Acest lucru se datorează avantajelor de a fi o investigaţie relativ ieftină, ușor reproductibilă și repetabilă oricând, lipsită de reacţii adverse (neiradiantă) și neinvazivă.
Ecografia este foarte utilă și în condiţii de urgenţă, în unităţile de primiri urgenţe, și este folosită chiar la patul bolnavului (Point of Care UltraSound – POCUS). Practic, ea nu are contraindicaţii absolute, ci doar relative, și anume în cazurile în care necesitatea unei intervenţii chirurgicale iminente este evidentă.
Aparatele ecografice portabile pornesc de la preţuri accesibile. Transductorii ultrasonici portabili (de buzunar) conectaţi wireless la dispozitive iOS sau Android (smartphone, tabletă) fac și mai accesibilă examinarea ecografică.

Training „hands-on”

La finalul anului trecut, în cadrul celui de-al X-lea simpozion de Chirurgie Bariatrică și Metabolică și al primului simpozion naţional de Chirurgie Robotică, ce au avut loc la București sub președinţia profesorului Cătălin Copăescu, am susţinut, împreună cu colegii mei, workshopuri cu sesiuni de training „hands-on” de ecografie FAST și toracică. Director de curs a fost dr. Călin Tiu. Cursurile s-au bucurat de un real succes, toate locurile disponibile fiind ocupate, iar cursanţii au fost încântaţi că au putut deprinde și exersa abilităţile practice, nu doar noţiunile teoretice, ceea ce ne face să continuăm acest gen de sesiuni.
Cursurile se adresează unei palete largi de medici, de la specialiști în medicina de urgenţă și chirurgi până la medici de familie. De asemenea, se pot înscrie atât medici cu abilităţi/competenţe de ecografie, dar care doresc să deprindă tehnica FAST sau să își lărgească paleta de examinări cu examinarea toracelui, cât și medici fără atestat sau cursuri precedente de ecografie, tehnicile fiind ușor de deprins.

Examinarea rapidă în traumă

Ecografia FAST (Focused Assessment with Sonography for Trauma) reprezintă examinarea rapidă, în urgenţă, a pacienţilor care au suferit un traumatism și urmărește depistarea prezenţei lichidului în cele trei seroase: peritoneală, pleurală și pericardică. Aceasta presupune examinarea ecografică a abdomenului în patru zone (ferestre ecografice): subxifoidiană (epigastru), hipocondrul drept, hipocondrul stâng și respectiv suprapubian (hipogastru).
Ecografia eFAST (extended FAST) adaugă două ferestre ecografice suplimentare faţă de examinarea FAST (în bazele hemitoracelui drept și stâng, cranial de hipocondrul drept, respectiv stâng) și poate depista, în plus, prezenţa pneumotoraxului. Unii autori au început chiar să folosească termenul de FAST cu sensul lui extins (de eFAST). Aceste tipuri de examinări ecografice pot fi realizate practic cu orice tip de aparatură ecografică (portabilă, cu rezoluţie mică) și de orice medic, cu o minimă instruire. Scopul lor este să dureze puţin (de regulă, aproximativ un minut, maximum trei minute) și să facă parte, ca adjuvant, din evaluarea iniţială a pacientului în urgenţă – primary survey. Astfel, examinările ecografice, împreună cu evaluarea semnelor vitale, electrocardiograma, analizele de laborator și radiografiile, succed rapid protocolul iniţial de evaluare în urgenţă ABCDE.
Protocolul, adică A (airways), B (breathe), C (circulation), D (disability), E (exposure), presupune evaluarea rapidă a permeabilităţii căilor aeriene, a respiraţiei, circulaţiei, statusului neurologic și expunerea pacientului la factorii de mediu. Ecografia FAST (eFAST) decelează acumulările minime de lichide în seroase, în cele mai multe cazuri de traumatisme fiind vorba de sânge. Astfel, examinarea ecografică are valoare în stabilirea indicaţiei de operaţie. În afară de faptul că nu iradiază, comparativ cu examinarea prin computer tomograf, FAST poate fi folosită și la pacienţii instabili hemodinamic, pentru că durează puţin.
Cea mai bună recomandare este ca medicul „urgentist” sau cel care preia pacientul să efectueze și examinarea ecografică. Acesta poate corela cel mai bine datele obţinute cu starea clinică a pacientului, poate repeta, ori de câte ori se dovedește necesar, examinarea, poate compara imaginile și poate evalua în dinamică pacientul.

Diagnosticarea pneumotoraxului

Până nu de mult, evaluarea ecografică era considerată a fi rezervată pentru abdomen, însă în ultimii ani a devenit de interes și a intrat în uzul curent și ecografia toracelui (1). Faptul că aerul nu poate transmite ultrasunetele și ecranul creat de grilajul costal erau considerate impedimente de nedepășit. S-a constatat însă că interpretarea unor imagini „în oglindă” poate aduce informaţii importante despre ceea ce se întâmplă „în spatele oglinzii”.
Interfaţa pleurală se comportă ca o oglindă, ca un luciu de apă, în spatele ei ultrasunetele pătrunzând dificil din cauza aerului, dar imaginile reflectate și anumite artefacte pot fi interpretate. De când principiile și beneficiile ecografiei toracice au fost publicate și promovate de Giovanni Volpicelli, urgentist italian considerat „părintele” ecografiei toracice (2), ecografia de spaţiu intercostal a început să fie reconsiderată. Are sensibilitate și specificitate mari în diagnosticul și urmărirea terapeutică a pneumotoraxului, comparabile cu ale radiologiei standard cu raze X, prezentând avantajul că nu iradiază.