Copiii sunt sursa de împlinire, oferind vieţii de familie un sens – o spun cuplurile care, în ciuda unui diagnostic de infertilitate, au devenit părinţi. Fără să-și piardă speranţa, alături de un specialist în infertilitate, au parcurs acest drum plin de necunoscute, cu tratamente complexe, grele și costisitoare. Și chiar dacă pe parcurs au avut și eșecuri, au luat-o de la capăt, iar și iar.

În 2021, în România s-au născut cei mai puţini copii din ultima sută de ani: doar 180.000, conform INSP.” (Dr. Andreas Vythoulkas)

Despre încercări repetate, curaj și puterea de a merge înainte este și povestea Silvianei Popa, în vârstă de 46 de ani. Pentru ea, fertilizarea in vitro (FIV) a fost singura șansă de a avea un copil. Bine, în cazul ei, trei – băieţeii gemeni și o fetiţă.

„Povestea a început acum nouă ani, când, deși eram căsătorită și împreună de foarte multă vreme, nu se întâmpla nimic. Mergeam la control tot timpul, însă doctorul ne spunea că trebuie să avem răbdare. Iar eu nu vedeam niciun fel de viitor fără un copil”, povestește femeia din București.

Până la diagnostic, a fost operată de endometrioză, însă, spune ea, nu a știut că boala poate fi una dintre cauzele infertilităţi. Prin 2012, a văzut un articol despre infertilitate și atunci s-a hotărât să caute un medic specializat în acest domeniu: „Din păcate, primele două încercări nu au fost cu succes și, la un moment dat, am luat decizia să ne oprim. Nu eram foarte convinși dacă vrem să renunţăm de tot – în adâncul sufletului, recunosc că nu eram împăcată cu această decizie”.

„Nu este cea mai plăcută experiență”

Lupta pentru visul lor nu s-a sfârșit însă aici. O mătușă a văzut la televizor un reportaj despre o clinică din Grecia – despre specialiștii de acolo, dar și despre medicul grec care profesează în România – dr. Andreas Vythoulkas. Astfel, speranţa a devenit, din nou, colacul care i-a ţinut la suprafaţă. În Grecia a făcut alte două FIV-uri, iar din a doua încercare gemenii au venit pe lume.

Sunt cazuri care reușesc din prima, dar sunt și cazuri la care durează ani de zile, dar important este să-ţi dorești. Dacă își doresc cu adevărat, să nu renunţe”. (Silviana Popa)

„Fizic, nu este cea mai plăcută experienţă: trebuie să-ţi faci niște injecţii în burtă, la un moment dat ajungi să te specializezi. Iar la unele dintre medicamente ai tot felul de reacţii și nu te mai recunoști”, explică
Silviana. Sunt și persoane, continuă ea, care nu pot să se înţepe singure și atunci au nevoie de ajutor.

Avea 39 de ani când a învins lupta cu infertilitatea, iar atunci când, la prima ecografie, a auzit bătăile inimilor micuţilor, a fost cel mai frumos moment din viaţa ei. „Orice viitoare mamă atunci când aude bătaile inimii copilului, cred că are o anumită stare de emoţie, dar în momentul în care (...) treci prin anumite încercări până ajungi acolo, totul este mult mai intens”, mărturisește Silviana.

După cinci ani de la nașterea gemenilor, în 2020, a adus pe lume, tot prin FIV și din a treia încercare, o fetiţă: „După ce au apărut băieţii în viaţa noastră, toată lumea îmi spunea: «Vai, ce bine de tine că ai scăpat». Însă m-am încăpăţânat să mai vreau”. Silviana le recomandă cuplurilor care încearcă să conceapă un copil și nu reușesc să fie mai răbdători unul cu celălalt și să caute echipa medicală cu care să poată să colaboreze.

Drumul către copilul mult dorit

Călătoria Deliei Peteu la braţ cu infertilitatea a început, așa cum îi place să spună, cu toate pânzele sus. Avea 42 de ani și îl cunoscuse pe tatăl copilului ei, cel care i-a fost alături și a sprijinit-o în drumul până la realizarea visului.

„În momentul ăla, am intrat în acest carusel, numit călătorie dificilă către copilul mult dorit. Pe parcursul anilor, am mai avut niște probleme de sănătate care, într-un fel sau altul, știam că vor reprezenta o piedică la un moment dat, așa cum a și fost”, își amintește ea.

Cel mai greu lucru vizavi de FIV, subliniază Delia, este că nu știi ce te așteaptă, pentru că sunt multe necunoscute: „Majoritatea femeilor care apelează la fertilizare in vitro cred că reușesc din prima, însă nu se uită nimeni la statistici, din păcate, să vadă că un procentaj foarte mic reușește de la prima încercare. Iar dacă ai peste 40 de ani, de la prima încercare proporţia e undeva la 2-3%”.

Ei i-a luat aproximativ trei ani, timp în care a făcut patru astfel de proceduri. Până să-și strângă copilul în braţe, drumul a fost greu, cu pași mici și incertitudini – a schimbat două clinici, iar ultimele FIV-uri au fost făcute în Grecia, fiind destul de complicat să se deplaseze.

Restart la viaţă

„Au fost foarte multe momente grele, dar nu am renunţat. Ne-am propus amândoi să mergem pe drumul acesta, și am zis că încercăm tot ce depinde de noi să devenim părinţi”, povestește ea. Cel mai emoţionant moment din perioada sarcinii a fost cel în care i-a auzit inimioara copilului ei: „A fost minunat! După ce parcurgi o astfel de călătorie, în momentul în care rămâi însărcinată, nu-ţi vine să crezi că s-a întâmplat”.

Această experienţă a ajutat-o să-și găsească un sens în viaţă – a devenit coach și consilier în infertilitate, îndemnând femeile să se ocupe de echilibrul lor emoţional și să aibă speranţe.

„Îmi place să spun că pruncul meu mi-a dat mie viaţă, pentru că am făcut o schimbare extraodinară! Este vorba despre coachingul pe partea de infertilitate pe care-l fac, care nu este ușor, pentru că la noi lumea nu este deschisă”, explică Delia.

Nivelul de stres este uriaș, iar dacă nu reușești din prima, acesta se cronicizează. Și pe lângă faptul că te afectează mental, te afectează și fizic, și-ţi micșorează șansele de reușită, chiar și prin FIV.(Delia Peteu)

Femeilor le este frică, spune ea, să recunoască faptul că au probleme, însă sunt din ce în ce mai curioase referitor la acest subiect: „Ce mă bucură foarte mult este că numărul acestora crește. Iar informaţiile pe care le găsesc pe paginile mele văd că le ajută, și îmi crește inima de bucurie. Acela este momentul în care mă gândesc: Poate am schimbat cursul vieţii cuiva?”.

Sarcină din prima

Povestea Paulinei Mădălina Mara, în vârstă de 30 de ani, este asemănătoare cu a multor femei care se confruntă cu infertilitatea. S-a căsătorit cu alesul inimii ei, apoi imediat s-au gândit la un copil, pentru că nu au vrut să mai piardă timpul. Însă acesta n-a mai curs în favoarea lor. Astfel au trecut aproape trei ani fără să-și vadă visul împlinit.

„La un moment dat, soţul, exasperat că nu se întâmpla nimic, mi-a zis: «Bun, hai să mergem la doctor». Eu nu voiam, pentru că eram convinsă că nu va conta și nu va schimba nimic. Dacă am încercat acasă, ce poate să facă medicul mai mult?”, povestește tânăra din judeţul Argeș.

A aflat de la o prietenă despre doctorul Andreas Vythoulkas și astfel s-a hotărât să meargă la o consultaţie: „Ecografic totul părea normal, însă s-a constatat că trompele uterine erau obstrucţionate integral și singura soluţie era fertilizarea in vitro. Vestea, însă, a picat ca un trăsnet”.

Când soarta îţi surâde

Își amintește cu tristeţe că diagnosticul i-a descurajat, pentru că nu știau dacă își vor permite să facă o procedură de fertilizare in vitro, care la vremea aceea costa 3.000 de euro: „E greu să ajungi în situaţia asta, să știi că vrei, să știi ce ai de făcut, dar să nu-ţi permiţi. Reacţia mea a fost legată strict de partea financiară. Știam la ce să mă aștept, dar și că sumele sunt destul de mari”.

Norocul, însă, a fost de partea lor. Au găsit banii necesari pentru tratament și au obţinut sarcina chiar din prima procedură FIV. „N-a fost cea mai ușoară sarcină posibilă, pentru că eram, oarecum, la un pas să o pierd pe la șapte săptămâni. Au fost mici probleme, însă într-un final a decurs cât de cât bine. A fost cel mai avansat pas în situaţia noastră”, explică Paulina. Astfel, în 2018 a adus pe lume o fetiţă sănătoasă.

În primele luni de sarcină nu a realizat că va deveni mamă, pentru că i se părea ireal că ajunsese acolo. Trecuseră prea mulţi ani. „Practic, pentru mine sarcina aia a fost cât se poate de ireală. Singurul fapt care m-a făcut să cred că sunt însărcinată a fost după ce am început să văd cum se mișcă, chiar și din exterior. Și atunci mi-am zis, da, chiar așa este, vom fi părinţi”, mărturisește tânăra.

Fertilizarea in vitro este doar o metodă de tratament. Din momentul transferului, doctorul nu mai poate face nimic. Totul depinde de organismul femeii, dacă acceptă sau nu embrionii.” (Paulina Mădălina Mara)

La exact trei ani după acea sarcină, deși diagnosticul a fost de trompe înfundate, a obţinut o sarcină pe cale naturală. Eveniment care a fost, iarăși, ireal pentru ea.

CÂND TIMPUL NU ÎȚI E ALIAT

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl facă un cuplu care nu poate avea copii este să meargă la medicul specialist în infertilitate, a precizat dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist Obstetrică-Ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate.

Acesta a subliniat că timpul nu este aliatul acestor cupluri, de aceea nu trebuie pierdut cu investigaţii inutile care, de multe ori, îi ţin pe loc din drumul spre a deveni părinţi.

„Specialistul în infertilitate este cel care trebuie să recomande analizele specifice, să îndrume cuplul către investigaţii și să obţină un diagnostic, apoi să înceapă tratamentul adecvat”.

Potrivit medicului, în procesul de concepere a unui copil vârsta este foarte importantă, fiind, de altfel, principala cauză non-medicală de infertilitate la femei: „La ele se resimte în primul rând scăderea fertilităţii, care începe brusc după 35 de ani. Este un proces normal, însă e bine de știut că este ireversibil. Le spun adesea pacientelor că la ovare nu se poate face «lifting», așa că este important să meargă la medic din timp”.

Tratamentul este personalizat

Dr. Andreas Vythoulkas a mai evidenţiat faptul că sarcina se obţine din ce în ce mai greu după o anumită vârstă atât pe cale naturală, cât și cu metodele de reproducere umană asistată.

Cu toate acestea, medicul a explicat că nu au o limită de vârstă pentru fertilizarea in vitro: „Este vorba de vârste rezonabile, evident. Am o pacientă de peste 45 de ani la care am obţinut sarcina chiar cu ovocite proprii. Există și varianta ovocitelor donate, mai ales după o anumită vârstă sau pentru anumite afecţiuni”.

Tratamentul depinde de afecţiunea fiecărui cuplu în parte, iar unul dintre secrete, explică medicul, este tocmai să personalizezi tratamentul pentru fiecare cuplu. Așa apar rezultate mai bune. „Nu poţi să dai același tratament tuturor, este evident că nu funcţionează așa. Avem acces la o grămadă de analize astăzi, ceea ce este nemaipomenit, mai ales că cele mai multe dintre ele sunt minim invazive, ceea ce ajută foarte mult.”

De asemenea, laboratoarele de embriologie sunt din ce în ce mai performante „și este minunat că e așa, pentru că acolo crește embrionul și este important să aibă condiţii ca și cum ar fi în uterul mamei, pentru a avea cele mai bune rezultate”, spune dr. Andreas Vythoulkas.