Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  REUNIUNI

Disfuncţia barierei epiteliale indusă de urbanizare și modernizare

Viața Medicală
Dr. Irena Pintea vineri, 15 iulie 2022
Viața Medicală
Dr. Carmen Teodora Dobrican vineri, 15 iulie 2022
Viața Medicală
Dr. Adriana Muntean vineri, 15 iulie 2022
Viața Medicală
Prof. dr. Diana DELEANU vineri, 15 iulie 2022

O nouă ipoteză în patogeneza afecţiunilor alergice a fost analizată la Congresul Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică (EAACI), desfășurat la Praga în perioada 1-3 iulie a.c.

poza RM

Ultimul deceniu aduce proporţii epidemice ale afecţiunilor alergice și autoimune, care afectează în prezent peste două miliarde de persoane la nivel global. Aceste boli sunt mai frecvent întâlnite în ţările industrializate și înregistrează o prevalenţă ascendentă în ţările în curs de dezvoltare, concomitent cu urbanizarea și industrializarea. La nivel mondial, între 8% și 10% din populaţie suferă de o formă de alergie, care variază de la rinita alergică și până la forma severă, potenţial letală, a șocului anafilactic.

        Elucidarea factorilor care au condus la escaladarea dramatică a numărului afecţiunilor alergice și autoimune este o temă de intensă preocupare, iar cu ocazia congresului EAACI de anul acesta s-a lansat o nouă ipoteză, și anume, ipoteza alterării barierei epiteliale. Integritatea barierelor fizico-chimice (cutaneo-mucoase) ale organismului este crucială pentru menţinerea homeostaziei la nivel tisular, întrucât acestea protejează organismul-gazdă de „atacul” factorilor externi, de mediu, registru în care includem agenţii patogeni, toxinele, poluanţii și alergenele.

   Disfuncţia barierei epiteliale este corelată direct cu dezvoltarea afecţiunilor alergice și autoimune, precum dermatita atopică, astmul, rinita alergică, rinosinuzita cronică, esofagita eozinofilică, boala celiacă și intestinul iritabil. În plus, epiteliul intestinal „permeabil”, responsabil pentru sindromul de „leaky gut”, este corelat direct cu dezvoltarea unor boli sistemice, autoimune și metabolice, precum diabetul zaharat, obezitatea, scleroza multiplă, artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, spondilita anchilozantă și hepatitele autoimune. De asemenea, răspunsul inflamator „la distanţă” din contextul sindromului de „leaky gut” și al modificărilor microbiomului intestinal pare a fi relevant în boala Alzheimer, boala Parkinson, depresia cronică și bolile din spectrul autismului.

Ipoteza igienei și a microbiotei

        Astfel, la epidemia de boli alergice, autoimune și metabolice concură deopotrivă factorii genetici, modificările stilului de viaţă secundare urbanizării și modernizării, rata înaltă a nașterilor prin cezariană, utilizarea precoce și frecventă a antibioticelor, dieta vestică și obezitatea. O ipoteză de valoare ce stă la baza bolilor alergice este cea a „igienei”. Aceasta postulează că anumite microorganisme (helmintiaze, patogeni) și flora intestinală normală protejează împotriva dezvoltării unor boli cu substrat inflamator și că eludarea acestora, ca urmare a măsurilor stricte și nejustificate de igienă, coincide cu escaladarea frecvenţei bolilor alergice, astmului și autoimunităţii.

        Ipoteza igienei a fost propusă în 1989 de dr. David Strachan, profesor în Epidemiologie, iniţial pentru a explica dezvoltarea dermatitei atopice și ulterior extrapolată în alte boli alergice, astm și boli autoimune. Numeroase studii aduc argumente în favoarea acestei teorii.

   Spre exemplu, copiii din comunităţile Amish din SUA care cresc în mediul rural, unde fermele de produse lactate sunt sursa principală de venit, sunt protejaţi împotriva dezvoltării astmului și a altor afecţiuni alergice. Aceste comunităţi utilizează detergenţi fabricaţi în casă, pe bază de bicarbonat de sodiu, și nu folosesc niciun produs de curăţare din comerţ, acestea conţinând surfactanţi și enzime care alterează bariera cutaneo-mucoasă.

        În 2003, Graham Rook redenumește ipoteza igienei în „old friends/microbiota hypothesis”, care subliniază importanţa microorganismelor comensale nepatogene drept epicentru al semnalelor imunomodulatoare necesare prevenţiei bolilor cronice cu substrat imunologic. O altă ipoteză este aceea a biodiversităţii: un microbiom divers promovează toleranţa imunologică și protejează împotriva bolilor alergice și inflamatorii. Toate aceste trei ipoteze susţin rolul microbiotei în condiţionarea dezvoltării bolilor cronice.

Inflamaţia de tip 2

        Legătura dintre microbiom, lezarea epiteliului și a funcţiei de barieră a acestuia și bolile inflamatorii a fost adusă în discuţie pentru prima dată în anii 1980-1990, odată cu descoperirea legăturii dintre alterarea funcţiei de barieră a intestinului și boli precum intestinul iritabil și boala celiacă. Ulterior, defectele barierei epiteliale au fost demonstrate în astm, rinită alergică, rinosinuzită cronică și esofagită eozinofilică. În 2017, Pothoven și Schleimer propun „ipoteza barierei epiteliale” în relaţie cu bolile inflamatorii de tip 2.

Bolile de tip 2 sunt cele care au drept substrat patogen inflamaţia mediată de limfocitele T helper 2, celulele limfoide înnăscute de tipul 2 și citokinele implicate în inflamaţia alergică, precum IL4, 5 și 13. Acestea sunt implicate nu doar în bolile alergice, ci și în răspunsul imun anti-helmintic.

   Profesorul Cezmi Akdis, de la Universitatea din Zürich, Elveţia, extinde implicaţiile teoriei barierei epiteliale în aria bolilor autoimune și susţine că schimbările de mediu cauzate de industrializare, modernizare și stilul de viaţă vestic alterează epiteliul cutanat al tractului digestiv și respirator. Lezarea barierei epiteliale conduce la disbioză și translocarea bacteriilor la nivel interepitelial și subepitelial și dezvoltarea microinflamaţiei tisulare, toate acestea având consecinţe sistemice. Boli cauzate sau agravate de disfuncţia barierei epiteliale sunt:

  1. Boli cronice în care defectele de barieră locală cauzează afectarea cutanată și a mucoaselor, precum bolile alergice, boala celiacă;
  2. Boli cronice autoimune și metabolice în care intestinul permeabil și disbioza intestinală cauzează sau agravează afecţiuni precum diabetul zaharat, obezitatea, artrita reumatoidă, scleroza multiplă, spondilita anchilozantă, hepatita autoimună, lupusul
    eritematos sistemic;
  3. Boli cronice în care bariera epitelială intestinală și translocarea bacteriană sunt asociate cu boli neurodegenerative sau psihiatrice, autism, depresie, boala Alzheimer sau Parkinson. Relaţia cauzală rămâne însă a fi dovedită.

   În registrul factorilor care cauzează lezarea barierei epiteliale sunt alergenele, agenţii patogeni – bacterii, fungi, virusuri, toxine din mediul înconjurător, inclusiv agenţii de curăţare, surfactanţii și emulsificatorii din alimentele procesate, fumul de ţigară, particulele de dioxid de carbon, ozonul, nanoparticulele și microplasticul (Tabelul 1).

Tabel 1 bariera epiteliala

        Cascada evenimentelor patologice ale barierei epiteliale pornește de la expunerea la agenţi care disrup această barieră, ceea ce conduce la inflamaţia epiteliului și lezarea funcţiei de barieră, colonizarea cu agenţi oportuniști, disbioză bacteriană și scăderea biodiversităţii microbiomului, translocarea microbiotei în ariile subepiteliale, răspunsul imun inflamator al gazdei, microinflamaţia localizată a organului-ţintă sau sistemică și alterarea mecanismelor de reparare tisulară.

        Se poate avea astfel în vedere, la pacienţii cu afecţiuni alergice, autoimune și metabolice, evitarea expunerii la acești factori (Tabelul 2).

Tabel 2 Bariera epiteliala

        În prezent, la nivel mondial, peste două miliarde de persoane suferă de boli alergice, autoimune și neurodegenerative. Este absolut necesară creșterea conștientizării prin campanii de educare a populaţiei privind impactul nefast pe care factorii de mediu aferenţi urbanizării și modernizării îl au asupra sănătăţii publice.

 

Bibliografie
1. Akdis CA. Does the epithelial barrier hypothesis explain the increase in allergy, autoimmunity and other chronic conditions? Nat Rev Immunol. 2021 Nov; 21(11):739-751. doi: 10.1038/s41577-021-00538-7. Epub 2021 Apr 12. PMID: 33846604
2. Platts-Mills, T. A. The allergy epidemics: 1870–2010. J. Allergy Clin. Immunol. 136, 3–13 (2015)
3. Bach, J. F. The effect of infections on susceptibility to autoimmune and allergic diseases. N. Engl. J. Med. 347, 911–920 (2002)
4. Renz, H. & Skevaki, C. Early life microbial exposures and allergy risks: opportunities for prevention. Nat. Rev. Immunol. 21, 177–191 (2020)
5. Strachan, D. P. Hay fever, hygiene, and household size. BMJ 299, 1259–1260 (1989)
6. Panelli, S. et al. Inflammatory bowel diseases, the hygiene hypothesis and the other side of the microbiota: parasites and fungi. Pharmacol. Res. 159, 104962 (2020)
7. Haahtela, T. et al. The biodiversity hypothesis and allergic disease: world allergy organization position statement. World Allergy Organ. J. 6, 3 (2013)
8. Rook, G. et al. Mycobacteria and other environmental organisms as immunomodulators for immunoregulatory disorders. Springer Semin. Immunopathol. 25, 237–255 (2004)

Etichete: bariera epiteliala alergii microbiom ipoteza igienei ipoteza alterarii barierei epiteliale inflamatie tip 2 Alergologie și imunologie clinică dermatologie alergologie

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.