O statistică din anul 2018 publicată de Breitbart News arată că anul trecut, în întreaga lume, 41,9 milioane de femei au murit după avort, 8,2 milioane de decese au fost cauzate de cancere, 5 milioane de decese din cauza fumatului, iar 1,7 milioane de decese din cauza SIDA.

În România, în perioada 1958-2017, au fost înregistrate aproximativ 22,1 milioane de avorturi (exceptând sectorul privat medical), iar în 2017, 55.931, adică, la 100 de nou-născuţi vii, 30 de întreruperi de sarcină, informează Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Potrivit OMS, în România, rata avorturilor este de peste două ori mai mare decât în UE, adică, 480 de avorturi la 1.000 de nașteri. De asemenea, numărul adolescentelor gravide este foarte mare, respectiv 12.073 de gravide adolescente (2012-2013), dintre care 7.547 au avortat.

Elevii vor educaţie sexuală în școli

Un studiu realizat de agenţia de cercetare IMAS arată că 70,3% dintre elevii din clasele V-VIII consideră că educaţia sexuală ar trebui predată în școli. Asta, în contextul în care 10 din 100 de mame din România au sub 19 ani. Mai grav este însă că ţara noastră se află pe primul loc în Europa și la mortalitatea maternă în rândul femeilor tinere.

Concret, 740 de femei au murit la naștere în perioada 2000-2017, conform unui raport al Ministerului Sănătăţii. Anul acesta, reprezentanţii OMS au cerut autorităţilor să introducă în programa școlară materia obligatorie Educaţia sexuală, arătând că în Portugalia copiii învaţă încă de la vârsta de 5 ani despre relaţii de prietenie, consimţământ și sexualitate, iar în Spania, Italia și Cipru, de la 14 ani, conform raportului SAFE al Federaţiei Internaţionale pentru Planificare Familială.

Întreruperea sarcinii, o problemă de sănătate publică

Cele două specialiste au amintit că, pe termen lung, prin complicaţiile post-avort (sinechie uterină, perforaţia uterului, afectare psihică, frica de sarcină, rușine, frigiditate etc.), rata natalităţii poate fi afectată.

În opinia lor, întreruperea de sarcină este o problemă de sănătate publică, cu implicaţii multiple, medicale, sociale, economice, religioase. Medicul de familie, cunoscându-și pacientele, poate identifica gravidele cu risc și, în colaborare cu ginecologul și cu psihologul (acolo unde există), poate contribui la reducerea incidenţei întreruperii de sarcină și a consecinţelor ei.

Legislaţia din România permite accesul femeilor la serviciile de întrerupere de sarcină, fie ele la cerere sau în scop medical. Totuși, raportul „Refuzul la Efectuarea Avortului la Cerere în România 2019”, realizat de Centrul Filia, arată că din cele 158 de spitale publice care au fost contactate și care au infrastructura necesară pentru a face întreruperi de sarcină, în 51 (din 29 de judeţe) nu se fac deloc întreruperi de sarcină la cerere.

Cifra reprezintă 32,2% dintre spitalele care au răspuns la sondaj. În același timp, nu se fac întreruperi de sarcină la cerere în timpul sărbătorilor religioase în 36 de spitale din 19 judeţe, adică 22,7%. Întreruperea de sarcină se face oricând în 40 de spitale din 24 de judeţe, echivalentul a 25,3% dintre spitalele care au răspuns la sondaj.