Cu ocazia împlinirii a 145 de ani de existenţă în ţara noastră, Crucea Roșie a realizat recent o expoziţie cu momente importante din activitatea organizaţiei.
Dacă nu aţi reușit să vizitaţi expoziţia deschisă în perioada 2-24 iulie în faţa Spitalului Colţea, locul unde s-au semnat, în urmă cu 145 de ani, actele de înfiinţare a Societăţii Naţionale de Cruce Roșie din România, vă invităm să descoperiţi o mică parte din istoria acestei organizaţii prin intermediul instantaneelor fotografice. Mulţumim organizatorilor expoziţiei pentru punerea la dispoziţie a imaginilor de arhivă.
La 4 iulie 1876 se întrunește un comitet provizoriu în localul Eforiei Spitalelor Civile (actualul Spital Colţea), care hotărăște crearea unei societăţi de ajutor pentru militarii răniţi și bolnavi în război, sub denumirea „Societatea Crucea Roșie din România”. Președinte a fost ales prinţul Dimitrie Ghica, iar ca vicepreședinţi generalul dr. Carol Davila și dr. P. Iatropulo.
Încă de la începuturile sale, Societatea de Cruce Roșie a României a primit patronajul reginei Elisabeta.
După numai două săptămâni de la crearea sa, cea dintâi ambulanţă a Crucii Roșii Române pleacă pe front, în Serbia, pentru a le da ajutor răniţilor din războiul sârbo-turc.
Între anii 1877-1878, în timpul Războiului de Independenţă a României, Crucea Roșie Română a intervenit cu personal sanitar, ambulanţe și trenuri sanitare în sprijinul trupelor de campanie, a înfiinţat așezăminte spitalicești în București și în diferite orașe din ţară.
De asemenea, pe frontul de la Rahova, voluntarii Crucii Roșii s-au luptat să limiteze ravagiile febrei tifoide.
La 3 decembrie 1906 a fost creată „Societatea de Cruce Roșie a Doamnelor din România”, pentru că în primul statut al Crucii Roșii femeile erau private de dreptul de a face parte din conducere.
Prima președintă aleasă a fost Irina Câmpineanu. Cele două societăţi au fuzionat la 13 aprilie 1915. Din fuziunea lor a rezultat Societatea Naţională de Cruce Roșie a României care se bucura de înaltul patronaj al Reginei Maria.
În Primul Război Mondial, Crucea Roșie a ajutat armata prin organizarea a 58 de spitale. În unele dintre acestea a lucrat ca voluntar însăși Regina Maria. Regina s-a implicat și în alte acţiuni în scopul obţinerii de fonduri pentru ajutorarea răniţilor, cum ar fi cartea poștală editată de Crucea Roșie în 1917, cu chipul majestăţii sale, care s-a bucurat de mare succes în epocă.
O imagine cu George Enescu și personalul militar de la unul dintre spitalele cu răniţi la care maestrul a concertat în perioada 1916-1918 ne arată că Enescu nu era prezent doar în calitate de muzician, ci a fost și voluntar activ. Acest lucru reiese și dintr-o mărturie a acelor vremuri: „Enescu, cu o minunată simplicitate, cu bluza și cu șorţul de brancardier, ridica pe răniţii ce se descărcau din automobilele ce soseau mereu, cărându-i în sala de operaţie și înapoi în sălile spitalului. Surprinderea mea a fost așa de mare, încât necrezându-mi ochilor, am întrebat și pe alţii dacă acel pe care îl vedeau muncind așa era marele maestru”.
În septembrie 1916, Crucea Roșie a României îl numește pe George Enescu președintele echipelor artistice organizate la iniţiativa sa.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru transportul răniţilor din zona frontului, dar și pentru evacuarea spitalelor din zonele operaţionale, au fost create formaţiuni speciale de transport auto și pe calea aerului.
Formaţiunea proprie de salvare aeriană a Crucii Roșii era botezată „Escadrila Albă”, iar membrele ei au urmat îndeaproape armata română, salvând răniţii din tranșee.
Din „Escadrila albă” a Crucii Roșii Române au făcut parte Maria Drăgescu, prima femeie din lume pilot de avion sanitar, și Ioana Grădinescu, care la manșa avionului său a salvat soldaţi grav răniţi chiar sub bariera antiaeriană inamică.
Singurul concurs de educaţie pentru sănătate și prim ajutor care se desfășoară în școlile din România datează din anul 1962 și are loc și în perioada actuală. Elevii capătă cunoștinţe despre mișcarea internaţională de Cruce Roșie și Semilună Roșie și descoperă sentimentul solidarităţii umane faţă de cei aflaţi în suferinţă. De asemenea, ei află noţiuni de prevenire a accidentelor și deprind metode de acordare corectă a primului ajutor.
De-a lungul istoriei sale, organizaţia și-a dezvoltat activitatea de pregătire și intervenţie în caz de dezastre. De exemplu, la 4 martie 1977, Crucea Roșie Română a pus la dispoziţie resurse proprii considerabile pentru ajutorarea sinistraţilor în urma cutremurului, dar a mobilizat și ajutor internaţional din partea Crucii Roșii elene și a celei olandeze.
Programul „Banca de alimente” al Crucii Roșii Române a luat naștere în anul 2009, ca o iniţiativă a Margaretei Pâslaru, membră de onoare a organizaţiei. Reîntoarsă în România, celebra cântăreaţă a dorit să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile prin înfiinţarea unui sistem naţional de colectare de alimente greu perisabile, care să fie oferite persoanelor în dificultate aflate în grija Crucii Roșii Române.
În cei 12 ani de existenţă, peste 250.000 de familii din întreaga ţară au beneficiat de sprijin prin „Banca de Alimente”.
În primul val al pandemiei de COVID-19, Crucea Roșie Română a lansat apelul umanitar de urgenţă „România Salvează România”, prin care a strâns donaţii în bani de peste șapte milioane de euro. Din această sumă au fost dotate 175 de unităţi medicale cu aparatură, materiale de protecţie, dezinfectanţi. Acţiunile au continuat și în cursul celui de-al doilea și al treilea val, cu campanii de informare, ajutor psihologic ș.a.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe