Institutul
pentru Ocrotirea Mamei și Copilului (IOMC) a devenit, de câteva zile,
Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului
„Alessandrescu-Rusescu“, în baza unui ordin al ministrului sănătății. Nu e o
formalitate, numele marchează, printre altele, și construirea, printr-un
proiect cu finanțare europeană, a Unității de asistență materno-fetală de
excelență în curtea Spitalului „Polizu“. Am discutat cu prof. dr. Nicolae Suciu, managerul institutului, pentru a afla de
unde a pornit și ce obiective urmărește acest demers. Proiectul pentru înființarea
unității de excelență a fost depus în 2011, în noiembrie 2013 s-a obținut
aprobarea de finanțare, iar în 2015, după finalizarea licitațiilor, au început
lucrările. Inaugurarea va avea loc de ziua femeii, la 8 martie.
Institutul
pentru Ocrotirea Mamei și Copilului „prof. dr. A. Rusescu“ este o unitate de referință în România pentru
sănătatea mamei și copilului.
Înființat în 1967, prin unirea a două componente de bază în asistența medicală
românească – pediatria, aflată la Spitalul „Emilia Irza“, situat în
bulevardul Lacul Tei nr. 120, și obstetrica-ginecologia de la Spitalul „Polizu“
– IOMC a funcționat ca „unitate și for metodologic pentru asistența mamei și
copilului în România“, coordonând de asemenea mai multe programe naționale de
sănătate a mamei și copilului.
De-a lungul
timpului, institutul a suferit diverse modificări organizatorice. În 1990, a
primit numele „Alfred D. Rusescu“, după inițiatorul școlii moderne de pediatrie
în România. IOMC este cunoscut ca o unitate care oferă asistență medicală în
spitale și ambulatorii, învățământ medical superior (obstetrică-ginecologie,
neonatologie și pediatrie), specializare și perfecționare postuniversitară,
precum și învățământ pentru personalul mediu. Cercetarea științifică în
domeniul sănătății mamei și copilului este și ea un obiectiv major al activității
IOMC, potrivit profesorului Suciu.
Alt nume, alt statut
De o săptămână
însă, putem vorbi de IOMC la timpul trecut. O nouă instituție și-a făcut apariția:Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului
„Alessandrescu-Rusescu“. Două schimbări majore s-au produs săptămâna
trecută (joi, 18 februarie), după ce ministrul sănătății a emis ordinul cu
numărul 190/2016: fostul IOMC a devenit institut național, cu toate
prerogativele ce rezidă din acest statut, iar patronului spiritual – Alfred
Rusescu – i s-a adăugat și profesorul Dan Alessandrescu, numele institutului
devenind astfel „Alessandrescu-Rusescu“: „Este numele maestrului meu, nimeni
altul decât cel care a fondat institutul, la rândul lui formator de
obstetricieni“, explică managerul Suciu.
Ce înseamnă
acest statut pentru institut și pentru personalul de acolo? „O implicare mai
mare în coordonarea inclusiv a programelor naționale de sănătate, dar și o
grilă superioară de salarizare, cam cu 15% mai mare, pentru angajați“. Nicolae
Suciu spune că, în acest fel, personalul medical nu va mai fi tentat să plece
în privat: „Privatul nu are resursa umană pe care o are sistemul public, de
multe ori o ia gata pregătită“. De exemplu, la IOMC sunt probleme cu
asistentele, pe care le recrutează cei din mediul privat „după ce sunt formate
la noi“, pentru că le promit – „uneori, poate le și dau“– salarii mai mari.
Esențial într-un institut național
De aproape un
an, în cadrul IOMC funcționează Unitatea de management al programelor de
sănătate privind mama și copilul, asimilată Ministerului Sănătății. Potrivit
profesorului Suciu, pentru anul acesta prioritară pentru minister pare să fie
nașterea prematură, o mare provocare din
perspectiva anomaliilor congenitale cromozomiale sau organice.
În România, nașterea
prematură are o incidență de aproximativ 11% din totalul nașterilor. Dintre acești
copii „se recrutează cei mai mulți inadaptați social, infractori, cei cu IQ mai
redus“, spune Suciu. Prematuritatea este o temă care îl vizează direct, pentru
că este și președinte al Societății Române de Obstetrică-Ginecologie. De aceea,
promite că va căuta să se înființeze un registru național pentru naștere
prematură și unul pentru screening: „Atunci când ne îndreptăm către ceva, să știm
de unde plecăm. Or, noi nu avem evidențe care să ne spună câte malformații
există, de ce formă, câți prematuri sunt, în ce zone. Fiecare regiune are
particularitățile ei, iar corpul medical trebuie să cunoască aceste aspecte“.
Institutele, cum este și cel de față, în colaborare cu societățile
profesionale, trebuie să fie cel mai bun sfetnic al Ministerului Sănătății.
Cine nu acceptă aceste joint venture cu profesioniștii este rupt de
realitate, diagnostichează ferm Suciu.
Cercetări complexe
Un institut național
fără cercetare nu se poate. Cercetare se făcea și la IOMC, dar numai una
„clinică, de tip social“, nu și fundamentală. Evoluția medicinii dictează ca
unitățile care doresc să capete eticheta „național“ să aibă nu doar o rețea de
asistență de excepție, ci și colective de cercetare: „Asta nu s-a înțeles la
noi; aceasta este direcția în care merg și universitățile – dezvoltarea bazelor
și a nucleelor de cercetare, ceea ce trebuie să se întâmple și în institute“.
O componentă de
cercetare „mult amplificată“ a fost facilitată la IOMC prin realizarea Unității
de asistență materno-fetală de excelență. Este vorba de un proiect cu finanțare
europeană, în valoare de peste 55 de milioane de lei. Banii au permis construirea acestui centru, cu o suprafață de 1.800 de metri
pătrați pe șase niveluri (de la nivelul –2 la +3), achiziționarea aparaturii
„de top, care numai în marile centre din străinătate mai există“, angajarea a
încă 25 de specialiști: geneticieni, biologi moleculari, un neonatolog, medici
de medicină materno-fetală.
Personalul care
va lucra în acest centru va urma stagii de formare prin intermediul
partenerilor de proiect: Universitatea din Giessen (Germania), King’s College
din Londra și Universitatea din Perugia. Pentru formarea de resurse umane în
genetică, citogenetică și biologie moleculară, a fost prevăzută o bugetare cu
sprijinul Ministerului Sănătății, care a permis contactarea unui corespondent
la Milano, unde va fi trimis personalul de laborator, pentru perioade de câte
una-două luni, la specializare. Ulterior se va alătura echipei și șefa
laboratorului de genetică și biologie moleculară de la Milano, pentru o a doua
opinie. Este prevăzută o colaborare și cu UMF „Carol Davila“ București. Șefii
disciplinelor de biologie moleculară și genetică vor lucra part-time alături de
oamenii din institut, direct în laborator, să le coordoneze și/sau să le
supervizeze opțiunile diagnostice.
Conectare la cercetarea europeană
La nivelul –2
al centrului de excelență există un serviciu tehnic și o zonă de învățământ.
Aici are loc și integrarea sistemului de telemedicină. Integratorul sistemului
este în biroul managerului Suciu, o încăpere în care au fost instalate
monitoare, conectate la sălile de operații, prin care acesta poate urmări, în
timp real, ce face chirurgul în sală, iar la nevoie, să interpreteze, împreună
cu acesta, imaginile transmise din sală. Sistemul de telemedicină este și o formă
de educație medicală „ieftină și practică“, afirmă Nicolae Suciu. Potrivit
acestuia, există deja conexiunile cu cele trei universități amintite mai sus,
dar lucrurile nu se vor opri aici, întrucât „cunoașterea nu se oprește la noi.
Noi învățăm de la cei din afară, iar cei din țară vor învăța de la noi. Dacă
cineva crede că se oprește cunoașterea la el și nu îl interesează părerea
celorlalți, se autoizolează, va avea un declin și va fi evitat de toți“.
Un etaj mai sus
se află zona spitalizării de zi, cu cinci săli de scanare cu „cele mai
performante ecografe și achiziții tehnologice în medicina fetală“. Oamenii care
vor lucra la aceste ecografe vor fi, la rândul lor, formați cu ajutorul
partenerilor internaționali. Parterul găzduiește sala de recepție a pacientelor
și cabinetele de prelevări pentru analize specifice. Din zona de recepție,
pacientele sunt preluate sau dirijate, după caz, către cabinetele de prelevare
analize, sălile de ecografie sau urmează circuitul de spitalizare de zi, pentru
terapia in utero, la etajul 1. Etaj care găzduiește un bloc operator cu
două mese de operații, cu comandă prin voce, conectat la sistemul de
telemedicină. Aparatura este de generație nouă: lasere pentru terapii, șunturi,
transfuzii in utero. Amfiteatrul operator este prevăzut cu circuite
speciale pentru instrumentar, vestimentație, sală de preanestezie,
postanestezie etc.
Al doilea și al
treilea etaj găzduiesc laboratoare de biologie moleculară și genetică:
„Practic, prin aceste laboratoare, nu neapărat prin ceea ce fac eu în calitate
de chirurg, de exemplu, ne vom conecta la lanțul cercetării europene“, spune
profesorul Suciu.
Cauza anomaliilor genetice
În noul centru
va funcționa un nucleu de cercetare fundamentală, care va trebui să desăvârșească
actul medical, dincolo de diagnostic: „De exemplu, am prelevat lichid amniotic
pentru a descoperi dacă respectivul copil va avea sau nu o aberație
cromozomială. Același material însă, pe baza unui consimțământ al familiei, îl
putem folosi, în cazul în care am găsit ceva anormal, pentru studiu. În final,
noi trebuie să descoperim cauza anomaliilor pentru că, dacă familia respectivă
este în postura de a renunța la sarcină, nu înseamnă că-și întrerupe ciclul
reproductiv. Ea poate să aibă un program reproductiv, dar noi trebuie să-i dăm
asigurări că viitoarele sarcini vor fi de bună calitate. Și să știm unde
trebuie umblat“. Până acum nu prea s-a făcut acest lucru în România, pentru că
nu au existat posibilități. Nu e vorba de posibilități materiale, aceste teste
sunt decontate de Casa de asigurări de sănătate, dar „nu a fost nimeni care să
spună: noi putem face asta, noi le facem
și acum, dar cu un serviciu privat. Facem amniocenteza, prelevăm lichidul, iar
Casa ne dă nouă sute și ceva de lei pentru o procedură. În final însă, spitalul
rămâne cu o sută și ceva de lei, restul ia drumul centrului privat. Sigur,
acolo este greul, dar, odată cu intrarea în funcțiune a centrului nostru, suma
va rămâne la spital“.
Nucleul
respectiv de cercetare va participa, alături de alte centre de cercetare, la
diverse proiecte: „În proiectele europene există enorm de mulți bani. Vom
încerca să ne conectăm la centre cu tradiție, să le devenim parteneri, pentru
că proiectul crește în calitate cu cât se internaționalizează“, explică
managerul institutului. În acest moment, unitatea de la Polizu are încheiat un
parteneriat cu un centru de cercetare din Belgia, care va deveni operativ
imediat ce își va începe activitatea.
Serviciile
oferite de centrul nou sunt complementare celor pe care le oferea unitatea de
obstetrică-ginecologie existentă. Unitatea de excelență vine cu „componenta
unor atitudini neinvazive sau invazive de tip in utero prin practică
fetoscopică, înainte de naștere“. Totodată, aici este vorba și de o „upgradare
instituțională, prin care noi putem să sancționăm abaterile antenatale de la o
sarcină de succes, să amânăm, acolo unde putem, soluția terapeutică postnatală
la cazurile aflate în nevoie și astfel să dăm șanse sau un prognostic cât mai
apropiat nou-născutului și mamei“. Centrul a fost imaginat pentru a răspunde
unor astfel de situații, să funcționeze ca un integrator, o platformă la nivel
național, inclusiv cu facilitățile de tip telemedicină.
În opinia
profesorului Suciu, ar mai fi nevoie de încă două-trei centre de acest fel în
România, dar nu mai multe, pentru că existența unui număr prea mare de centre
ar dilua calitatea serviciilor oferite.
