Începusem să pregătesc pentru săptămânalul „Viaţa medicală“ relatarea ce urmează. Din curiozitate, am căutat câteva repere şi pe internet. Şi găsesc pe un blog, tocmai la momentul potrivit, o mărturisire emoţionantă, neaşteptat de frumoasă. „Multă vreme am crezut că e o nedreptate ca tocmai mie să mi se descopere o boală moştenită, din cauza căreia nu am avut copilărie şi nici măcar perspectiva unei vieţi normale. Sangerările apărute pe parcurs m-au determinat să mă gandesc nu o dată la sinucidere, medicii mă tratau de cele mai multe ori ca pe un cerşetor, o povară in plus pentru ei. Intamplarea a făcut să ajung la Clinica dnei prof. dr. Margit Şerban, de unde am fost trimis la Clinica II Ortopedie-Traumatologie din Timişoara. ≪In Bucureşti, nu se pot face asemenea intervenţii≫, mi-a spus cu blandeţe dna profesor serban. Am fost văzut de şeful Clinicii, dl prof. dr. Dan Poenaru, şi, cu ajutorul dansului şi al colaboratorilor, operat la genunchi. In ziua in care am ieşit din Clinică pe picioarele mele – deşi fusesem adus pe targă, cu Ambulanţa – eram deja un alt om. Pot spune că in acea zi, intamplător o zi de primăvară, din apropierea sărbătorilor de Paşti, abia atunci m-am născut cu adevărat. si nu ştiu cum şi in ce fel să mulţumesc chirurgului cu suflet de aur Dan Poenaru, Omul care m-a readus la viaţă… Poate doar urmand Medicina şi …urmandu-i exemplul.“ (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Compartimentului de Chirurgie osteoarticulară şi musculoscheletală a hemofilicilor din Clinica II Ortopedie-Traumatologie Timişoara, singurul de acest fel din România
„Fără să lucrăm în echipă nu ar fi fost posibile aceste realizări”
Banii alocaţi pentru programul de proteze şi artroplastii s-au redus cu 60 la sută anul acesta
„O palmă dată Timişoarei: nu mai avem voie să facem niciun fel de transplant, nici de os, nici de cartilaj, nici de tendon…“
România – coada Europei!
Medicamente „orfane
„Speranţa de viaţă este amputată“
O bucurie, dar şi o mare tristeţe
