„Într-o societate conflictuală cum este a
noastră, cu încercări de a construi pe sentimente negative, pe ură, pe invidie,
pe confruntare – şi, bineînţeles, suntem în urmă şi din această cauză, pentru că
nu poţi să construieşti cu adevărat decât pe sentimente pozitive, pe
compasiune, pe dialog – medicii de familie vin cu o nouă simbolistică“, spunea,
la Brăila, în deschiderea conferinţei Medicina de familie – prima linie în asistenţa
medicală, prof. dr. Vasile
Astărăstoae. „Unde ceilalţi introduc elemente urâte, otrăvind climatul în care
ne desfăşurăm activitatea, răspunsul dv. este că relaţia între medic şi pacient
se reconstruieşte şi că pentru siguranţa pacientului uităm de necazurile
proprii şi facem astfel de manifestări cu un dublu sens: pe de o parte, educaţie
medicală continuă, ne punem la punct, în interesul pacientului, pe de altă
parte, ne adunăm, ne cunoaştem, ne solidarizăm, lucrăm în interesul nostru, ne
punem de acord modul de a gândi“. Şi, dacă preşedintele Colegiului Medicilor
din România face o astfel de constatare (şi nu este singurul), e un semn că la
Brăila se întâmplă ceva. Dar şi un motiv să cercetăm fenomenul.
Economia sănătăţii
– Domnule
profesor, conferinţele medicilor de familie brăileni chiar aduc o nouă
simbolistică? Pe ce vă bazaţi? În calitate de preşedinte al Colegiului
Medicilor din România, aţi participat la multe alte reuniuni medicale reuşite.
– La
Brăila e altfel. Şi o spun în cunoştinţă de cauză, am participat şi la ediţii
anterioare, cunosc şi ecourile acestor întâlniri. Colegii de aici izbutesc să
dea un alt sens reuniunilor medicale, realmente reconstruiesc statutul
medicilor de familie. Iar asta se simte.
– Pornind
de la tema prezentării dv. – „De la drepturile omului la drepturile
pacientului“ – aş dori să vă întreb:
medicii de familie din România mai au drepturi?
– În acest moment, dacă ne referim la
medici, în general, particularizând cu medicii de familie, pot spune că ei nu
mai au niciun drept decât acela de a-şi lua paşaportul şi a pleca în străinătate…
– Ce
se poate face? Ce puteţi face din calitatea de preşedinte CMR?
– Eu am început bătălia în aşa fel încât să
existe un echilibru între drepturi şi obligaţii, statul să-şi asume
responsabilitatea de a asigura starea de sănătate a populaţiei şi nu de a
transfera această responsabilitate pe spinarea pacienţilor şi a medicilor.
Politicienii trebuie să înţeleagă că fără o finanţare corespunzătoare şi fără o
protecţie a drepturilor pacienţilor şi a drepturilor medicilor nu se pot
dezvolta economia, societatea.
– Ce
legătură există între economie şi drepturile medicilor şi pacienţilor?
– Sunt studii foarte clare, multicentrice,
care arată cât se poate de limpede: creşterea cu un an a speranţei de viaţă
într-o zonă duce la creşterea produsului intern brut din acea zonă cu 5% şi a
investiţiilor străine directe cu 9%; fiecare doreşte să-şi dezvolte o afacere
într-o zonă în care oamenii nu-şi iau concediu de boală, nu sunt incapacităţi
pe motive de boală care să fie plătite, nu e nevoie de tot felul de măsuri
profilactice. Aşa încât, pornind doar de la cele câteva idei schiţate, sănătatea
se dovedeşte cea mai productivă arie din domeniul economic.
– Sunteţi
un apărător poate singular al drepturilor medicilor din România?
– Nu sunt un apărător singular, în spate
există şi alţii, poate că eu sunt vocea care apare, purtătorul de mesaj. Sunt
foarte mulţi. Din păcate, unii nu au posibilitatea de a-şi spune punctul de
vedere, în România există un anume snobism, inclusiv în mass-media, conform căruia
numai cei cu anumite funcţii sunt deţinătorii înţelepciunii şi adevărului. Ei
nu se uită la oameni poate mai retraşi, dar mult mai înţelepţi decât cei care
apar pe sticla televizorului. Există şi o politică a pumnului în gură, o evoluţie
către un stat autoritar, în care, imediat ce deranjezi o grupare sau alta,
instituţiile te elimină. Trăim în România, într-o lume saturată cu astfel de
probleme. Şi este o plăcută surpriză să vezi cum, la Brăila, o mână de medici
de familie creează o altă atmosferă, pun altfel problemele, aduc an de an
invitaţi care să prezinte deschis alte puncte de vedere, construind o nouă
atitudine. Pun o nouă piatră la un zid pe care noi îl creăm în cadrul
profesiei, un zid care să apere demnitatea profesiei medicale.
– Ce
schimbări poate promova Colegiul Medicilor din România?
– Vom solicita în continuare ca, prin
ordonanţă de urgenţă, să fie introduse acele cerinţe trecute în noul proiect de
lege: medicul să fie protejat împotriva atacurilor, să nu mai fie echivalentul
unui funcţionar, să fie recunoscut ca făcând parte dintr-o profesie liberală. Şi
cum demnitatea nu poate fi reală fără o stabilitate economică, vom începe şi o
serie de discuţii cu Ministerul de Finanţe, în aşa fel încât, începând de acum şi
până la 1 ianuarie, să crească veniturile medicilor rezidenţi, după care şi
veniturile celorlalţi medici, ale tuturor medicilor, înţelegând prin asta că
trebuie să impunem şi un venit minim garantat în medicina de familie.
Discernământ
terapeutic
Într-o prelegere despre hipertensiunea
arterială rezistentă la tratament, prof. dr. Daniela Bartoş a dezvoltat,
argumentând pe baza unor situaţii întâlnite în clinică, o serie de idei
importante pentru medicii de familie. Par lucruri simple, dar nu e chiar aşa.
În practica de zi cu zi se pot face adeseori greşeli. Medicii din spitale se
întâlnesc cu pacienţii care „au beneficiat“ de ignoranţa unor colegi de breaslă.
Cu eleganţă, fără să amintească de vina unor colegi, uneori chiar din spitale
mari, au fost aduse în dezbatere idei importante pentru orice medic: discernământul
în asocierea medicamentelor şi mecanismele care stau în spatele acestor
asocieri, trecerea în reţete a unor medicamente care să compenseze efecte
colaterale şi nedorite ale medicamentului de bază, indicaţiile sau contraindicaţiile
impuse de patologii asociate, caracteristicile individuale ale pacientului.
Pe la conferinţele organizate de medicii de
familie din Brăila, în cele opt ediţii consecutive, au trecut mulţi invitaţi.
Important este că organizatorii au ştiut să facă o selecţie şi să-i păstreze pe
cei mai valoroşi. Este una din explicaţiile reuşitei acestor reuniuni medicale,
în creştere calitativă de la un an la altul.
Coerenţă locală
Prelegerile despre poziţia medicului de
familie în sistemul medical olandez (dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu) şi
despre participarea medicului de familie într-un program de prevenţie pentru
vârstnici (prof. dr. Wim van den Heuvel) erau oarecum previzibile. Surpriza a
venit din alte direcţii. Cele prezentate de invitaţii olandezi au trezit reacţia
medicilor din ţară. Prin întrebări ori comentarii, aceştia căutau să evidenţieze
diferenţele dintre haosul legislativ şi organizatoric din România şi starea de
lucruri din Olanda, prezentate de vorbitori ca fiind perfecte. La noi, orice măsură
pare mai degrabă dirijată împotriva medicilor şi pacienţilor. Dacă ar fi fost
doar prezentările invitaţilor din ţară, părţile negative ale sistemului medical
din România n-ar fi fost atât de evidente. Cele două intervenţii au acţionat ca
un agent de contrast, evidenţiind leziunile organismului investigat. Şi au
deplasat cumva comunicările, polarizându-le chiar şi pe cele strict ştiinţifice,
medicale, către bolile societăţii româneşti şi, în subsidiar, bolile sistemului
sanitar din România. Paradoxal, conferinţa de anul acesta de la Brăila a căpătat
coerenţă şi „culoare“ locală tocmai
datorită celor doi oaspeţi.
Dr. Marinela van den Heuvel-Olăroiu ne-a
oferit mai multe detalii despre prezentarea susţinută: „Fiecare cetăţean
olandez are obligaţia să fie asigurat, cuantumul poliţei de asigurare este în
jur de 100 de euro pe lună, dar există diferite pachete din care asiguratul
poate alege. Se poate asigura oricine, chiar dacă are sau nu contract de muncă.
(…) Există, la nivel comunitar şi de municipalitate, servicii preventive, de sănătate
publică, unde medicul de familie se implică mai puţin, există asistenţa medicală
primară – medicină de familie şi îngrijire la domiciliu, există fizioterapia,
la care pacientul se poate duce fără trimitere de la medicul de familie,
psihologul, la care pacientul se poate duce fără trimitere, moaşă… În Olanda,
30% din naşteri se petrec la domiciliu, cu sau fără asistenţa medicului de
familie. În asistenţa medicală primară există şi stomatologie, igienistul… După
care există acea asistenţă medicală secundară, care este departe de pacient,
toate serviciile amintite sunt menite să întârzie prezentarea pacientului la
spital, la acel eşalon secundar sau terţiar. Accesul se face numai cu trimitere
de la medicul de familie. Pe lângă asistenţa medicală primară, există acea
îngrijire de lungă durată, care se adresează nu numai vârstnicilor, dar şi altor
grupe de populaţie cu nevoi speciale, cu diferite grade de dizabilitate. O
paranteză: societatea olandeză a ajuns la un anumit grad de dezvoltare prin fărâmiţarea
familiei – familiile nu mai cresc împreună, copiii nu mai au grijă de bătrâni,
persoanele în vârstă nu mai locuiesc împreună cu copiii şi preferă să se mute
în case rezidenţiale, unde beneficiază şi de o viaţă socială, pe lângă
îngrijirea medicală. O altă caracteristică a sistemului medical olandez este
acea îngrijire informală, voluntariatul. Foarte mulţi cetăţeni olandezi,
aproape două milioane din cei 16 milioane de locuitori câţi are Olanda, se oferă
voluntari“.
Baza specialităţii
La sfârşitul lucrărilor, dr. Viorica Naumov,
preşedinta Societăţii de Medicina Familiei/Medicină Generală Brăila, a formulat
câteva concluzii.
– Ne-am oprit anul acesta asupra temelor de
prevenţie primară, baza specialităţii noastre – recomandări de vaccinare în
pediatrie, sfaturi pentru inima ta, siguranţa pacientului – completate de
interesante comunicări de pneumologie, dermatologie, alergologie, oncologie,
paliaţie.
– Ce
ne puteţi spune despre Ziua „Ana Aslan“, ajunsă la a patra ediţie?
–
2012 este Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţi între generaţii,
astfel încât patologia vârstnicului a fost prezentă în mai toate lucrările
conferinţei. Ziua „Ana Aslan“ s-a desfăşurat în parteneriat cu Fundaţia „Ana
Aslan“, condusă de conf. dr. Luiza Spiru.
– Câteva nume de invitaţi cu prezentări utile
medicilor de familie?
–
Suntem onoraţi că au răspuns invitaţiei noastre şi specialişti de elită ai
medicinii româneşti. Dintre oaspeţii români îi menţionez pe prof. dr. Daniela
Bartoş, dr. Valeria Herdea, dr. Cristina Isar, prof. dr. Gabriel Ungureanu,
conf. dr. Ioana Alexa, prof. dr. A. G. Dimitriu, dr. Mihaela Filip-Ciubotaru,
prof. dr. Elvira Craiu, prof. dr. Alexandru Ierima, dr. Dan Botezatu, dr.
Mihaela Martius, dr. Lavinia Petre, dr. Gabriela Stoleriu, dr. Viorel Pătraşcu,
dr. Mircea Bârsan. Au fost şi câteva prezentări inedite, alcătuind repere
legislative ale activităţii noastre profesionale, prezentate de prof. dr.
Vasile Astărăstoae, dr. Doina Mihăilă, dr. Paul Şerban.
– Ce anume vă dă putere să mergeţi mai
departe?
– An
de an, conferinţa reprezintă o provocare pentru organizatori. Suntem încurajate
şi motivate de ecourile favorabile şi de convingerea că evenimentul medical de
la Brăila, alături de altele similare din ţară, reprezintă un pilon pentru
ridicarea medicinii de familie la cote înalte de profesionalism. E adevărat,
n-am fost singură, am avut alături colegele din echipa de organizare – dr.
Ileana Brînză, dr. Marcela Vasilescu, dr. Daniela Măciucă şi dr. Zoica Brăileanu.