Având ca temă „Multidisciplinaritatea în viaţa medicală”, evenimentul, powered by MedicHub, s-a desfășurat în 13 și 14 noiembrie în mediul online, sub coordonarea știinţifică a prof. dr. Viorel Jinga, rectorul UMF „Carol Davila”, București. Pentru că spaţiul editorial este insuficient pentru a reda toate aspectele interesante notate de colegii noștri care au participat la eveniment, vom reveni în numerele viitoare cu mai multe rezumate ale lucrărilor. Evenimentul a fost creditat EMC.

Oncologia, o ramură dinamică  a medicinei

Moderator: prof. asoc. dr. Dana Lucia Stănculeanu – Institutul Oncologic „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu”, UMF „Carol Davila”, București.

Lectori: prof. dr. Laura Mazilu – Universitatea „Ovidiu” Constanţa; dr. Raluca Mihăilă, dr. Daniela Zob – Institutul Oncologic București; dr. Dan Jinga – Spitalul Universitar de Urgenţă București.

 Una dintre temele abordate în cadrul sesiunii de Oncologie a fost „Influenţa comorbidităţilor asupra tratamentului cancerului de prostată rezistent la castrare” de prof. dr. Laura Mazilu.

Având în vedere că pacienţii vârstnici sau cei cu comorbidităţi sunt în general excluși din trialurile clinice randomizate, datele despre efectul tratamentului oncologic la această categorie sunt mai puţine.

Vârsta calendaristică este mai puţin importantă decât statusul de performanţă al pacientului, de exemplu. Decizia asupra tratamentului recomandat trebuie să ţină cont de simptomatologie, extensia bolii, complianţa la tratament și, nu în ultimul rând, de preferinţa pacientului.

Îngrijorarea clinicienilor este legată de speranţa scăzută de viaţă a acestor pacienţi, care nu justifică folosirea unor agenţi potenţial toxici, în condiţiile în care eficienţa poate fi mai scăzută.

Înaintea începerii tratamentului se recomandă evaluarea fragilităţii utilizând scara G8, care ţine cont de situaţia ultimelor trei luni (aportul alimentar, pierderea în greutate, IMC, parametri neuropsihologici, vârsta, mobilitatea și opinia pacientului asupra sănătăţii sale).

Un scor sub 14 puncte justifică administrarea unui tratament standard doar în prezenţa unei condiţii reversibile, după rezolvarea acesteia. Colaborarea interdisciplinară rămâne și în acest caz o necesitate pentru o abordare optimă.

Despre incidenţa, profilul și tratamentul reacţiilor adverse ale imunoterapiei și ale terapiei ţintite a atras atenţia în prezentarea sa dr. Dan Jinga, cu exemplificare în melanom.

Din fericire, ghidurile pentru diagnosticarea și tratamentul reacţiilor adverse sunt bine puse la punct, venind în ajutorul practicienilor, pe viitor fiind anticipată identificarea unor biomarkeri care să fie predictivi pentru apariţia toxicităţilor.

Hepatogastroenterologie – treat to target

Moderator și lector: prof. dr. Mircea Diculescu – UMF „Carol Davila”, București (lucrare realizată împreună cu dr. Tudor Stroie).

Lectori: conf. dr. Lucian Negreanu – UMF „Carol Davila”, București; prof. dr. Ion Rogoveanu – UMF, Craiova; prof. dr. Ciprian Brisc – Facultatea de Medicină și Farmacie, Oradea.

Profesorul Mircea Diculescu a susţinut prima prezentare din cadrul sesiunii de Hepatogastroenterologie, „De la intervenţia precoce la monitorizarea terapeutică în boala inflamatorie intestinală”, și a vorbit despre ţintele terapeutice în boala Crohn și în colita ulcerativă – vindecarea mucosală, vindecarea transmurală și cea histologică.

Abordarea „treat to target” (T2T) implică predefinirea unei ţinte terapeutice, împreună cu pacientul, monitorizarea continuă a activităţii bolii și modificarea tratamentului până când acea ţintă este atinsă. Monitorizarea prin T2T evaluează parametri clinici și endoscopici.

Apariţia medicamentelor biologice, agenţii anti TNF, a schimbat foarte mult aceste ţinte terapeutice, influenţând calitatea vieţii dincolo de simptome, prin faptul că previn apariţia modificărilor ireversibile la nivel intestinal.

Folosirea lor precoce, în timpul ferestrei terapeutice, poate stopa progresia bolii, permiţând un control mai bun, cu remisiune clinică și endoscopică, fără intervenţie chirurgicală și fără administrare de steroizi.

Despre avantajele aduse de ecografia cu substanţă de contrast (CEUS), „o metodă extrem de rapidă ce reușește să ne spună în timp real dacă o formaţiune este benignă sau malignă”, a vorbit prof. dr. Ciprian Brisc.

Metoda prezintă sensibilitate și specificitate similare cu ale tomografiei computerizate și rezonanţei magnetice în depistarea carcinomului hepatocelular și a metastazelor hepatice și este mai cost-eficientă decât alte metode imagistice în urmărirea cirozei hepatice.

În examinarea cu substanţă de contrast există trei faze – arterială, portală și tardivă. Aspectul din faza tardivă este cel care permite diferenţierea între „benign” și „malign”.

Profesorul Brisc a prezentat câteva cazuri clinice la care investigaţiile prin CEUS, oferite participanţilor sub forma unor filme, au stabilit diagnosticul în timp real.

Diabetul, o continuă provocare

Moderator și lector: prof. dr. Gabriela Radulian, președintele Societăţii Române de Neuropatie Diabetică – UMF „Carol Davila”, București.

Lectori: conf. dr. Bogdan Timar – UMF „Victor Babeș”, Timișoara; conf. dr. Cornelia Bala – UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca; conf. dr. Laura Mihalache – UMF „Gr. T. Popa”, Iași.

Neuropatiile diabetice reprezintă un grup de afecţiuni extrem de heterogene, cu diferite manifestări clinice.

Diagnosticul precoce al acestei afecţiuni este foarte important, pentru că neuropatia diabetică reprezintă un diagnostic de excludere, a explicat în prezentarea sa prof. dr. Gabriela Radulian, la pacienţii cu diabet zaharat (DZ) putând fi prezente alte tipuri de neuropatii, cu alte etiologii care pot fi tratate și vindecate.

La fel de important este și faptul că 50% dintre cazurile de neuropatie diabetică periferică pot fi asimptomatice.

Screeningul pentru neuropatia diabetică periferică este obligatoriu în cazul tuturor pacienţilor cu DZ de tip 2 la debut și la cinci ani de la diagnostic în cazul pacienţilor cu DZ de tip 1, iar apoi anual.

Neuropatia diabetică periferică este o complicaţie frecventă atât în cazul DZ2, cât și în cazul DZ1, și reprezintă principala cauză de amputaţie de membre inferioare.

De asemenea, semnele și simptomele specifice neuropatiei diabetice autonome trebuie evaluate cu grijă în cadrul anamnezei și examenului clinic.

Manifestări clinice majore ale acesteia includ: hipoglicemia nesesizată, tahicardia de repaus, hipotensiunea ortostatică, gastropareza, constipaţia, diareea etc.

Conf. dr. Cornelia Bala a readus în atenţia participanţilor educaţia terapeutică în diabetul zaharat. Acest concept reprezintă un proces de educaţie gestionat de personalul medical care este instruit în acest sens și care „dă posibilitate pacientului (sau unui grup de pacienţi și familiilor lor) de a fi implicaţi în managementul propriei boli și de a preveni complicaţiile acesteia, concomitent cu menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii vieţii”.

Impactul pandemiei asupra copiilor

Moderator și lector: prof. dr. Doina Anca Pleșca, președintele Societăţii Române de Pediatrie – UMF „Carol Davila”, București.

Lectori: conf. dr. Laura Dracea – Facultatea de Medicină, Universitatea „Transilvania”, Brașov; șef lucr. dr. Daniela Păcurar – UMF „Carol Davila”, București; prof. dr. Smaranda Diaconescu – UMF „Gr. T. Popa”, Iași.

Prof. dr. Doina Anca Pleșca a prezentat în cadrul sesiunii de Pediatrie aspectele care diferenţiază infecţia cu SARS-CoV-2 la copil faţă de adult. La acest moment, deși există informaţii numeroase cu privire la infecţia cu noul coronavirus, datele sunt mult mai puţine în ceea ce privește populaţia pediatrică.

În mod particular, la copii poate apărea la 2-3 săptămâni de la infecţie un sindrom inflamator multisistemic. Instituţiile internaţionale încearcă să dezvolte ghiduri și propuneri de scheme terapeutice pentru copiii care dezvoltă această complicaţie.

Recent a fost publicat în literatura de specialitate un studiu desfășurat în cadrul Spitalului clinic de copii „Dr. Victor Gomoiu” în primele șase luni ale pandemiei. Studiul a fost de tip observaţional și a vizat caracteristicile clinice și epidemiologice ale infecţiei cu SARS-CoV-2.

S-a observat o incidenţă scăzută a infecţiei, de 1,2% în rândul copiilor care s-au prezentat la camera de gardă sau care au fost internaţi în spitalul non-COVID.

Cea mai afectată grupă de vârstă a fost cea sub 5 ani, într-o proporţie de 86,9% din cazuri. Cel mai frecvent simptom a fost febra, fie ca unică manifestare, fie în asociere cu alte simptome.

Referitor la transmiterea virusului – aceasta nu are loc transplacentar. În ceea ce privește transmiterea prin laptele de mamă, studiile arată că este mult mai probabilă contaminarea prin contactul strâns cu mama în timpul alăptării, și nu prin laptele matern.

Prof. dr. Pleșca atrage atenţia asupra multiplelor aspecte care îi afectează negativ pe cei mici în timpul pandemiei. Criza socioeconomică va avea efecte asupra bunăstării lor, iar efectele negative vor fi suportate mai ales de copiii din zonele sărace.

Foarte mulţi copii sunt afectaţi de criza învăţământului. Va exista o creștere impresionantă de decese în rândul copiilor și va crește numărul de copii care suferă de malnutriţie, în contextul în care pandemia afectează programele prin care copiii primeau o masă caldă, funcţionale prepandemic în 143 de ţări.

Anul 2020 în Cardiologie

Moderator: prof. dr. Bogdan Alexandru Popescu, președintele Societăţii Române de Cardiologie, UMF „Carol Davila”, București.

Lectori: conf. dr. Ovidiu Chioncel, conf. dr. Elisabeta Bădilă, conf. dr. Ruxandra Jurcuţ, șef lucr. dr. Sorina Mihăilă – UMF „Carol Davila”, București.

Sesiunea adresată Cardiologiei a oferit subiecte vaste, de la noutăţi în domeniul celor mai frecvente patologii, precum insuficienţa cardiacă, până la particularităţi ale unor afecţiuni mai rar întâlnite, aflate la graniţa dintre specialităţi, precum sindromul Marfan.

Această sesiune a reiterat rolul deosebit de important al imagisticii, în speţă al ecografiei, în viaţa clinicianului cardiolog.

În domeniul insuficienţei cardiace, 2020 a adus de la date noi privind epidemiologia acestei afecţiuni, până la o nouă definiţie a celei mai severe forme, șocul cardiogen, a subliniat conf. dr. Ovidiu Chioncel.

De remarcat în particular studiile care au îmbogăţit cunoștinţele privind tratamentul insuficienţei cardiace: DAPA-HF, EMPEROR-Reduced, VICTORIA, GALACTIC-HF, PARAGON (n.r.: vom reveni asupra lor).

Un al aspect important privește documentele emise de Societatea Europeană de Cardiologie în domeniul cardio-oncologiei, mai exact evaluarea riscului cardiovascular al pacienţilor ce necesită tratament cardiotoxic și rolul imagisticii în urmărirea acestora.

În domeniul insuficienţei cardiace acute, anul 2020 a adus metaanaliza a cinci studii ce au evaluat tratamentul cu serelaxin, indicând scăderea agravării intraspitalicești a insuficienţei cardiace, respectiv un efect benefic pe mortalitatea de toate cauzele.

Istaroxime este un alt medicament posibil util în tratamentul insuficienţei cardiace acute, despre care acest an a adus noutăţi prin studiul HORIZON-HF.

Un studiu publicat în American Journal of Obstetrics and Gynecology în 2020 a arătat că riscul de preeclampsie severă este de trei ori mai mare la gravidele cu tensiune arterială în intervalul 130-139/80-89 mmHg, decât la cele cu valori mai mici, astfel încât se ridică întrebarea dacă ar fi necesară o reclasificare a hipertensiunii gestaţionale, după 20 de săptămâni de sarcină.

Acest aspect a fost adus în atenţie, în prezentarea sa, de conf. dr. Elisabeta Bădilă. O altă modificare importantă apărută în sfera hipertensiunii gestaţionale privește diagnosticul preeclampsiei, care nu mai necesită prezenţa obligatorie a proteinuriei, în prezenţa semnelor de hipoperfuzie de organ.

Pneumologia, la intersecţia între specialităţi

Moderator și lector: prof. dr. Florin Mihălţan – UMF „Carol Davila”, București.

Lectori: conf. dr. Claudia Toma, prof. dr. Roxana Nemeș, prof. dr. Ioan Cordoș – UMF „Carol Davila”, București, prof. dr. Ruxandra Ulmeanu – Facultatea de Medicină și Farmacie, Universitatea din Oradea (lucrare realizată împreună cu dr. Andreea Vlădău).

Diagnosticul și tratamentul pneumopatiilor interstiţiale difuze în contextul COVID-19 a fost subiectul prezentat de conf. dr. Claudia Toma în cadrul sesiunii de Pneumologie.

Medicul a evidenţiat aspecte clinice importante, având în vedere posibilii factori de confuzie, precum și posibilitatea existenţei asociate a două patologii, cum ar fi infecţia SARS-CoV-2 suprapusă unei patologii interstiţiale preexistente.

Având în vedere că virusurile pot avea un efect de trigger al unui răspuns autoimun, diferenţierea etiologică a modificărilor clinice poate fi dificilă. Aspecte similare la examinarea CT pot să apară în tuberculoza infiltrativă, pneumonia în curs de organizare, proteinoza alveolară, limfomul pulmonar sau fibroza pulmonară idiopatică.

În afară de tratamentul medicamentos, din planul terapeutic fac parte educarea pacientului, reabilitarea pulmonară, oxigenoterapia și vaccinarea antigripală și antipneumococică.

Prof. dr. Ruxandra Ulmeanu a făcut o trecere în revistă a cauzelor posibile pentru apariţia durerii toracice, în funcţie de intensitate, localizare, iradiere, istoric, caracter, condiţii de ameliorare și agravare.

A fost evidenţiată importanţa diagnosticului diferenţial din punct de vedere clinic, unele cauze, cum ar fi nevralgia intercostală sau refluxul esofagian, fiind mai puţin severe, în schimb altele, ca infarctul miocardic, trombembolismul pulmonar, ruptura de aortă sau de esofag, necesitând intervenţie rapidă.

Această diferenţiere clinică devine cu atât mai importantă cu cât numărul consultaţiilor acordate la distanţă este mai mare decât cel anterior pandemiei.

Din multitudinea tipurilor de intervenţii chirurgicale efectuate pentru patologii diverse ale peretelui toracic, pleurei, plămânilor, arborelui bronșic, mediastinului sau esofagului, profesorul Ioan Cordoș a prezentat cazuri proprii, în care colaborarea interdisciplinară a asigurat succesul intervenţiei.

O pregătire corectă necesită informaţii precise oferite de bronhoscopie, la care asistă și chirurgul, înregistrarea video a explorării fiind revăzută și ulterior.

De asemenea, anestezistul asigură condiţiile necesare desfășurării intervenţiei, având în vedere că de aceasta se leagă evoluţia postoperatorie și riscul apariţiei unor complicaţii grave, cum este fistula arterio-traheală.

Echipa profesorului Cordoș a acumulat o experienţă importantă, recunoscută la nivel european, tratând peste 100 de cazuri în decursul ultimilor ani.

Medicul a tras un semnal de alarmă cu privire la o posibilă schimbare de atitudine în medicina românească, respectiv practicarea unei medicini „defensive”, prin evitarea unor intervenţii cu un anumit grad de risc, dată fiind culpabilizarea tot mai frecventă a personalului medical în mass-media.