Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Sir David Nicholson: „Medicina personalizată schimbă viitorul asigurărilor medicale“

Viața Medicală
Vlad MIXICH miercuri, 11 martie 2015
   Sir David Nicholson a fost vreme de opt ani directorul NHS (National Health Service) din Anglia, fiind responsabil de un buget anual de 90 de miliarde de lire sterline şi aproape un milion şi jumătate de angajaţi. Fiind unul dintre croitorii principali ai reformei medicale din Anglia şi artizanul principal al reducerilor costurilor din sistem, Sir Nicholson este un personaj public controversat şi contestat.
   Însă experienţa sa colosală în fruntea unuia dintre cele mai importante sisteme medicale din lume îl transformă într-un interlocutor redutabil. Cum opţiunile sale ideologice sunt de stânga, Sir Nicholson este unul dintre cei mai inteligenţi susţinători ai acoperirii universale de sănătate. Este aceasta posibilă şi în ţări nu la fel de bogate precum Anglia? 
 
 
 
 
Vlad Mixich: Sunteţi printre cei care susţin acoperirea universală de sănătate pe baza unui pachet de asigurări medicale de bază disponibil pentru oricine. Ce ar trebui să conţină acest pachet? Tratamentele scumpe sau pe cele mai folosite? Cum şi ce anume prioritizezi?
Sir Nicholson: Am aflat, pe baza dovezilor, că acele ţări care construiesc un pachet de servicii medicale pe care şi-l permit, care acoperă toată populaţia şi apoi, cu timpul, îl extind, au mult mai multe şanse să atingă acoperirea universală decât acele ţări care încep să acopere doar un anumit segment din populaţie. Să te concentrezi cu acest pachet pe asistenţa medicală primară sau pe cea secundară? Eu spun că trebuie să fie un mix şi trebuie să te gândeşti care sunt priorităţile de sănătate pentru societatea ta. De pildă, în anumite ţări diabetul e o problemă enormă şi e important să abordezi din timp această patologie, pentru că altfel vor apărea complicaţiile şi, odată cu ele, cheltuieli masive pentru sistem. Aşa că într-o astfel de ţară aş introduce multe servicii de asistenţă primară pentru diabetici în acel pachet de bază. În alte părţi cancerul poate fi o problemă importantă şi atunci ai nevoie atât de asistenţă primară, cât şi secundară. În acest caz trebuie să pui la punct un mecanism prin care să decizi ca oamenii care chiar au nevoie să poată primi cel mai scump tratament.

 

POPULAŢIA TREBUIE SĂ ÎNŢELEAGĂ COMPROMISUL

 

Vlad Mixich: Dar uneori e foarte dificil să defineşti acest pachet de bază. Dacă scoţi din el medicamentele ieftine dar foarte frecvent folosite, o parte din populaţie se va înfuria.
Sir Nicholson: Da, dar trebuie să începi de undeva. Asta e ideea. De pildă, alcătuieşti un pachet de 15 servicii chirurgicale, esenţiale, nu foarte complexe, dar cu care poţi începe. Acesta e motivul pentru care acest pachet trebuie construit în jurul nevoilor populaţiei. Şi oamenii trebuie să înţeleagă că există un compromis. Nu îţi poţi permite să acoperi totul de la început.

 

Vlad Mixich: Există ţări sărace care au reuşit să pună la punct un sistem universal de asigurări medicale şi care să ofere condiţii decente?
Sir Nicholson: Da. În Rwanda au făcut o treabă fantastică. Au acolo o viziune de a-şi construi societatea pe o perioadă mai lungă de timp. Vor să construiască o solidaritate socială de-a lungul întregii societăţi şi acesta e un motor puternic pentru a împinge o ţară înainte.

 

Vlad Mixich: Dar dacă nu au bani, cum au reuşit să introducă acoperirea universală?
Sir Nicholson: Aţi întrebat de ţări cu pachete mici. Rwanda construieşte pe acest pachet şi alte asigurări de sănătate prin care oamenii să aibă acces. Brazilia e un alt exemplu evident. Ei alocă 4% din PIB sănătăţii, ceea ce nu e foarte departe de ce se întâmplă în România. Şi au reuşit să introducă un pachet bun de servicii medicale în anii ’80. Chile este un alt exemplu. E perfect posibil.

 

Vlad Mixich: Oficial, în România există un pachet foarte generos de asigurări medicale care acoperă practic pe toată lumea. Dar în practică oamenii trebuie să ofere multe plăţi informale pentru a avea acces la servicii medicale de calitate. Cum aţi eticheta un astfel de sistem?
Sir Nicholson: Când vorbim despre acoperirea medicală universală, vorbim despre trei lucruri. Despre acoperirea populaţiei, adică creşterea numărului de oameni care au acces. Vorbim despre un sistem care evită catastrofa financiară pentru oameni atunci când aceştia se îmbolnăvesc, printr-un mecanism care să-i susţină când se îmbolnăvesc grav. Şi vorbim despre o calitate decentă a serviciilor medicale. Dacă nu le ai pe toate trei atunci nu ai acoperire universală de sănătate. Accesul universal la asistenţă medicală de slabă calitate poate fi mai rău decât să nu ai acces deloc.

 

Vlad Mixich: Din păcate cam asta se întâmplă la noi.
Sir Nicholson: Trebuie aşadar să-ţi stabileşti ca obiectiv oferirea de asistenţă medicală de calitate. Privind în restul lumii, trebuie să faci câteva lucruri pentru a asigura această calitate. Cel mai limpede e că trebuie să te asiguri de calitatea pregătirii profesionale a personalului medical. Nu ştiu cât de bune sunt şcolile de medicină sau asistenţă medicală din România, dar e vital să fie foarte bune. Apoi trebuie să stabileşti nişte standarde de calitate. Apoi ai nevoie de un mecanism naţional prin care să le poţi măsura. E nevoie şi de transparenţă, căci toate aceste mecanisme trebuie să fie accesibile controlului public.

 

Vlad Mixich: În România avem medici bun, dar mulţi dintre ei emigrează în Marea Britanie. Practic regulile UE produc o distorsiune a pieţei de muncă, statul român plăteşte pentru educaţia lor şi ei vin şi lucrează în Marea Britanie. Ce sfat aţi da autorităţilor române pentru a aborda această problemă?
Sir Nicholson: E foarte complicat. În principiu trebuie să pregăteşti mai mulţi doctori care să acopere găurile lăsate de cei plecaţi. Trebuie să te asiguri că vor avea un standard de viaţă bun, că meseria lor e interesantă, trebuie să-i plăteşte mai mult. E neplăcut să vorbeşti despre asta, dar realitatea este că acesta este preţul de a fi membru al Uniunii Europene. Există însă modele bune în alte ţări din lume unde multe dintre responsabilităţile medicilor au fost transferate altor profesionişti care lucrează în sănătate. Trebuie discutat câte din serviciile oferite astăzi de medici ar putea fi mâine efectuate de asistentele medicale.

 

Vlad Mixich: Sistemul medical românesc e destul de paternalist.
Sir Nicholson: Da, dar aceasta ar fi o cale de a rezolva problema despre care tocmai vorbeam. Asistentele medicale pot prelua multe responsabilităţi, în alte părţi există personal fără pregătire superioară medicală care efectuează intervenţii chirurgicale simple, de bază, şi rezultatele sunt foarte bune. Flexibilitatea e dificilă într-un stat paternalist, dar este nevoie de ea.

 

TRANSPARENŢA ESTE ESENŢIALĂ

 

Vlad Mixich: Credeţi că o acoperire universală de sănătate poate funcţiona într-o ţară cu autorităţi corupte?
Sir Nicholson: Ar fi foarte dificil. Dar am lucrat în ţări foarte corupte. Sectorul privat poate face mai multe dacă este corect administrat. Mai exact, dacă sectorul privat îţi oferă cea mai bună administrare atunci trebuie să mizezi pe el. Dar transparenţa este cea mai importantă. Poţi verifica sistemul, dar dacă nu le permiţi oamenilor să vadă cu adevărat ce se întâmplă este foarte dificil să evoluezi.

 

Vlad Mixich: Ce model de plată e preferabil într-un sistem universal: cel prin taxare, asigurări voluntare, asigurări private?
Sir Nicholson: Nu cred că există un model perfect. Cu cât ţara avansează şi devine mai bogată, cu atât oamenii cheltuiesc mai mult pe sănătate. Dacă ai niveluri scăzute de taxare şi puţini bani publici care intră în sistem, oamenii vor începe să plătească mai mult direct din buzunar. Alta este întrebarea esenţială: care este cea mai echitabilă şi eficientă cale de a lua bani de la oameni şi a-i îndrepta spre furnizarea de servicii medicale? Cel mai eficient şi echitabil este prin taxare. Fără urmă de îndoială. Multe ţări din lume fac asta. În Statele Unite de pildă, guvernul cheltuie mai mult cu sănătatea per capita decât o face guvernul britanic. Oricum Statele Unite cheltuie per ansamblu dublu faţă de Marea Britanie, dar guvernul e cel care cheltuie mai mult. Dar este perfect posibil să construieşti un sistem mixt cu un pachet de bază administrat de stat, iar pentru restul oamenii să cumpere pachete extra de asigurări, fie private, fie asigurări sociale obligatorii. Nu e ideal, dar e un pas înainte.

 

Vlad Mixich: Sistem medical centralizat sau descentralizat?
Sir Nicholson: În Anglia avem un sistem mixt. Pe de o parte, organizaţii locale cu o mare autonomie. Spitale care au consiliile lor directoare îşi administrează după cum vor profitul şi pierderile. Dar în centru avem un set de priorităţi pe care toată lumea trebuie să le respecte. Priorităţile sunt pentru toţi. De pildă accesul: timpul mediu de aşteptare pentru orice boală este de şapte săptămâni. Oamenii nu ar trebui să aştepte mai mult de patru ore pentru a fi văzuţi de medic atunci când se duc la urgenţă. Aşadar, stabilim de sus în jos nişte priorităţi naţionale, dar oamenii au libertatea să decidă local cum să satisfacă aceste priorităţi.

 

PRESIUNEA ENORMĂ A MEDICILOR

 

Vlad Mixich: În Anglia au fost recent mai multe comentarii despre sustenabilitatea sistemului în următorii ani. Credeţi că avem în Europa nevoie de un model de asigurări medicale nou faţă de tradiţionalele Beveridge şi Bismarck?
Sir Nicholson: Dacă te uitai la NHS până în 2008 aveam anual, în termeni reali, o creştere medie de 4,5% a costurilor. Am înţeles că această creşte nu este sustenabilă. Aşa că în ultimii patru ani a trebuit să economisim, nu am avut nicio creştere în sistemul medical şi a trebuit să generăm 20 de miliarde de lire sterline prin economii. Şi am reuşit să economisim 18,7 miliarde în ultimii ani. Aşadar este perfect posibil să reduci costurile. Poţi face multe lucruri la nivel naţional, la nivelul costurilor administrative, de acolo poţi economosi mult. Poţi restrânge salariile asistenţilor medicali, ceea ce am făcut. Poţi creşte eficientizarea sistemului, în particular durata medie de internare. Am redus numărul de paturi din spitale în ultimii ani cu 10%. Dar al treilea element a fost schimbarea modelului sistemului. Am schimbat practic mecanismele de operare. În Anglia, în fiecare zi în medie 25%–28% din paturile dintr-un spital sunt ocupate de oameni care au diabet şi sistemul de prevenţie trebuie să-i ajute să nu mai fie nevoie de internare. Se pot face aşadar lucruri pentru a creşte calitatea îngrijirii medicale şi, în acelaşi timp, a reduce costurile. Dar în practică e foarte greu pentru că există multă opoziţie. Am avut 47 de spitale care admiteau cazuri de traumă severă şi acum avem 20, dar am îmbunătăţit supravieţuirea cu 20% în ultimii trei ani. Însă din partea sistemului există o presiune enormă să nu se facă schimbări.

 

Vlad Mixich: Care vine în special din partea medicilor?
Sir Nicholson: O bună parte din ea, da. Deşi cele mai de succes reforme ale noastre sunt conduse de medici. Ei sunt pionierii, inovatorii care trebuie sprijiniţi. În acelaşi timp cred că guvernul britanic trebuie să cheltuie mai mult pe sănătate pentru că economia creşte, deci îşi permite. Dar există încă multe locuri de unde se pot reduce costurile. Sunt optimist aşadar, cred că NHS-ul este sustenabil.

 

MEDICINA PERSONALIZATĂ SUBMINEAZĂ ASIGURĂRILE PRIVATE

 

Vlad Mixich: E important ca furnizorul de bani să fie mai aproape de spital sau să fie la nivel central?
Sir Nicholson: Depinde.

 

Vlad Mixich: Din nou nu aveţi un răspuns categoric.
Sir Nicholson: Sună îngrozitor, ştiu. Parcă sunt un politician. Dar nu e aşa. Segmente precum asistenţa medicală primară, serviciile medicale secundare de bază, ambulatoriile, acestora le e mai bine dacă sunt finanţate local. Dar sunt unele lucruri precum chirurgia cardiovasculară, sau chirurgia pediatrică, unde o comunitate locală nu e suficient de mare pentru a susţine un centru medical care să efectueze astfel de operaţii. Şi atunci trebuie să o faci la nivel naţional. 70% din serviciile noastre medicale sunt comisionate la nivel local, restul de 30% la nivel naţional. Există o listă de servicii specializate, precum transplantul de pildă, pe care le planificăm la nivel naţional.

 

Vlad Mixich: Ce le-aţi spune acelora care sunt împotriva acoperirii universale de sănătate şi care se întreabă de ce ar plăti ei pentru un pensionar de 65 de ani care este capabil încă să muncească dar preferă să fie la pensie?
Sir Nicholson: Ca indivizi, nu vom putea niciodată prezice care vor fi nevoile noastre de asistenţă medicală. Trebuie să lucrăm împreună, ca societate, pentru a oferi tuturor protecţie medicală. Tu nu ştii dacă mâine sau poimâine nu te vei îmbolnăvi de o boală pentru care vei avea nevoie de un tratament mai scump decât îţi permiţi. Mâine copilul tău s-ar putea îmbolnăvi de leucemie şi atunci întreaga societate trebuie să te sprijine şi să aibă grijă de el. În viitor, dacă ne gândim la medicina personalizată, când vom fi capabili să stabilim ce factori de risc există pentru sănătatea fiecăruia şi dacă vei afla că există o şansă semnificativă să te îmbolnăveşti de scleroză multiplă de pildă, niciun asigurator privat nu te va asigura în astfel de circumstanţe. Şi din punct de vedere economic, şi uman, are mult mai mult sens să ai un fond mare naţional la care toată lumea contribuie şi pe care, atunci când apare boala, fiecare să-l poată folosi.

 

Vlad Mixich: Aşadar medicina personalizată ne va îndrepta mai degrabă spre un model de acoperire universală?
Sir Nicholson: Categoric. Când vei putea să-ţi stabileşti riscul genetic pentru bolile pe care le vei avea în viitor, asiguratorul privat îţi va solicita acces la această informaţie. Şi dacă ai 50% şanse să dezvolţi o boală serioasă, ce companie va accepta să te asigure? Te vor refuza toţi.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.