„Mergem la băi!“. Vreme îndelungată, expresia a reprezentat o formulă, magică în felul ei, în îngrijirea sănătăţii. După cum afirma Pliniu, timp de şase secole, romanii nu aveau la dispoziţie alt medic decât băile, curele balneare perpetuate în timp.

    În rândul acestor stabilimente, Băile Herculane au beneficiat de o tradiţie de excepţie. Urmele arheologice, cu vestigii datând din anul 153 d.Ch., plasează Herculane printre cele mai vechi aşezăminte balneare din lume. A fost cea mai căutată staţiune din Dacia, consemnată documentar încă din timpul împăratului Hadrian, până târziu, în secolul IV d.Ch. Împăratul Marcus Aurelius venea special de la Roma pentru a se trata la izvoarele termale de aici. Cronicarii consemnau faptul că, în timp, un sejur la Herculane ajunsese să însemne un adevărat privilegiu, pentru care se cheltuiau bani grei.

    În 1852, împăratul Franz Iosef de Habsburg afirma cu mândrie: „În valea Cernei există cea mai frumoasă staţiune de pe continent“. Atunci, au fost ridicate edificii impunătoare, parcă spre a confirma pe deplin acest statut. O galerie impunătoare de personalităţi a poposit aici spre a-şi alina durerile, dar şi spre a admira peisajul inconfundabil al văii Cernei, a se întâlni cu contemporanii, petrecând clipe de neuitat: Goethe, Dinicu Golescu, Nicolae Stoica de Haţeg, Nicolae Bălcescu, Tudor Vladimirescu, George Coşbuc, Ion Minulescu, Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu şi mulţi alţii. La început de secol XIX, când a păşit în aceste locuri Bardul de la Mirceşti, un grup numeros de intelectuali bănăţeni – peste 40 de personalităţi – l-a întâmpinat, prezentând omagiul călduros acelui „rege al poeziei“, Vasile Alecsandri. Iubită nespus de localnici, împărăteasa Elisabeta, soţia lui Franz Iosef, supranumită Sisi, se îndrăgostise de valea Cernei pe care o vizita ades şi căreia îi închinase versuri elogioase. Aici se întâlnea cu regina Elisabeta a României, ambele împărtăşindu-şi dragostea pentru poezia romantică, în special pentru versurile lui Heine. În cinstea ei, venind spontan în întâmpinarea unei dorinţe exprimate, într-o singură noapte, un grup de 80 de lucrători locali au ridicat pe vârful Ciorici un foişor, unde a doua zi, în mijlocul unui peisaj mirific, şi-a luat micul dejul împărăteasa, care avea să dea numele ei foişorului, dar şi unei înălţimi montane şi unui izvor. Nume impus şi dăinuind de atunci în nomenclatura geografică a locurilor. Până azi, chiar dacă marcate şi erodate nedrept de timp, clădirile păstrează încă urmele unor personalităţi excepţionale, adevărat tezaur istoric şi cultural al aşezării. Alături de Baden-Baden şi Marienbad din Germania şi Karlovy Vary din Cehoslovacia, Herculane şi-a impus marca europeană de prestigiu. Marcă întreţinută mult timp, până aproape de zilele noastre. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.