Newsflash
REUNIUNI

Multidisciplinaritatea în pediatrie

de Dr. Alexandra GUȚĂ - dec. 4 2020
Multidisciplinaritatea în pediatrie

Reuniunea știinţifică Pediatru.ro „Pediatria dintr-o perspectivă multidisciplinară”, organizată recent de MedicHub în parteneriat cu Societatea Română de Pediatrie, sub coordonarea știinţifică a prof. dr. Doina Pleșca, s-a desfășurat în mediul online.

Medicul orelist colaborează foarte mult cu pediatrul și cu neonatologul. Simţul auditiv este esenţial pentru dezvoltarea copilului și a adultului ulterior. Există un grup de copii cu risc de hipoacuzie dobândită, și anume, prematurii și cei cu infecţie congenitală cu citomegalovirus (CMV). Infecţia cu CMV este prima cauză de hipoacuzie congenitală non-genetică. Conf. dr. Mădălina Georgescu a prezentat o lucrare în care a explicat etiologia și modul de diagnostic ale hipoacuziei la copil.

        Îngrijirea unui copil cu hipoacuzie este dificilă, uneori unul dintre părinţi renunţă la slujbă, iar copilul participă ani de zile la sesiuni de logopedie. În România nu există profesor de sprijin pentru copiii hipoacuzici. Rolul unui astfel de profesor este de a sta lângă acel copil în clasă și de a-l ajuta să înţeleagă informaţiile predate în timpul orelor. Pentru a suplini acest deficit, copiii au nevoie de meditaţii. S-a observat că întreţinerea unei persoane cu surditate de-a lungul vieţii este de 10 ori mai scumpă faţă de costul unui implant cohlear.

Hipoacuzia la nou-născuţi

        În România există un program de screening auditiv în toate maternităţile din ţară, care au fost dotate cu aparate care testează în mod automat auzul. Manevrarea lor nu necesită personal calificat. Programul naţional nu se limitează doar la screeningul neonatal. Testarea auditivă se face prin otoemisiuni acustice tranzitorii care evaluează funcţia celulelor ciliate, iar rezultatul este exprimat în PASS („pacientul a trecut testul”) și REFER („pacientul nu a trecut testul”). Etiologia deficitului auditiv diferă în funcţie de perioada în care apare. De exemplu, dacă un nou-născut sănătos are rezultat REFER, acesta este rechemat în maternitate în ziua a 29-a de viaţă și dacă nu se obţine un rezultat PASS la această vizită, va fi trimis către un centru de audiologie.

         Există situaţii în care copiii trec de screeningul audiologic și dobândesc hipoacuzie post-linguală. Acest tip de hipoacuzie este mai frecventă decât cea prelinguală (dinainte ca cei mici să vorbească), însă de obicei are o severitate mai mică și este unilaterală. Se poate suspiciona o astfel de afecţiune în cazul copiilor care au infecţii de căi respiratorii superioare cu afectare otică. Hipoacuzia poate apărea ca o complicaţie a parotiditei epidemice. Meningitele, în special meningita cu pneumococ, pot determina hipoacuzie pentru că S. pneumoniae osifică cohleea, iar implantul cohlear în astfel de cazuri este dificil de realizat. După un implant cohlear, copilul trebuie să urmeze ședinţe de logopedie cel puţin doi ani.

        Pentru a obţine rezultate cât mai bune, în cazul surdităţii, intervenţia pentru reabilitarea auditivă și refacerea funcţionalităţii trebuie să se facă până la vârsta de 3 ani. Dacă aceasta este realizată după vârsta de 7 ani, intervenţia este tardivă, pentru că sistemul auditiv central este preluat deja de senzoriul vizual.

Afectarea relaţiilor dintre fraţi

        În cadrul familiilor cu mai mulţi copii, prezenţa unei afecţiuni cronice la unul dintre copii afectează relaţia dintre fraţi. Fraţii copiilor care suferă de o afecţiune cronică sunt consideraţi o populaţie la risc pentru diverse tulburări psihologice și pot întâmpina dificultăţi de relaţionare socială.

        Șef. lucr. dr. Florina Rad a prezentat un studiu efectuat pe două loturi formate din câte 50 de familii. În lotul test au fost incluse familii în care unul dintre copii a fost diagnosticat cu o afecţiune psihică cronică, în cadrul secţiei clinice de psihiatrie pediatrică a Spitalului de Psihiatrie „Dr. Alexandru Obregia”, iar lotul martor a fost alcătuit din familii în care unul dintre copii a fost diagnosticat cu o afecţiune somatică cronică în cadrul secţiilor Pediatrie I, II și III ale I.C. Fundeni. Relaţiile au fost evaluate prin chestionarul Sibling Inventory of Behaviour (SIB), care urmărește șase domenii de interes prin intermediul a 32 de itemi.

        În cadrul lotului test, cele mai frecvente afecţiuni cronice diagnosticate au fost: tulburări de spectru autist, tulburări emoţionale și de comportament, ADHD, tulburări de dezvoltare a limbajului. În cadrul lotului martor, diagnosticele frecvente au fost de afectare hematologică, nefrologică și gastrointestinală cronică.

        Rezultatele studiului au arătat că relaţiile dintre fraţi sunt mai afectate în cazul familiilor cu un copil diagnosticat cu o tulburare de sănătate mintală, atunci când se referă la gradul de empatie și grijă pe care fratele îl manifestă faţă de copilul bolnav, dar și când apare în discuţie modul în care respectivul frate îl educă/învaţă lucruri noi pe copilul bolnav.

Intervenţiile terapeutice nu ar trebui să fie aplicate doar asupra copilului care suferă de o afecţiune cronică, ci ar trebui să vizeze întreaga familie. Este nevoie de eforturi susţinute pentru integrarea socială a întregii familii.

Sănătatea în pași simpli

        Încă din 2008, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a apreciat că anemia prin deficit de fier este o problemă importantă de sănătate publică, ce impune atenţie din partea autorităţilor și a personalului medical. Prof. dr. Doina Pleșca a prezentat o lucrare în care a explicat rolul fierului în menţinerea stării de sănătate a copilului.

        Deficitul de fier este cea mai frecventă carenţă nutriţională din copilărie, cu incidenţa cea mai crescută la sugari. În România, anemia este în continuare o problemă de sănătate publică, a cărei prevalenţă la grupa de vârstă 6–23 de luni a rămas nemodificată de peste 20 de ani.

        Nou-născuţii cu greutate mică la naștere au depozite scăzute, asociind frecvent deficit de fier, ceea ce îi situează la risc de a dezvolta deficite cognitive și comportamentale în prima copilărie. Alimentaţia naturală este un factor protectiv, laptele de mamă are un rol deosebit întrucât asigură o absorbţie a fierului de două-trei ori mai mare faţă de laptele de vacă. Copiii cu deficit de fier pot dezvolta infecţii și sindroame de malabsorbţie și maldigestie.

        Efectele tisulare ale deficitului de fier asupra tubului digestiv sunt numeroase, și anume: anorexie, glosită atrofică, disfagie, reducerea acidităţii gastrice, creșterea indexului de permeabilitate intestinală etc.

        Fierul are rol în neurogeneză, dezvoltarea cerebrală, în procesele de mielinizare și în sinteza neurotransmiţătorilor. Unul dintre cele mai vulnerabile zone cerebrale este hipocampul – zona responsabilă de învăţare, memorare, socotire, extrem de sensibilă la variaţiile scăzute ale fierului. În cazul copiilor cu deficit de fier, afectarea sistemului nervos apare chiar înainte de apariţia anemiei. Copiii pot fi astenici, iritabili, cu performanţe școlare scăzute și o prelucrare întârziată auditivă și vizuală. Pot apărea tulburări de somn, anxietate și dificultăţi în adaptarea socială.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe