Ucrainenii s-au trezit joi, 24 februarie, înainte de zorii zilei, în zgomote de explozii. Sirenele amorţite au dat alarma, semnalând sfârșitul ultimei nopţi de pace și începutul a ceea ce a devenit una dintre cele mai grele perioade pentru Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.

Câţiva au reușit să părăsească localităţile încă din primele zile, încercând să fugă din calea bombardamentelor. Și-au îndesat câteva lucruri în valize și au lăsat în urmă tot ce au agonisit, luând cu ei „speranţa” – că se vor întoarce acasă.

Asistent medical plecat din calea invaziei

Acasă, în Ucraina, își dorește să se întoarcă și Svetlana Rudkovskaya, asistent medical generalist la Universitatea Naţională de Medicină din Odesa. Ne-am întâlnit în Gara de Nord din București, la trei săptămâni de la începerea războiului.

Îmi amintesc foarte clar acea dimineaţă răcoroasă – avea privirea tristă, timidă și obosită. Mi-a povestit calm, cu vocea caldă, că drumul lung până în capitala de pe malurile râului Dâmboviţa a fost greu și parcurs cu multe dificultăţi. Însă aici, alături de familia ei, se simte în siguranţă.

„Era 5 dimineaţa când am auzit prima explozie puternică, produsă nu foarte departe de noi. Ne-am trezit și ne-am repezit pe balcon, să vedem ce s-a întâmplat. Se vedeau flăcări foarte mari, era un incendiu. O unitate militară era atacată cu rachete rusești”, își începe povestea Svetlana
Rudkovskaya. În acea dimineaţă, adaugă ea, orașul „s-a trezit” brusc.

De la primele ore s-au creat cozi la magazine alimentare, la farmacii și la benzinării. „Când s-a produs a doua explozie, la 10 dimineaţa, oamenii de pe străzi au început să alerge în toate direcţiile”, își amintește femeia. La gândul că bombardamentele se vor înteţi, a decis să plece, ca mulţi alţii, din calea războiului.

Intervenţiile planificate, stopate

După ce Ucraina a fost invadată de trupele ruse, multe spitale au rămas fără pacienţi. Svetlana Rudkovskaya a lucrat aproximativ 23 de ani ca asistent medical pe secţia de Chirurgie, iar apoi s-a transferat pe cea de Ginecologie.  Îmi spune că intervenţiile planificate, chiar și cele chirurgicale, au fost acum blocate, fiind „deschise” doar urgenţele: „În secţia noastră de ginecologie, astăzi ajung doar femeile în stare gravă, care trebuie urgent operate. Dacă pacienta are o problemă care nu este urgenţă, ea nu este tratată”.

Bombardamentele rusești nu doar că au îngreunat accesul pacienţilor la servicii medicale, dar au distrus spitale, iar mai mulţi angajaţi din domeniul medical au fost uciși.

Asigurare medicală, doar pentru ambulanţă

Până la începerea războiului, ucrainenii s-au confruntat cu corupţia larg răspândită în sistemul medical. O altă problemă care a stopat accesul pacienţilor la tratament este lipsa unei asigurări de sănătate.

În spitalele din Ucraina, unele medicamente prioritare sunt cumpărate de pacienţi. Pentru că nu se găsesc în unităţile medicale, le cumpără din farmacii, care au o multitudine de medicamente.

Asistentul medical din Odesa mărturisește că și-ar dori ca aceste beneficii, aceste pachete de servicii, să fie introduse și în ţara lor: „Pentru că nu avem această asigurare medicală, nu toate persoanele pot să vină și să primească ajutor medical. Mulţi se tratează acasă, până când ajung în stare gravă la spital”.

Totuși, Svetlana Rudkovskaya precizează că sunt câteva întreprinderi care oferă angajaţilor această asigurare medicală, însă este doar pentru serviciul de ambulanţă.

Dar dacă pacientul este dus la clinică, explică ea, această asigurare medicală nu mai este valabilă: „Astfel, persoana plătește totul din banii ei – pentru medicamente și tratament, pentru operaţie”.

Svetlana Rudkovskaya crede că, după terminarea războiului, sistemul de sănătate ucrainean se va schimba și speră că va fi mai puţină corupţie: „Consider că viaţa de după va fi alta și că cei din jur vor înţelege că cel mai important este să preţuiești oamenii și să fie pace pe Pământ”.

Dentist, despre atacurile din centrul Ucrainei

Pe timp de război, medicii sunt acolo, în prima linie, și le oferă ajutor celor răniţi, spunea la jumătatea lui martie Aliona Netupska, medic stomatolog în orașul Uman, aflat în centrul Ucrainei. După ce Rusia a invadat ţara vecină, tânăra mărturisește că până la 6 martie a primit și ea pacienţi, chiar dacă nimeni nu mai ieșea la muncă și totul era închis.

Își amintește cu tristeţe de ziua în care a început războiul, deoarece i-a luat pe nepregătite. S-au trezit din cauza exploziilor puternice, după ce o bază militară ce nu era activă a fost atacată cu rachete. În orașul din care vine, în acea dimineaţă, o persoană ce traversa strada pe bicicletă și-a pierdut viaţa, iar altele au fost rănite.

Astfel, din cauza atacurilor şi bombardamentelor, și-a luat fiica și după ce a stat o perioadă la sora ei s-au refugiat la București. „Am stat la sora mea două săptămâni. Însă situaţia se înrăutăţea în fiecare zi, iar la fiecare jumătate de oră auzeam sirenele. Am realizat că nu mai suntem în siguranţă acolo, de aceea am decis să venim în România”, precizează
dr. Aliona Netupska.

Salariile medicilor, mici

Spune că a vrut să se facă jurist, însă la îndemnul părinţilor a ales Facultatea de Medicină. Aceștia au deschis primul cabinet stomatologic privat din oraș, după care au urmat și altele două.

„Bineînţeles, eram supărată pe ei, dar am învăţat șapte ani, am început să lucrez și am înţeles că este o meserie care ajută oamenii. Pacienţii pleacă de la noi fericiţi și mulţumiţi”, mărturisește femeia, stomatolog de 16 ani. Salariile medicilor din Ucraina sunt foarte mici, de aceea, mulţi specialiști aleg să lucreze în clinicile private.

Un pas greșit făcut de medici sau un tratament incorect poate duce la consecinţe grave. De aceea, în medicină totul trebuie făcut după protocol.

Dr. Aliona Netupska mai atrage atenţia și că, în ţara de unde vine, nu este dezvoltat sistemul de asigurări de sănătate. Consideră că statul ar trebui să asigure accesul la tratament gratuit anumitor categorii de persoane (copii și bătrâni, de exemplu), care au resurse financiare limitate, prin crearea unor fonduri speciale în acest sens: „Puţini sunt cei care cumpără aceste asigurări, deoarece majoritatea ucrainenilor nu se gândesc să facă asta, fie din lipsa banilor, fie pentru că sunt convinși că nu se va întâmpla nimic cu ei și că vor fi sănătoși”.

Gratuită ar trebui să fie, adaugă ea, și asistenţa medicală în stomatologie – un ajutor de urgenţă, astfel ca pacientul să fie primit atunci când are nevoie. Medicul stomatolog speră ca războiul să se termine cât mai repede și este convins că evenimentele din Ucraina au schimbat mult oamenii și atitudinea acestora faţă de viaţă.

„Oamenii lucrează întruna și nu cheltuie nimic pentru ei, trăiesc pentru mai târziu, amână viaţa. Cred că acum vor trăi cu ziua de azi. Dacă vrei ceva, trebuie să o faci azi, să nu te gândești la ziua de mâine, pentru că ar putea să nu mai fie”, a conchis dr. Aliona Netupska.

Voluntar în România

Despre cum s-a schimbat lumea ei în urmă cu o lună ne-a povestit și Irina Saied, medic cu competenţe în ecografie la Sanatoriul „Belaya Akatsiya” din Odesa. De aproape 24 de ani, alături de soţul ei, care este medic traumatolog, ajută pacienţii din ţara unde acum se duc lupte grele.

Este mândră că și fiica lor le calcă pe urme – vrea să devină medic chirurg plastician. Dr. Irina Saied spune că a fugit de război împreună cu familia sa (părinţii și copiii), iar Bucureștiul și oamenii de aici i-au primit cu bunăvoinţă: „M-a impresionat bunătatea oamenilor, dorinţa de a ajuta, dar și felul cum este totul organizat. Când am ajuns aici, am fost ajutaţi de voluntari, de oameni cu suflet mare”.

Un medic bun trebuie să fie blând și zâmbitor cu pacienţii, să știe să-i susţină și să le asculte problemele. Deci, trebuie să existe o relaţie puternică între medic și pacient. Mai mult, medicul trebuie să fie și un bun psiholog.

Recent, medicul din Ucraina s-a alăturat, ca voluntar, echipei medicale mobile a Fundaţiei Inovaţii Sociale Regina Maria. A vizitat mai multe centre pentru refugiaţi și a consultat și investigat câteva cazuri grave.

„M-am convins că nimic nu este întâmplător. Am făcut cunoștinţă cu oameni cu suflet frumos, care mi-au oferit șansa de a face voluntariat și de a face parte din echipa lor. Sunt fericită că pot, cât de puţin, să ajut persoanele care au fugit din casele lor din cauza invaziei ruse”, mărturisește medicul.

„Această meserie cere să te dezvolţi continuu”

Chiar dacă lucrează de mulţi ani în domeniul medical, femeia subliniază că participă în continuare la cursuri și învaţă. A mers și în alte ţări pentru un schimb de experienţă cu colegii de acolo. „Această meserie cere să te dezvolţi continuu, mai ales că aparatura medicală se schimbă, iar tu, ca specialist, trebuie să ţii pasul cu tehnica, să știi să o folosești”, explică dr. Irina Saied.

Experienţa pe care o are a ajutat-o să folosească, alături de colegii români, un ecograf portabil modern. Și chiar dacă a lucrat cu multe aparate, precizează că acesta a impresionat-o prin funcţiile și dimensiunea pe care le are.

Potrivit medicului, în Ucraina, din cauza problemelor financiare cu care se confruntă unele spitale, nu toţi specialiștii au ocazia să lucreze cu aparate foarte moderne: „Acestea ar putea ajuta la stabilirea unui diagnostic corect, îmbunătăţind calitatea vieţii pacienţilor, sau poate chiar să le salveze viaţa, de exemplu, în cazul bolilor oncologice”.

Și pentru că este aici, în România, femeia își dorește să muncească, însă legislaţia românească nu le recunoaşte specializările, de aceea ei nu pot să profeseze în spitalele din ţară ca medici specialişti: „Îmi doresc să fiu alături de familia mea, de soţul meu, și să fac ceea ce-mi place, să-mi folosesc cunoștinţele în domeniul medical și să ajut oamenii”.

Citiți și: Misiuni de salvare fără hotare