Programul dens al conferinţei a fost asigurat de lectori de diferite specialităţi, care au oferit informaţii din studii și din experienţa proprie, subliniind rolul medicului de familie în prevenirea bolilor, în depistarea și tratarea lor precoce și în comunicarea cu pacientul.

Estimările spun că în Paleolitic raportul K/Na în alimentele consumate era de 16, în timp ce în prezent acest raport e subunitar, consecinţă a alimentaţiei intens procesate, le-a amintit participanţilor dr. Claudiu
Stoicescu, cardiolog la Spitalul Universitar de Urgenţă București, în prezentarea sa intitulată „Managementul electroliţilor în bolile cardiovasculare”.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă un aport de 3.510 mg de potasiu pe zi și consideră că majoritatea oamenilor nu ating această ţintă. Mai ales pentru pacienţii cu boli cardiovasculare, hipokaliemia poate avea consecinţe nefaste.

Nivelul K, protector antiaritmic

„O diselectrolitemie poate duce la aritmii grave și la moarte subită”, a subliniat medicul. Studiile citate de acesta arată că un nivel optim al K în organism scade riscul apariţiei aritmiilor ventriculare la pacienţii cu HTA, post-infarct miocardic acut sau la pacienţii cu insuficienţă cardiacă.

Ghidurile recomandă suplimentarea cu potasiu, preferabil prin modificarea dietei, adulţilor cu hipertensiune arterială, dacă nu au boală cronică de rinichi sau nu sunt trataţi cu medicamente ce reduc excreţia potasiului.

Claudiu Stoicescu pledează pentru menţinerea unei viziuni corecte asupra ionilor și încurajează dozarea lor împreună. De exemplu, a explicat cardiologul, modificările nivelului de magneziu în organism sunt în general urmările modificărilor potasiului, iar 50% dintre pacienţii cu hipokaliemie au și hipomagneziemie.

Administrarea de Mg și K pacienţilor cu aritmii cardiace scade numărul extrasistolelor ventriculare premature, a arătat un alt studiu citat de medic.

Importanţa auscultaţiei pulmonare

Rolul medicului de familie este deosebit de important în recunoașterea precoce a semnelor fibrozei pulmonare idiopatice (FPI) și în referirea pacientului către pneumolog, a transmis participanţilor dr. Anca Macri, medic pneumolog la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București.

Aceasta a prezentat cazul unui pacient de 50 de ani, fost fumător, care acuza tuse seacă accentuată de inspir profund și de efort, apărută în urmă cu cinci luni și accentuată în timp.

Fără expunere profesională, fără antecedente familiale de boli interstiţiale și fără alte elemente clinice, cu o SaO2 de 99%, pacientul prezintă la auscultaţia pulmonară, în ambele baze pulmonare, la final de inspir, „acele crepitante uscate numite raluri «în velcro», element clinic de mare însemnătate în diagnosticul acestei boli”.

Pacientul, în formă fizică foarte bună, se descurcă perfect la testul mersului de șase minute, această condiţie fizică mascând reducerea funcţiei pulmonare. Indiferent de forma fizică însă, simpla spirometrie poate induce în eroare în stadiile de început ale bolii, arătând valori normale ale capacităţii vitale și ale VEMS.

Radiografia poate fi și ea înșelătoare în diagnosticul bolilor interstiţiale, oferind un aspect normal, în timp ce tomografia computerizată poate indica, la același moment, un stadiu avansat de boală.

HR-CT, indispensabilă în diagnostic

În suspiciunea de boli interstiţiale pulmonare, se folosește protocolul HR-CT, tomografie computerizată cu înaltă rezoluţie, care înseamnă investigare pe torace nativ, fără injectare de substanţă de contrast, și cu secţiuni ultrafine, între 0,6 mm și maximum 1,3 mm.

„Examinarea după alt protocol te poate induce în eroare și nu îţi caracterizează suficient de bine tipul afectării interstiţiale”, completează dr. Anca Macri. Mai mult, dacă acum 10-15 ani standardul de aur pentru diagnosticul acestor boli era biopsia pulmonară, acum el e reprezentat de criterii tomografice clar stabilite.

Este un progres important, spune medicul, deoarece biopsia în FPI poate duce la complicaţii chiar letale, prin declanșarea unor acutizări ale bolii.
Fibroza pulmonară idiopatică beneficiază de un tratament compensat și în ţara noastră.

Cazurile suspecte sunt aduse în discuţie, într-un centru acreditat pentru tratamentul FPI, unui colectiv multidisciplinar, care include pneumologi pasionaţi de această boală, anatomopatologi, imagiști, bronhoscopiști și, la modul ideal, un reumatolog.

Revenind la comunicare

Medicii de familie au un rol foarte important în vaccinarea anti-HPV. Dr. Sandra Alexiu a subliniat că, dincolo de birocraţia circuitului pentru obţinerea vaccinurilor comandate, ei trebuie să nu uite să menţină legătura cu părinţii.

„Recomandarea fermă din partea medicului de familie poate face diferenţa pentru mulţi părinţi de adolescenţi, deoarece aceștia nu vor rata oportunitatea de a fi protejaţi împotriva cancerelor cauzate de infecţiile HPV”, a transmis președinta Asociaţiei Medicilor de Familie București-Ilfov. În plus, momentul poate fi folosit pentru a le explica oportunitatea vaccinării inclusiv a fiilor lor, deoarece este posibil ca băieţii să fie incluși curând în schema de imunizare, a completat medicul.

În actuala campanie de vaccinare, Ministerul Sănătăţii a extins intervalul de vârstă la care adolescentele pot primi vaccinul gratuit – de la 11-14 ani la 11-18 ani. Pentru ca vaccinul să-și poată îndeplini rolul de instrument de prevenţie primară, este preferabil să fie administrat înainte de
începerea vieţii sexuale.

Când viroza te trimite la medic

„Nu toate virozele sunt COVID-19” – a fost titlul prezentării susţinute de dr. Rodica Tănăsescu. Medicul a oferit un diagnostic diferenţial între răceala obișnuită, gripă și COVID-19 și le-a amintit participanţilor care sunt situaţiile în care pacientul „răcit” nu trebuie să amâne prezentarea la medic: în caz de febră cu erupţie cutanată, de durere toracică, scurtare a respiraţiei, dificultăţi de respiraţie sau tuse cu sânge, agravare a simptomelor sau lipsa semnelor de ameliorare după o săptămână de boală; în caz de confuzie mentală, de secreţii nazale dense de culoare galben/verde, în cazul în care simptomele asociate gripei, după ce s-au ameliorat, revin, agravate; trebuie să ajungă la medic nou-născuţii, gravidele, persoanele de peste 65 de ani și cele cu comorbidităţi, pacienţii cu un sistem imunitar slăbit(ca urmare a chimioterapiei sau a infecţiei cu HIV).

Citiți și: Noutăți în citometria în mediu fluid