Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Hepatita: subdiagnosticată şi subraportată

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN joi, 7 august 2014
Aceasta este concluzia principală a unui raport privind hepatita cu virusurile B şi C în Europa, dat publicităţii de Centrul european pentru prevenţia şi controlul bolilor transmisibile (ECDC) cu prilejul Zilei mondiale a hepatitei (28 iulie).
Într-un comunicat de presă, Marc Sprenger, directorul ECDC, se referă şi la reemergenţa hepatitei A ca problemă de sănătate publică, în contextul epidemiilor recente, după mai mulţi ani de declin al incidenţei acestei forme de hepatită cu transmitere fecal-orală. „Aceste epidemii ne fac să ne întrebăm dacă statele membre ale Uniunii Europene nu ar trebui să ia în considerare o lărgire a indicaţiilor actuale de vaccinare împotriva virusului hepatitic A (VHA), în prezent limitată la cei care călătoresc în zone endemice“, afirmă directorul ECDC.
Despre raportul ECDC şi despre tendinţele de evoluţie a infecţiilor cu virusurile hepatitice B (VHB) şi C (VHC) am discutat cu dr. Andrew Amato-Gauci (foto), şeful programului ECDC pentru HIV, infecţii cu transmitere sexuală şi hepatită virală. Acesta ne-a explicat că raportul anual lansat lunea aceasta este al doilea de acest fel, la nivelul Uniunii Europene, cu date despre hepatita B şi C. Datele utilizate nu sunt încă de cea mai bună calitate, date fiind modalităţile naţionale de colectare şi inconsistenţele în definiţiile de caz acut/cronic, în special pentru hepatita C.
   Raportul ECDC arată că hepatita C depăşeşte ca importanţă hepatita B: în 2012, statele membre UE au raportat 17.329 de cazuri de infecţie cu VHB (16,1% acute, 71% cronice şi 10,8% nespecificate), faţă de 30.607 cazuri de infecţie cu VHC (1,7% acute, 12,8% cronice, 77,5% nespecificate). O treime din cazurile de hepatită B au fost înregistrate la grupa de vârstă 25–34 de ani, în vreme ce peste jumătate din cazurile de hepatită C (54%) s-au situat în intervalul 25–44 de ani.
   L-am întrebat pe dr. Andrew Amato-Gauci de ce raportul ECDC arată diferenţe importante între statele europene, în privinţa numărului de cazuri diagnosticate. „Unele ţări investesc mai multe eforturi în diagnos­ticare şi testare“, adăugând că „suntem con­ştienţi de aceste diferenţe între ţări şi chiar în interiorul ţărilor; de aceea am realizat un studiu de prevalenţă, în care am analizat atent studiile efectuate în diferite populatii europene; am găsit că prevalenţa infec­ţiei cu VHB variază între 0,1% şi 5,6%, iar cea a infecţiei cu VHC între 0,4% şi 5,2%“.
   Infecţiile nu sunt răspândite în populaţie într-o manieră liniară. „Hepatita C este mai frecventă la utilizatorii de droguri injectabile şi la pacienţii cu afecţiuni pentru care este nevoie de transfuzii sanguine multiple, precum hemofilia. Hepatita B este mai frecventă la bărbaţii heterosexuali şi la cei care fac sex cu alţi bărbaţi, deoarece transmiterea pe cale sexuală este mult mai frecventă. Există diferenţe nu doar între ţări, ci şi între diversele grupuri populaţionale din cadrul aceleiaşi ţări. Să luăm exemplul unui oraş în care există un număr important de consumatori de droguri injectabile. Dacă vor testa extensiv, vor găsi un număr mare de infecţii, ceea ce va face ca şi datele naţionale să fie mai mari“, ne spune medicul de la ECDC. Similar, şi asocierea dintre infecţia cu VHB/VHC şi infecţia cu HIV este mai frecventă în anumite subgrupuri populaţionale: bărbaţii care fac sex cu alţi bărbaţi au mai des asocierea VHB/HIV, în vreme ce consumatorii de droguri injectabile au mai des VHC/HIV. „Datele de care dispunem sunt destul de recente, deci nu putem aprecia încă tendinţa evolutivă; dat fiind însă că infecţia HIV a devenit o boală cronică, cu speranţă de viaţă destul de mare, este de aşteptat ca asocierea infecţiilor să devină mai frecventă“, ne precizează dr. Amato.
O evaluare a datelor existente pentru perioada 2006–2012 arată o tendinţă de scădere lentă a diagnosticelor de hepatită B acută, cu o creştere a numărului de cazuri cronice (prin supravieţuirea îndelungată). În ceea ce priveşte hepatita C, ratele de infecţie au rămas stabile. Dr. Amato ne explică de ce tratamentul de până acum al hepatitei C nu a avut un impact notabil asupra ratelor de infecţie: „Până la 80% din cei trataţi aveau efecte adverse serioase, iar 50% nu ajungeau să urmeze o cură completă; pe lângă costurile foarte ridicate ale tratamentului, acesta era şi greu de urmat; în plus, pentru consumatorii de droguri injectabile, politica a fost, în multe ţări, că ei trebuie să renunţe la droguri înainte de a primi tratamentul pentru hepatita C“. Dar există speranţe pentru viitor: „Noile medicamente vor avea un impact mai mare, căci vorbim de o rată de vindecare de până la 95%, însă nu au intrat încă în uz pe o scară largă, din cauza costului lor ridicat“.
Mesajul responsabilului ECDC pentru medicii practicieni este clar: „Să fie conştienţi de faptul că aceste infecţii evoluează ca epidemii tăcute. Dacă au un pacient despre care cred că ar fi fost expus, atunci ar trebui să nu uite să facă testele şi pentru hepatită“.
 
 
 
 

Genotipurile VHC 1 şi 3 sunt cele mai frecvente

 

    Revista Asociaţiei americane pentru studiul ficatului, Hepatology, a publicat unul din cele mai largi studii de prevalenţă globală a genotipurilor virusului hepatitic C (Messina JP et al. Global distribution and prevalence of hepatitis C virus genotypes. Hepatology. 2014 Jul 28). După includerea a peste 1.200 de studii efectuate în 117 ţări şi acoperind 90% din populaţia lumii, grupul de la Oxford a calculat că aproape jumătate (83,4 milioane de cazuri, adică 46,2%) din infecţiile cu virus hepatitic C din întreaga lume sunt cu genotipul 1. Următorul, ca frecvenţă, este genotipul 3 (54,3 milioane de cazuri, adică 30,1%). Genotipurile 2, 4 şi 6 sunt răspunzătoare pentru 22,8% din totalul cazurilor, în vreme ce genotipul 5 a fost întâlnit la mai puţin de 1% din totalul persoanelor infectate.
     Rezultatele sunt importante, deoarece genotipul VHC este unul dintre factorii care condiţionează răspunsul terapeutic, iar dezvoltarea vaccinurilor anti-VHC este avansată doar în cazul genotipului 1.
     În zona Europei Centrale, unde au fost incluse rezultatele din studiile de prevalenţă efectuate în România, statele balcanice (fără Grecia şi Turcia), Cehia, Slovacia, Ungaria şi Polonia, larg prevalent a fost genotipul 1 (1,5 milioane de cazuri, 89,2% din total), urmat de genotipul 3 (164.000 de cazuri, 9,4%). Genotipurile 4 (1,3%) şi 2 (0,1%) au fost raportate în câteva mii de cazuri, iar genotipurile 5 şi 6 nu au fost deloc raportate.
 
 
 

 

Lista combinaţiilor terapeutice anti-VHC creşte

 

   Lancet a publicat rezultatele obţinute în două noi studii clinice de fază 3 privind tratamentul medicamentos în infecţia cu virusul hepatitic C.
   Studiul COSMOS a cercetat combinaţia simeprevir plus sofosbuvir, cu sau fără ribavirină, în tratamentul infecţiei cu VHC genotipul 1 la pacienţii care nu au răspuns la tratamentul cu interferon pegylat si ribavirină, precum şi la pacienţii care nu au primit un alt tratament anterior. Răspunsul viral susţinut a fost obţinut la 154 din cei 167 de pacienţi înrolaţi în studiu (92%). Efectele adverse, deşi frecvente (31% oboseală, 20% cefalee, 16% greaţă), au fost bine tolerate, doar patru pacienţi (2%) întrerupând tratamentul din cauza reacţiilor severe. Studiul a fost finanţat de compania Janssen.
   Studiul HALLMARK-DUAL a cercetat tratamentul oral cu daclatasvir plus asunaprevir pentru infecţia cu VHC genotipul 1, inclusiv la pacienţi cu ciroză hepatică. Combinaţia terapeutică a obţinut rate ridicate de răspuns virologic susţinut la pacienţii netrataţi anterior, dar şi la non-responderii la tratamentul clasic, la pacienţii neeligibili sau intoleranţi la interferon/ribavirină. Efectele adverse grave nu au depăşit 7%, în funcţie de statutul clinic şi terapeutic al subgrupurilor cercetate.
 
 
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.