„Problema e asigurarea unui platou al performanţei”

Prof. univ. dr. Corin Badiu vorbeşte deschis despre avatarurile cu care se confruntă echipa sa de cercetători redutabili de la Institut.

 

De unde a început totul?
Pentru mine, în 1986, când eram student. Aici se făceau experimente, era fascinant pentru orice tânăr. Apoi, în 2010 au apărut oportunităţi de dezvoltare și s-a aplicat pentru fonduri europene. Reușita nu a fost de la prima încercare, dar s-a conturat o echipă și a ieșit bine. Nu eu am merite decisive, sunt un continuator. Dar conf. dr. Diana-Loreta Păun și conf. dr Adina Ghemigian au fost persoane cu greutate în reușită. Actuala conducere, la fel, ne ajută enorm.

Ce este o echipă?
La noi ar fi ansamblul persoanelor care fac ca totul să fie funcţional. Există tineri entuziaști și seniori cu multă experienţă, dar și colegi critici cu sine. Suntem pe un drum bun pentru că am înţeles toţi că oamenii sunt mai importanţi decât aparatele. Cu atât mai mult cu cât suntem sub capacitatea noastră de resurse umane.

Nevoi mai există?
Evident. Sunt colegi ne-medici, specialiști de clasă mondială, care au salarii foarte mici. Vor fi imposibil de păstrat, nimeni nu poate „arde” la nesfârșit oricâtă tehnologie ar avea în jur. Motivarea directă e decisivă și nu prea există la noi. Apoi, mai sunt probleme legate de reguli anacronice. Aprovizionarea cu reactivi o face același serviciu care cumpără detergenţi, durează trei luni la noi (din cauza procedurilor) și trei zile la alţii. Poate că forţez niște exemple, dar piaţa mondială a cercetării e ultracompetitivă și orice detaliu contează.

Cum măsuraţi succesul?
Articole publicate în reviste de top, rezolvări de cazuri complicate, câștigarea de noi proiecte... Suntem la vârf, problema nu e performanţa, ci asigurarea unui platou al ei.

De ce nu se vorbește așa mult despre asemenea oameni?
Pe de-o parte, cancanul e rege pentru public. Pe de alta, profesioniștii de top sunt modești, nu vor în poze și în ziare, ar trebui să își dezvolte o mai mare stimă de sine. O asemenea conduită e depășită într-o lume a comunicării, deși recunosc că nici eu nu mă omor să ies în faţă. Dar succesul trebuie făcut cunoscut, valorile trebuie arătate.

Cum arată o zi la muncă?
Începem la 07:15. Pacienţii se internează, se scriu protocoale, se iau probe, se aduc la laborator. E un flux continuu, rutina e dată de standardizare. Apoi vine partea fascinantă: fiecare bolnav e unic, tipologia e, deci, infinită. Nu ne plictisim. Marele nostru inamic e timpul, deseori avem senzaţia că plecăm acasă cu temele nefăcute.
 

11 milioane de euro pentru o transformare-miracol

 

Istoric
În clădirea care acum adăpostește aparatură de ultimă generaţie au pășit personalităţi de marcă ale medicinei românești: acad. George Emil Palade, acad. Ștefan Milcu, prof. dr. Constatin Maximilian, prof. dr. Mihai Coculescu. Profesorul Badiu își amintește că a venit în acest institut în 1990, când această clădire era numită „biobază”, iar la parter era un departament de anatomie patologică și la etajul unu erau câteva cabinete. „Fiind proaspăt asistent-stagiar, preparator pe vremea aceea, am stat aici cu prof. dr. Mihail Coculescu și cu alţi câţiva colegi, unul dintre ei fiind acum profesor de chirurgie endocrină la Oxford, Radu Mihai, și altul este profesor de diabet la Institutul Karolinska”, spune profesorul.

În anii 1930 a fost înfiinţată pri-ma catedră de endocrinologie din lume de către prof. dr. C. I. Parhon, iar Institutul a apărut în 1946, fiind înfiinţat prin decret regal semnat de Regele Mihai I. În clădirea care adăpostește acum Centrul de cercetare, în anii 1970, acad. Nicolae Siminonescu a fost șeful Departamentului de anatomie patologică, el fiind vizitat chiar de academicienii George Emil Palade și Ștefan Milcu. De altfel, prof. dr. Constantin Maximilian este cel ca-re a introdus evaluarea genetică în Institut.

Laborator ultraperformant
Pentru această vibrantă tradi­ţie și din dorinţa de a dezvolta acest segment al Institutului – un segment de cercetare –, prof. dr. Corin Badiu, alături de alte perso­nalităţi din Institut, a aplicat la niște proiecte de dezvoltare structurală cu finanţare europeană. În 2012 s-a pornit reamenajarea acestei componente a institutului numită biobază, care acum e un centru de cercetare de excelenţă. În prezent, aici se pot face teste genetice în orice variantă tehnologică: de la cele mai simple secvenţieri până la tehnologia next generation sequencing, cercetări pe culturi de celule, existând și un laborator de flow-citometry (citometrie în flux), un laborator de anatomie patolo­gică, unul de imunohistochimie (immunostainning, de includere etc.), un laborator de microscopie (confocală, inversată, în fluorescenţă etc.), un laborator de proteomică (proteomică prin spectrometrie de masă, cu cromatografie HPLC, disecţie laser etc.) și un laborator de spectrometrie de masă pentru molecule mici care permite dezvoltarea tehnologiei pentru steroizi. E o tehnologie înalt avansată. Au fost grupate și analizoarele clasice care permit dozări hormonale.
Toată aparatura este funcţională, dar este nevoie de o serie de protocoale de lucru (fiecare testare genetică necesitând un protocol anume), precum și de instruirea și recrutarea mai multor specialiști tineri care să lucreze aici. De regulă se dezvoltă centre, fiecare având expertiză într-un anumit domeniu. Astăzi, probele de sânge sau de ADN pot fi foarte ușor transmise. Se dorește dezvoltarea centrelor de excelenţă pe segmente de patologie, pacienţii putând fi testaţi și trataţi în centrele de excelenţă – ca o condiţie de siguranţă medicală.
Pe viitor, este în plan pornirea întregii infrastructuri existente în Centru și formarea oamenilor pe categorii, în funcţie de tipul de laborator. De exemplu, laboratorul de imunohistochimie are nevoie de un medic endocrinolog care să cunoască tehnologia și de un tehnician care să facă secţiuni, immunostaining, sau să facă includerea pieselor.

Costuri
Valoarea investiţiei, începute la finalul anului 2012 a fost asigurată prin finanţare europeană. În perioada 22 decembrie 2012–21 iunie 2015 s-a desfășurat proiectul „Laboratorul de cercetări de endocrinologie moleculară, celulară și structurală” – ENDOCED. Principalul obiectiv a fost dezvoltarea infrastructurii de cercetare. Valoa­rea totală a proiectului a fost de 45.433.476 de lei, din care valoarea totală eligibilă a proiectului este de 36.639.900 de lei. În prezent, în cadrul Institutului se află în desfășurare și alte proiecte europene ce au ca scop modernizarea și instruirea personalului medical.

Personal
Dincolo de toate aceste tehnologii, valoarea cea mai mare o reprezintă oamenii, spune prof. dr. Corin Badiu: „Avem experţi în domeniul chimiei, biochimiei, biofizicii și oameni tineri care sunt la început de drum și doresc să înveţe. Avem un biolog care s-a specializat în expertiză genetică în secvenţierea mutaţiei ret pentru cancerul medular tiroidian. Însă tehnologiile sunt insuficient folosite, faţă de cazuistica pe care o avem în Institut, faţă de expertiza profesională pe care o avem în endocrinologia clinică, partea de cercetare are încă mult de prins din urmă și aici mă refer în primul rând la oameni, nu la echipamente – care sunt foarte performante, dar nu sunt exploatate la adevărata lor valoare. Sigur că fondurile europene asigură echipamentele și ne obligă să aducem oameni, dar trebuie să asigurăm continuitatea prin proiecte de cercetare. Toate acestea ne mobilizează. În același timp, viaţa academică, cursuri, congrese, viaţa medicală, pacienţii (care au nevoie de noi pentru a-i ajuta să depășească momentele dificile) – toate acestea realizează mozaicul profesional pe care îl avem”. În zona de cercetare sunt implicate aproximativ 20 de persoane – aproape toţi medicii din cadrul Institutului sunt implicaţi în proiecte de cercetare. Personalul de cercetare este selectat atent, în funcţie de înclinaţii și de dorinţa de a lucra în acest domeniu.

Salarii   
Una dintre probleme este faptul că, în mare măsură, statul e implicat doar conceptual. Au existat recent creșteri salariale, însă personalul medical implicat în cercetare nu a beneficiat de o îmbunătăţire salarială. De exemplu, un medic primar endocrinolog cercetător nu beneficiază de aceeași salarizare ca un medic care are aceeași calificare și lucrează cu pacienţi. Un medic primar cercetător care îngrijește pacienţii și este implicat în redactarea unor proiecte de cercetare, a unor solicitări de granturi, poate să aducă bani în plus sistemului prin aplicaţii făcute pentru Uniunea Europeană sau pentru orga­nismele naţionale. Acest medic care lucrează în cercetare câștigă poate doar jumătate din cât câștigă unul care face doar asistenţă clinică. Este foarte importantă susţinerea specialiștilor și a cercetării.