Comercializarea medicinii,
inclusiv a domeniilor necomercializabile ale acesteia, este în ultimele decenii
în plină ofensivă și e promovată ca o evoluție firească, din păcate, de tot mai
mulți medici. Nu-i mai puțin adevărat că, pentru a face față crizei de resurse,
e nevoie de introducerea unor mecanisme de piață care să asigure resursele
financiare necesare funcționării și progresului activității de asistență
medicală; aceste mecanisme trebuie alese însă cu grijă și adaptate, spre a nu
transforma asistența medicală într-o activitate comercială ca oricare alta. Mai
întâi, trebuie evitat ca mecanismele de reglare și control etic să fie
înlocuite de mecanisme de piață, fiind necesară o relație de complementaritate
care să conserve cadrul etic atât de necesar și definitoriu pentru actul
medical.
Excluziunea medicală
Conservarea eticii, în condițiile
progresului tehnologic, este obligatorie și această complementaritate împiedică
medicina să se transforme în ateliere de reparații, reci și neutre. Ne putem
imagina o medicină a viitorului desprinsă în totalitate de etică, de o
componentă structurală care a definit-o și însoțit-o de la începuturile sale ca
practică? Vom putea avea o medicină înalt tehnicizată, informatizată,
robotizată și comercializată, dar dezumanizată? O astfel de evoluție, în care
etica este facultativă sau de-a dreptul exclusă, va avea sau are deja
consecințe nefavorabile asupra pacienților. De pildă, mecanismele de piață
restrâng accesibilitatea la serviciile necesare din cauza creșterii costurilor,
greu de suportat de categorii sociale din ce în ce mai largi. Efectul?
Excluziunea medicală a unui număr din ce în ce mai mare de persoane care au, în
conformitate cu drepturile omului și cu legislația în vigoare, dreptul la
sănătate, la îngrijire medicală; excluziunea medicală, proces sociologic care
se adaugă altor excluziuni (socială, familială, economică etc.), se
materializează în complicații, agravări, chiar decese, ceea ce vine în
contradicție cu scopurile fundamentale și nobile ale medicinii. S-ar putea
vorbi, exagerând puțin, de o nouă cauză de deces: privarea de asistență
medicală prin nealocarea de resurse financiare.
De altfel, organismele internaționale au
sesizat acest risc de discriminare a pacienților și, în mai multe dezbateri și
documente, au atras atenția asupra necesității asigurării accesului neîngrădit
la servicii de sănătate. Victimele discriminării prin comercializare și costuri
înalte, prin abandonarea comandamentelor etice sunt persoanele defavorizate,
grupurile vulnerabile – săracii, vârstnicii, o parte importantă a bolnavilor
cronici. Adunarea Mondială ONU consacrată îmbătrânirii (Madrid, 2002) recomandă
acces universal și egal la serviciile de sănătate, eliminarea inegalității
sociale și economice bazate pe vârstă, sex sau bariere lingvistice și
dezvoltarea serviciilor de sănătate astfel încât acestea să îndeplinească
inclusiv necesitățile vârstnicilor.
Medicina cu mai multe viteze
În condițiile discriminării în accesul la
servicii, se delimitează o medicină cu mai multe viteze: medicina maximală,
rezervată celor cu „dare de mână”, medicina optimală și medicina minimală, „de
supraviețuire” (sau nici atât, în cazuri nefericite), rezervată celor
defavorizați, fără resurse.
Repartiția serviciilor medicale se face,
din păcate, în funcție de situația social-economică și de vârstă, contrar
principiilor etice. Țări dezvoltate au introdus restricții diverse la accesul
diferitelor servicii pe criteriile costurilor, victimele fiind pacienții în
vârstă, cei săraci, cei grav bolnavi. Efectul – nu îndrăznește nimeni s-o
recunoască – este unul eutanasic. Ne putem întreba: câți semeni de-ai noștri
mor lipsiți de ajutorul medical de care au nevoie?
Întorcându-ne la principiile etice
reglementate să guverneze asistența medicală, așa cum apar în legislația
internațională, în constituțiile țărilor și în codurile etice, ne putem pune o
nouă întrebare: n-ar trebui să revizuim aceste reglementări, de vreme ce, în
multe cazuri, au rămas literă moartă, pe hârtie, și să le adaptăm la
realitățile zilei? Principial, orice persoană bolnavă are dreptul de a
beneficia de ceea ce are medicina mai performant în momentele critice. Accesul
la asistența medicală necesară trebuie să se facă neîngrădit, fără deosebire de
rang social, situație economică, rasă, etnie, vârstă, sex. Dar aceste principii
au rămas fără suport în realitate. Statele ar trebui să aibă obligația
fundamentală de a identifica soluții pentru materializarea acestor principii.
În acest domeniu ar trebui să se facă o excepție de la generalizarea modelelor
utilitariste, pentru că aici utilitarismul sacrifică vieți ale semenilor
noștri. Este, în realitate, o privare de dreptul fundamental la sănătate.
Practici comerciale în sănătate
Alte efecte ale pătrunderii intempestive a
comercialului în medicină o reprezintă preluarea unor mecanisme ale pieței,
neadaptabile domeniului, chiar exagerate, în vederea multiplicării profitului:
reclama exagerată, non-etică, competiția, concurența, libertatea de a produce
și de a lansa pe piață (inclusiv off-label) produse insuficient
verificate sau inutile („medicina nenecesară”), dar și produse venite din afara
medicinii, ca, de pildă, alimentele.
Dacă reclama în medicină era strict
reglementată până în urmă cu câteva decenii, în prezent aceasta s-a
liberalizat, la presiunile celor interesați să-și lanseze produsele și să
atragă clienți. Deși au fost necesare reglementări riguroase pentru evitarea
reclamei neetice (înșelătoare, mincinoase, manipulatoare) – la noi, Legea
148/2000 privind publicitatea și Ordinul m. s. 263/2003 –, există destule
exemple de încălcări ale acestor reglementări care nu sunt sancționate. Se
poate vorbi și de reclama nocivă, cu efect grav asupra sănătății. De altfel,
reclama care aduce daune sănătății ar trebui taxată ca un delict și sancționată
ca atare.
Apropo de calitatea de „client” aplicată
bolnavului în unele țări, aceasta reflectă din nou imixtiunea comercialului,
deoarece clientul cumpără servicii sau produse, negociază sau renunță în cazul
celor foarte scumpe, definiție care nu se aplică în medicină. Dacă, eventual,
putem numi clienți beneficiarii serviciilor de medicină estetică, poate fi
potrivit acest apelativ în medicina de urgență, în pediatrie ori în cazul
bolnavilor terminali?
Publicitatea medicală ar trebui să rămână
informativă, dar, din păcate, ea devine comercială, cu manipulările
specifice: exagerarea calităților unui produs, ascunderea defectelor și a
efectelor secundare, compararea directă sau deghizată cu alte produse, garanții
privind eficacitatea, formulate ferm. La noi, întâlnim afirmații ca: avem cei
mai buni medici, cea mai performantă aparatură, în farmacia noastră sunt cele
mai ieftine medicamente etc.
Publicitatea medicală sub formă de reclame,
clipuri, interviuri, pe ecranele televizoarelor, are o pondere estimată la
70–80% din totalul publicității difuzate. Această ofensivă de piață către
publicul telespectator are consecințe nefavorabile: îndemnul la consum
exagerat, ocolind medicul, consumul de produse inutile (medicina nenecesară),
sugestionarea celor sănătoși și anxioși. Producătorii sunt interesați să își
vândă produsele cât mai mult, nu doar cât este nevoie. Există cursuri pentru
farmaciști unde se predau metode pentru a atrage cât mai mulți clienți.
Intrușii prosperi ai profesiei medicale
Comercializarea medicinii a stimulat
practici neconforme cu spiritul și valorile adevărate ale profesiei, deschizând
larg porțile unor intruși. Dacă vindecătorii empirici sunt cunoștințe vechi,
care, în parte, erau justificați la începuturile medicinii de succesul limitat
al tratamentului, practicile lor apelând mai ales la magie, astăzi ei continuă
să prolifereze, să prospere pe seama credulității oamenilor. Sunt
bioterapeuții, energoterapeuții, cei care identifică din ce în ce mai multe
plante-miracol care vindecă cele mai grave boli, utilizatorii de aparate-minune
atotvindecătoare, comercianții de remedii „garantate” pentru „detoxifiere”
(găselniță a multor producători de suplimente alimentare), în realitate
indivizi interesați de profituri pe seama ignoranței și credulității
bolnavilor. Intrușii aceștia nu uită să atace medicina reală, căreia îi
atribuie nevindecările (firești în unele cazuri – boli incurabile în stadiul
actual al medicinii), iar medicamentele sunt, în discursul lor, toxice care fac
numai rău organismului.
Este surprinzător că practicile empirice
coexistă și prosperă în paralel cu medicina modernă bazată pe dovezi, tot
așa cum, în sens mai larg, progresele științifice nemaiîntâlnite intră într-o
falsă competiție cu prejudecățile, superstițiile, credința în supranatural,
practicile magice și oculte ori cu teorii ale conspirației.
De adăugat că acești așa-numiți vindecători
provin din cele mai diferite profesii, adesea nu au vreo urmă de formare
medicală și nici cunoștințele minime necesare pentru a administra remedii celor
bolnavi. Un paradox este și acela că se poate vorbi de o ocrotire a celor ce
practică ilegal medicina, în vreme ce medicii care greșesc primesc sancțiuni de
malpraxis și se „bucură” de o mediatizare negativă și de procese în instanță.
Un alt intrus în medicină, care vine tare din
urmă și se alătură vindecătorilor empirici, practicanților ilegali ai
exercițiului medical, este producătorul de alimente. În ultimul timp, tot mai
mulți producători de alimente își lansează produse alimentare pe post de
„medicamente”. Deși OMS a atras atenția producătorilor și promotorilor acestor
remedii (de fapt banale alimente investite cu funcții terapeutice vindecătoare
inexistente) să nu mai înscrie pe etichetă recomandări de eficacitate în
anumite boli, atenționările nu au fost luate în seamă, tentația câștigurilor
fiind mai atrăgătoare. OMS face recomandări, nu impune reguli.
Producătorii de „alimente-medicament” au
fost ajutați și de falși nutriționiști (autointitulați astfel, fără vreo
pregătire de specialitate), care au invadat mass-media. Ofensiva este amplă,
producătorii și „nutriționiștii” sunt foarte activi pe toate canalele și ne
spun că alimentele sunt superioare medicamentelor fiindcă sunt... naturale!
Internetul este plin de texte având ca subiect nutriția sănătoasă, terapeutică,
semnate de persoane fără formare în domeniu. Strategia se diversifică – s-a
lansat mitul „alimentului sănătos”, îndemnuri precum: „să mâncăm sănătos”, „să
ne creștem imunitatea prin alimente”, „să combatem prin alimente radicalii
liberi”, „să ne creștem longevitatea” etc. Autointitulații nutriționiști sunt
foarte vocali și acoperă specialiștii adevărați, așa cum se întâmplă în general
în cazul practicanților ilegali ai exercițiului medical, mult mai activi în
comparație cu reprezentanții medicinii științifice adevărate, a căror reacție
este palidă sau chiar nu există. Pasivitatea și indiferența acestora din urmă
poate explica proliferarea acestor intruși.
Specialiștii în terapii miraculoase
În presa de larg consum și pe internet la
noi găsim ceea ce considerăm că poate fi calificată, prin efecte, publicitate
nocivă: un confrate (îl numim „confrate” pentru că este medic, nu pentru că am
împărtăși un asemenea comportament) propune un tratament-minune de vindecare a
cancerului cu ajutorul unui amestec de zece plante exotice; un altul susține că
toate formele de cancer au o singură cauză, ciuperca „candida”, tratamentul
garantat fiind simplul bicarbonat de sodiu (praful de copt!). Lista
remediilor-miracol în cancer este bogată și reacțiile medicinii adevărate aproape
că nu există, comparativ cu reacțiile acestor vindecători „miraculoși” cu
diplomă medicală, care periodic atacă medicina clasică, științifică, bazată pe
dovezi, în care s-au format: face rău, administrează medicamente toxice etc. Un
alt medic (?) propune un amestec din șapte plante ca terapie eficace,
„vindecătoare” în... tuberculoză.
Exemplele sunt numeroase și credem că
acești „confrați” ar putea fi incluși într-o nouă specializare: specialiști
în terapii miraculoase, garantate. Ei nu aduc dovezi științifice, ci mărturii
ale unor pacienți manipulați. La acest grup ar trebui atașați și medicii care
se opun vaccinărilor. Apropo de nocivitate: în urmă cu aproximativ cinci-șase
ani, în Spania, un cunoscut producător de remedii naturiste, lansa, speculând interesul
tinerelor pentru siluetă, un produs de slăbit „garantat”. Utilizarea acestuia
s-a soldat cu cinci decese ale unor tinere! Sancțiunea a fost blândă:
retragerea produsului de pe piață, iar firma producătoare există și prosperă în
continuare. La puțin timp, în Franța, un alt produs de slăbit a făcut ravagii
printre tinerele care l-au folosit, fără decese, dar cu spitalizări. Reacția
autorităților franceze a fost mult mai fermă, au fost implicate guvernul și
parlamentul.
De ce proliferează practicile neștiințifice
De ce am numit publicitatea „nocivă”?
Pentru că pacienții creduli, manipulați sunt extrași tratamentelor eficace și
deturnați către terapii fanteziste, pierzând astfel momentul oportun al
inițierii unui tratament alopat. Cu toate acestea, nu se poate să nu fie
remarcată cvasiabsența acestei infracțiuni de pe agenda tribunalelor noastre,
în timp ce, în alte țări, practicile diagnostice și terapeutice de către
persoane neautorizate, fără studii de specialitate, fac frecvent obiectul unor
procese urmate de sancțiuni. În Franța, de pildă, prima reglementare a
exercițiului ilegal al medicinii calificat drept contravenție a făcut obiectul
unei legi din 1892, revizuită și actualizată în 1945 și integrată Codului
francez de sănătate publică.
La noi, încă din secolul XIX, Carol Davila
a declanșat o ofensivă împotriva celor neautorizați de a practica medicina. În
1874, cu prilejul primei legi sanitare moderne, a inclus menționarea
sancționării pentru „oricine va exercita medicina, farmacia și veterinăria în
contra prescripțiunilor, se va pedepsi cu amendă: 100–1.000 lei, închisoare
corecțională: 17 zile – 6 luni”.
În regimul trecut, practicanții
exercițiului ilegal al medicinii, vindecătorii empirici nu numai că nu erau
combătuți, ci erau chiar încurajați. Un exemplu este cel al croitorului Cozac,
din anii ʼ70–ʼ80, căruia, la ordinul cuplului prezidențial, i s-au repartizat
paturi la Spitalul Fundeni și a primit titlul de cercetător. În prezent, însă,
sunt greu de explicat indiferența și lipsa de reacție a autorităților, a
oficialităților sănătății, a justiției împotriva nocivității acestor practici.
Deși progresele medicinii științifice ar
trebui să elimine practicile neștiințifice ale „intrușilor” în medicină, ale
celor fără studii de specialitate, ele proliferează, se multiplică, stimulate
de credulitatea și de lipsa de educație medicală și științifică a populației,
încurajate de autorități, promovate de presă, de publicitatea plătită, dar și
de indiferența și lipsa de reacție a medicinii oficiale. Este regretabil că
acestei mișcări aducătoare de bani (nu de sănătate) i s-au atașat și
profesioniști – medici, farmaciști, producători de medicamente. Exemplele sunt
numeroase, din nefericire, și nu slujesc, ci dimpotrivă, știrbesc prestigiul
medicinii.
Într-o țară vest-europeană, doi medici
stomatologi mutilau pacienții cu dinți sănătoși provocându-le infirmități; au
fost trimiși în judecată pentru o fraudă estimată la câteva milioane de euro.
La noi, unui copil i se propune intervenția chirurgicală pe retină pentru o
afecțiune inexistentă, altui copil (de 4 ani) cu o pneumonie i se propune
bronhoscopie (nenecesară). Sunt câteva exemple, dintre multe altele, de
medicină nenecesară din ce în ce mai răspândită, stimulată de goana după profit
cu încălcarea eticii și, mai grav, cu adevărate agresiuni asupra stării de
sănătate.
Profitul de pe urma suferinței
În aceeași categorie a afacerii cu boala și
a profitului de pe urma suferinței se adaugă și un alt fenomen: „cartelurile”,
relații între terapeuți și laboratoare de investigații sau specialiști
cunoscuți, pentru realizarea de examene nenecesare. Răspândirea acestor
practici se face, între altele, și cu ajutorul reclamei („publicitate
medicală”), instrument de „informare” a populației. Promovarea chiar de către
decidenți a unor instrumente specifice comerțului – competiția și concurența,
cu motivarea stimulării calității actului medical – face loc reclamelor
înșelătoare, manipulative, concurenței neloiale, luptei fără scrupule pentru
atragerea de „clienți”, îndemnurilor pentru supraconsum de servicii, de
medicamente nenecesare.
Producătorii de medicamente se întrec în
obținerea de profituri. Dincolo de efectul benefic asupra sănătății, există
practici care au drept scop profitul, indiferent de consecințele negative, care
sunt ignorate. Medicamentul-miracol, pluripotent, „medicamentul longevității”
ori al „regenerării” și altele fac parte dintr-o strategie de marketing
agresiv. În domeniul științific, nu are ce căuta marketingul care exagerează,
pune în lumină avantajele și omite dezavantajele. Este cazul, între altele, al
unor medicamente denumite „geriatrice”, care ar avea ca efect reîntinerirea,
proces biologic în realitate imposibil. Un „coleg” garantează că tratamentul
său „anti-aging” scade vârsta cu 20% și probează aceasta prin markeri
specifici; nu aflăm tratamentul, metodologia, mecanismul ori care sunt
markerii.
Un aspect al competiției dintre producători
este întrecerea, concurența pentru ieșirea pe piață cu un medicament nou, dar
uneori insuficient testat. Între cinci și șase la sută din aceste medicamente
sunt repede retrase, ca efect negativ al competiției.
Recent, la Bruxelles s-au căutat soluții
pentru o nouă problemă care se extinde: vânzarea medicamentelor pe internet
fără prescripție medicală, multe contrafăcute. Dacă înainte era vorba în
special de medicamente pentru slăbit, tratamentul impotenței sexuale, hormoni
de creștere sau suplimente alimentare, în ultimul timp oferta s-a diversificat
cu antibiotice, somnifere și insulină. Aceste practici sunt posibile în unele
țări occidentale și prin existența farmaciilor ilegale, neautorizate.
Naturismul fantezist și aducător de profit
Deși în ultimele decenii au apărut și
reacții mai bine organizate, fundamentate științific împotriva derapajelor etice,
alunecărilor spre profituri exagerate în practica medicinii, adepții
practicilor medicale non-etice au ignorat sau chiar au combătut pozițiile
științifice argumentate.
În legătură cu terapiile naturiste bazate
în special pe folosirea plantelor, exceptând fitoterapia științifică bazată pe
dovezi, se remarcă o ofensivă crescândă a recomandărilor și utilizării, care nu
poate să nu fie legată de interesele comerciale, argumentul suprem fiind acela
că „tot ce este natural este favorabil sănătății”, ceea ce nu este tocmai
adevărat – multe elemente venite din natură pot fi neutre sau chiar nocive
pentru sănătate.
Promotorii medicației naturiste
atotvindecătoare, remediu pentru creșterea imunității, longevității, vigorii
fizice ș.a. nu aduc dovezi științifice în sprijinul afirmațiilor lor. Practica
și cercetarea medicală au relevat, de pildă, că utilizarea de plante pe termen
lung, fără recomandare medicală, poate afecta funcția renală, iar boala cronică
de rinichi, tot mai frecventă, poate recunoaște și acest factor etiologic.
Ca urmare, recomandarea utilizării de
remedii din plante trebuie făcută de medic, dar nu în maniera fantezistă și
neștiințifică utilizată de un medic care invocă legături (inexistente) între
forma plantei (a legumei) și un anumit organ. De pildă, ne explică acest
„coleg”, prazul, care se aseamănă cu osul, ar fi util în tratarea afecțiunilor
osoase, iar roșia pentru bolile de inimă.
Avem, într-adevăr, o presă liberă și,
teoretic, putem scrie și publica orice; dar nu și texte care derutează
populația, care creează confuzie, doar pentru că aduc venituri nemeritate
autorilor și editorilor. Este o altă imixtiune neavenită a comercialului în
problemele sănătății.
Un alt aspect al amestecului comercialului
în medicină este reclama „deghizată” pe care și-o fac unii medici, utilizând
procedeul publicității plătite, procedeu interzis nu doar de codurile etice, ci
și de jurisprudența din domeniu: sub acoperirea unui text de educație pentru
sănătate, de pildă, autorul își pune nu numai semnătura, ci și coordonatele
personale, adresa cabinetului și telefonul de contact.
Alimente sau medicamente?
Revenind la alimentele promovate ca
medicamente, constatăm că producătorii lansează produse cu indicații medicale,
cu virtuți pretins terapeutice curative sau preventive în anumite boli, fără
alte explicații și argumente în afara unor înscrisuri pe etichete. Tot
periodic, acești întreprinzători înregistrează și eșecuri peste care trec însă
cu ușurință, achitând o simplă amendă, pentru a o lua apoi de la capăt cu un
alt produs.
Unui producător celebru de lactate
prezentate ca eubiotice eficace, întăritoare ale imunității, i-au fost
infirmate prin cercetări științifice aceste pretinse efecte. Producătorul a
avut de achitat o sumă mare drept sancțiune și a renunțat la menționarea
funcției de medicament a produselor sale. Un alt gigant alimentar a investit
într-o băutură circa o sută de milioane de euro – în producție și promovarea
multiplelor „virtuți de vindecare” în numeroase afecțiuni. Cercetarea științifică
nu a constatat efectele pretinse, astfel că producătorul și-a suspendat
producția și a pierdut sume importante.
Comunitatea internațională a sesizat
problemele pe care le pune în prezent alimentația, cu influențe negative asupra
stării de sănătate – prin introducerea a diverse ingrediente în procesarea
industrială (amelioratori, conservanți, controversatele E-uri) sau prin
inventarea funcției de medicament pentru unele alimente (cu riscul ca bolnavii
să înlocuiască medicamentele adevărate) – și, în consecință, a pus în acțiune o
serie de organisme de reglementare și control. Cu toate acestea, lupta
continuă, pentru că interesele financiare ale investitorilor în domeniu sunt
puternice și în creștere.
Și la noi, vocile profesioniștilor –
nutriționiști calificați, medici, farmaciști, chimiști – sunt acoperite de
agresivitatea falșilor specialiști, fără studii, animați doar de profituri cât
mai mari. Aceștia din urmă inundă internetul, presa audio-vizuală și scrisă, cu
susțineri fără argumente științifice, fără probe clinice, argumentul obișnuit
fiind smulgerea (probabil și recompensată) a unor mărturii individuale, fără
valoare științifică, în realitate nimic altceva decât manipulări preluate cu
ușurință de presă. Autorii acestor reclame nu se semnează, nu-și indică
studiile, pregătirea.
Temele acestui marketing agresiv (produse
naturiste, plante, alimente) sunt: creșterea imunității atribuită (fals)
anumitor alimente sau plante, detoxifierea, calul de bătaie al tuturor
reclamelor (proces care nu există, organismul nu este plin de toxine, nu se
spune care sunt acelea, organismul are propriile căi de eliminare a unor
produse rezultate din metabolism), alimente anticancer, antiboli, în general,
cu accent pe boli grave, chiar incurabile, alimente care vindecă tot, care
prelungesc viața... Toate aceste pretinse beneficii nu există, iar promotorii
acestor falsuri nu sunt în nici un fel trași la răspundere.
În loc de concluzii
Pentru adevăr, pentru știință, pentru o
practică medicală bazată pe dovezi și etică, se impune o contraofensivă a
autorităților științifice, de sănătate publică, a medicilor adevărați,
practicanți ai unui exercițiu medical bazat pe dovezi.
Observațiile și opiniile de mai sus sunt
ale unui etician care continuă să creadă că „afacerile cu suferința”,
comercializarea medicinii, utilitarismul nu vor reuși să elimine etica din
practica medicinii, din cercetare, în pofida faptului că militanții pentru
conservarea eticii sunt destul de puțini.
