greu de exagerat pentru practicianul european de ATI.
Se pare că nimic nu poate sta în calea
evoluţiei unei specialităţi ajunse la maturitate din punct de vedere
profesional şi ştiinţific. Ea continuă să se dezvolte, să-şi lărgească câmpul
de activitate şi să asigure nu numai o îngrijire perioperatorie modernă, dar şi
să promoveze o politică de uniformizare a tehnicilor ATI, aducând la acelaşi
numitor activitatea celor aproape 40.000 de medici anestezişti ce profesează pe
întregul continent.