Persoanele care lucrează în domeniul medical și fac schimburi de noapte au adesea probleme de adormire atunci când merg la culcare și problemele de vigilizare (adică o afectare a capacităţii de a se trezi) la locul de muncă. Asta, deoarece ritmul lor circadian natural și ciclul somn-veghe sunt perturbate, aflăm de la prof. dr. Carmen Adella Sîrbu, șefa Clinicii de Neurologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” București.

Înţelegerea impactului pe care oboseala îl poate avea asupra performanţei și siguranţei medicului, precum și utilizarea acestor cunoștinţe pentru a optimiza programele de schimb pot reduce riscurile atât pentru personalul medical, cât și pentru pacienţi.

Stilul de viaţă modern afectează și somnul

Putem considera somnul o perioadă de refacere a întregului organism în vederea îndeplinirii cu succes a activităţilor din starea de veghe, apreciază șef lucr. dr. Oana Deleanu, medic primar pneumolog, expert somnolog. „În timpul somnului au loc o mulţime de procese în organism, cum ar fi: sinteza de proteine – inclusiv a celor de creștere și ale sistemului imunitar –, consolidarea proceselor de memorare și de învăţare ș.a.”, explică aceasta.

Durata optimă de somn este de șapte-opt ore legate pe noapte, nu împărţite în mai multe momente ale zilei, existând foarte puţine persoane pentru care, genetic, sunt suficiente mai puţin de șapte ore de somn pe noapte. Din păcate, continuă medicul amintit, odată cu avansarea tehnologică, durata de somn a scăzut mult în ultimul secol în ţările dezvoltate.

Privarea de somn poate conduce la luarea unor decizii greșite, precum și la tulburări emoţionale. Intensifică tonusul muscular și tremorul, vorbirea devine monotonă și neclară, iar sensibilitatea la durere crește. Scăderea performanţei după 20-25 de ore de insomnie este comparabilă cu cea dată de intoxicaţia cu etanol la un nivel al alcoolului din sânge de 0,10%.” (Prof. dr. Carmen Adella Sîrbu, dr. Vlad Ghimpu)

Și calitatea somnului are de suferit în acest context, efectele regăsindu-se în apariţia unor probleme de sănătate pe termen lung. Vorbim aici de un risc crescut de obezitate, diabet, boli cardiovasculare, accidente vasculare cerebrale etc. Calitatea somnului poate fi determinată prin durată, număr de treziri în timpul nopţii și capacitatea de a readormi.

Stilul de viaţă modern nu a dus numai la scăderea duratei totale a somnului, ci și la apariţia altor tulburări, cum ar fi întârzierea fazei somnului. „Sindromul de întârziere a fazei somnului apare mai ales la tineri și se manifestă printr-o oră de culcare târzie, adesea confundată cu insomnia, urmată evident de o oră de trezire tot târzie, uneori chiar în mijlocul zilei, ceea ce contravine regulilor de funcţionare socială”,
adaugă dr. Oana Deleanu.

Nopţile albe din gardă, un stres pentru organism

Orele de gardă pot avea un efect semnificativ asupra somnului medicilor. În timpul orelor de gardă, aceștia trebuie să fie alerţi și să ia decizii importante în ceea ce privește îngrijirea pacienţilor. Această presiune poate duce la stres, anxietate și tulburări de somn.

Recomandări pentru un somn bun
Ne putem asigura un somn optim prin respectarea fără prea mare încrâncenare a unor reguli simple de igiena somnului, potrivit dr. Oana Deleanu:
• Cu câteva ore înainte de somn, perioadă de relaxare și fără activităţi la calculator sau pe telefon, fără activităţi sportive, mese copioase ori consum de alcool;
• Un program relativ regulat, cu aceeași oră de culcare și de trezire zilnic;
• Timpul în care nu putem dormi nu trebuie petrecut în pat, ci în afara lui, având o activitate plăcută și nestresantă (mai ales pentru cei care suferă de insomnie).

Am stat de vorbă cu prof. dr. Camelia Diaconu, șefa Clinicii de Medicină internă din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă București, pentru a afla ce reprezintă somnul și privarea de somn pentru medicul care face gardă într-un spital. Mai ales unul de urgenţă, cum este cel în care aceasta își desfășoară activitatea. Iată punctul său de vedere.

Numărul orelor de gardă poate varia în funcţie de ţară, specialitate și spital. În general, o gardă poate dura între 12 și 24 de ore sau chiar mai mult. În România, Ordinul 840/2004, art. 25 precizează:

„Garda se instituie în unităţile cu paturi pentru continuitatea asistenţei medicale între ora de terminare a programului stabilit pentru activitatea curentă a medicilor din cursul dimineţii și ora de începere a programului de dimineaţă din ziua următoare. În zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit reglementărilor legale, nu se lucrează, garda începe de dimineaţă și durează 24 de ore”.

Așadar, în timpul săptămânii un medic care efectuează gardă va fi prezent la spital timp de cel puţin 24 de ore (activitatea curentă + garda + uneori activitatea curentă de a doua zi), iar în timpul weekendului sau sărbătorilor legale – 24 de ore.

Nu înţeleg de ce, în România, orele de gardă nu
sunt considerate vechime.” (Prof. dr. Camelia Diaconu)

Pe lângă impactul asupra somnului, orele de gardă pot duce și la epuizarea fizică și mentală a medicilor, precum și la o creștere a riscului de accidente de mașină în timpul deplasării către și dinspre spital. Practic, „nopţile albe” de orice natură sunt împotriva fiziologiei organismului, reprezintă un stres pentru acesta. Iar în ceea ce-i privește pe medicii care efectuează gărzi, acest lucru devine, de multe ori, o rutină săptămânală...

Evaluarea pacientului în gardă implică un grad semnificativ de gândire evaluativă și adesea necesită luarea rapidă a deciziilor care au un impact ridicat. Un medic trebuie să comande cu exactitate medicamente și teste și poate fi chemat să efectueze rapid proceduri invazive care necesită concentrare și abilităţi complexe.” (Prof. dr. Carmen Adella Sîrbu, dr. Vlad Ghimpu)

Sunt multe studiile care arată că medicii care efectuează gărzi prezintă un risc mai mare de a dezvolta tulburări de somn, cum ar fi insomnie, somn întrerupt și somnolenţă diurnă. Aceste tulburări pot avea un impact negativ asupra performanţei profesionale și pot crește riscul de erori medicale.

Nevoia de repaus după gardă

În România, legea nu prevede în mod explicit ore de odihnă (somn) pe parcursul programului de gardă. În schimb, medicii sunt încurajaţi să își organizeze timpul astfel încât să beneficieze de odihnă adecvată după o gardă și să încerce să își menţină un program de somn regulat.

Timpul necesar meselor și somnului este, de cele mai multe ori, pierdut printre solicitările pacienţilor, aparţinătorilor și ale celorlalte cadre medicale. Ar fi recomandat să fie prevăzute ore de somn adecvat pentru personalul medical care participă la gardă, pentru că un somn eficient și suficient este esenţial atât pentru siguranţa personalului medical, cât și a pacienţilor.

În general, după o gardă extenuantă, medicii au nevoie de cel puţin două-trei zile pentru a se recupera complet și pentru a-și restabili ritmul normal somn-veghe. Pe perioada acestor zile, este important ca ei să se odihnească suficient, să facă exerciţii fizice ușoare și să își petreacă timpul cu activităţi relaxante, pentru a-și reduce nivelul de stres și a-și îmbunătăţi calitatea somnului.

Pe de altă parte, ar trebui făcută o diferenţă clară între organizarea gărzilor într-un spital de urgenţă, respectiv într-un spital de bolnavi cronic. Gradul de solicitare într-un spital de urgenţă este, indiscutabil, cu mult mai mare comparativ cu un spital de bolnavi cronic.

SOMNUL ca datorie profesională

Nu putem trăi fără somn, așa cum nu putem exista fără apă, aer, hrană. „Oboseala profesiei noastre nu e doar încălcarea unui drept fundamental, pentru că e biologic și derivă din dreptul la viaţă, ci și încălcarea unei obligaţii etice faţă de cei bolnavi, care merită să fie îngrijiţi de oameni limpezi la minte și cu mâini sigure”, spune dr. Vlad Stroescu, medic primar psihiatru. În cele ce urmează, vă prezentăm opinia sa în legătură cu nevoia de somn în profesia medicală.

„Acum mai mulţi ani, participam la o conferinţă studenţească de «orientare profesională», unde mai mulţi specialiști le povesteam colegilor mai tineri despre cum e să fii chirurg, cardiolog, endocrinolog, psihiatru etc. Un coleg relata atunci, nu fără o oarecare mândrie, de turele de 36 de ore pe care le făcea la spital.

Puţini sunt oamenii binecuvântaţi genetic cu o asemenea rezistenţă. Mult prea mulţi medici sunt nevoiţi să muncească astfel chiar dacă nu sunt dotaţi cu o rezilienţă supraomenească. Avem deja destule studii despre efectele deprivării de somn la personalul medical.

Medicii sunt, nesurprinzător, foarte asemănători biologic cu restul oamenilor și suferă de aceleași probleme dacă nu dorm: oboseală, scăderea atenţiei și concentrării (și vorbim aici de oameni care trebuie să taie cu precizie în carne vie), incidenţă crescută a infecţiilor, hipertensiunii, obezităţii, evenimentelor vasculare, evoluţie mai rapidă a cancerelor și demenţelor.

Specific meseriei noastre, un studiu recent a arătat că rezidenţii aflaţi la capătul unei ture de 26 de ore sunt mai puţin empatici și că asta le influenţează deciziile terapeutice. Tot specific nouă sunt surmenajul și burnoutul.

Cândva, prin 2016, un ordin ministerial încerca să instituie dreptul de odihnă după o gardă medicală, dar, în mod misterios, el nu este aplicat nicăieri, până în ziua de azi. Medicii, când își cunosc acest drept, renunţă la el sub presiunea profesională.

Medicii sunt o categorie profesională ușor exploatabilă, pentru că miza muncii lor o reprezintă sănătatea, viaţa și moartea.

Nu te duci la culcare dacă știi că nu are cine să îţi viziteze pacienţii din salon. Nu îţi închizi telefonul, știind că nu are cine să se ocupe de cazurile tale în plină evoluţie.

Deficite sistemice și manageriale sunt compensate nesănătos prin acest șantaj implicit exercitat asupra personalului medical înalt responsabil. Da, boala nu doarme niciodată, dar ce ne împiedică să avem un sistem normal de ture, cu odihnă compensatorie, conform Codului Muncii, așa cum se întâmplă în alte profesii de permanenţă, de pildă la piloţii de linie?

Cumva, pentru că echipele noastre nu sunt suficient de bune încât să suporte transmisiunea eficace a sarcinilor?

Sau pentru că această exploatare e ingravată, perfid, în cultura noastră, în codul nostru nescris de onoare, în mitul salvatorului sau în stoicismul extrem care fac ca, dacă nu suntem de-a dreptul mândri de turele noastre de 36 de ore, să ne fie oricum interzis să vorbim despre suferinţa și povara timpului de lucru fără limită?

Lucrurile sunt evidente totuși când e vorba de spitale și gărzi, dar aceeași suferinţă există și în ambulatorii, când lipsa unei continuităţi sistemice a îngrijirilor, mult mai gravă decât în mediul relativ controlat al spitalului, face ca mulţi dintre noi, și mă includ aici, să nu încetăm practic niciodată să fim de serviciu.

Medicina e o profesie a îngrijorării perpetue, e o anxietate standardizată, și asta nu e decât un alt factor care dezintegrează somnul, ne predispune la insomnii, la abuz de somnifere, alcool, totul ambalat în stratul familiar de tabu și rușine.

Citiți și: Moașa, verigă-cheie în viaţa viitoarelor mame