Boala este de până la zece ori mai frecventă la populaţia masculină, în special la cei cu fenotip ectomorfic sau la fumători.
PTX este o afecţiune respiratorie relativ comună, cel „în tensiune” reprezentând o urgenţă posibil ameninţătoare de viaţă. Principalele manifestări sunt apariţia bruscă a detresei respiratorii și durerea toracică violentă. Copilul se poate prezenta la camera de gardă cu polipnee, apărută mai ales din cauza bolii pulmonare, nu neapărat din cauza durerii.

Conf. dr. Mihai Craiu (foto) a expus, în cadrul la reuniunii din luna ianuarie a Asociaţiei Medicale Române, Filiala pediatrie, valorile de cut-off ale frecvenţei respiratorii în funcţie de vârstă. Febra poate determina creșterea frecvenţei respiratorii. Fiecare creștere a temperaturii cu un 1^o Celsius poate determina o creștere cu 5 până la maximum 11 respiraţii pe minut.

Copilul nu este un adult în miniatură

Un copil nu trebuie privit ca „un adult în miniatură”, existând particularităţi anatomo-funcţionale între cei doi, a atras atenţia conf. dr. Mihai Craiu. La copil, limba ocupă mai mult spaţiu în cavitatea bucală, epiglota este de dimensiuni mai mari și mai floppy, iar laringele este situat sub baza limbii. De asemenea, procesul de alveolizare are loc până la vârsta școlară, iar toracele este dezavantajat din punct de vedere mecanic prin forma sa trapezoidală. Cu cât pacientul este de vârstă mai mică, cu atât respiraţia este diafragm dependentă, iar toracele anterior este mai cartilaginos, cu tendinţă la înfundare. Toate aceste aspecte sunt accentuate în cazul unui copil născut prematur.
În cadrul managementului unui copil cu boală respiratorie acută, în special PTX, măsurile iniţiale trebuie să privească liniștirea copilului, întrucât, în cazul unui copil agitat, rezistenţa la flux în căile aeriene crește. Spre deosebire de adolescent, la copilul mic, hipoventilaţia cu hipercapnie apare mai ușor. Astfel, chiar în cadrul unei pulsoximetrii normale, pacientul poate fi la risc de decompensare. De mare gravitate sunt episoadele de dispnee care produc hipoperfuzie severă prin împiedicarea umplerii în diastolă a cordului. Doctorul Craiu a precizat că un copil care desaturează este bradicardic și prezintă gasping, fiind la un pas de stop cardiorespirator.

Managementul bolii

Pentru obiectivarea PTX se realizează o radiografie toracică în ortostatism. Conform British Thoracic Society, clasificarea acestuia se realizează în funcţie de mărimea lamei de aer situată între peretele toracic și pleura viscerală. PTX poate fi de mică dimensiune dacă lama de aer este mai mică de 2 cm și de mare dimensiune în caz contrar. În cazurile în care radiografia este neconcludentă, se poate recurge la CT spiral (HRCT), care identifică și sursa PTX: bleb pleural, modificări asemănătoare emfizemului pulmonar, bronșiectazii sau chisturi.
În urgenţă se va respecta secvenţa ABC, prioritatea fiind calea aeriană, a precizat conf. dr. Mihai Craiu. Pentru prevenirea aspiraţiei, pacientul va fi pus în poziţie neutră sau în decubit lateral dacă starea generală este alterată. În majoritatea cazurilor, efracţia se va închide în cinci zile. Circa 85–90% din cazuri sunt soluţionate prin metode conservatoare, însă aproape jumătate dintre pacienţi vor recidiva în primii ani, a atras atenţia medicul. Pleurodeza poate fi realizată prin metode fizice sau chimice. Pentru tratamentul efracţiilor la prematuri se poate folosi fibrin glue (gel de fibrină), întrucât acești pacienţi nu sunt buni candidaţi la chirurgie invazivă.