Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  Evenimente  »  REUNIUNI

Teorie plus practică în Hemato-Oncologie

Viața Medicală
Dr. Radu GOLOGAN vineri, 22 aprilie 2022

Ediţia de primăvară a reuniunii „Ziua Hemato-Oncologiei” a constituit un bun prilej pentru a ilustra progresele numeroase și deloc neglijabile care au survenit în ultimii ani în domeniul hematologiei, atât în domeniul diagnosticului, cât și al terapiei, percepute și în ţara noastră.

Desfășurată pe durata unei după-amieze, actuala reuniune a fost structurată pe trei sesiuni, primele două abordând unele aspecte de actualitate ale leucemiilor acute și progresele înregistrate în tratamentul limfoamelor nehodgkiniene.

Cea de a treia sesiune a fost dedicată tratamentului cu trombopoietinomimetici în purpura trombocitopenică imună și prezentării unor cazuri de asocieri a unor entităţi clinice hemato-oncologice, în acest caz de neoplazii mieloide și limfoide. Prezentările au fost realizate de specialiști din cadrul Clinicii de Hematologie a Spitalului Universitar de Urgenţă București, având la bază cazuri clinice diagnosticate, îngrijite și tratate de aceștia. A rezultat caracterul practic și ancorat în „viaţa reală” al relatărilor, care au completat rezultatele studiilor și trialurilor clinice și au avut, prin coroborarea cu date din literatură, un important caracter educaţional.

Urgenţe hematologice în LAP

        Prima prezentare a ilustrat dramatismul leucemiei acute promielocitare (LAP) în forma microgranulară cu hiperleucocitoză, poate cea mai redutabilă urgenţă hematologică întâlnită. Acest caracter este dat și de perspectiva potenţialei vindecări, în cazul depășirii complicaţiilor imediate cu care se confruntă medicul hematolog în practică, fapt ce constituie de altfel particularitatea leucemiei acute promielocitare în ansamblu.

Complicaţiile sunt rezultatul intricării unor evenimente patogenice și fiziopatologice complexe, dinamice și într-un fel contradictorii (leucostază, sindrom de diferenţiere cu manifestări de organ, neutropenie, infecţii sistemice, sindrom de supraîncărcare volemică, insuficienţă renală acută, sindrom de liză tumorală ș.a.), urmare a bolii hematologice și terapiei specifice. Acestea obligă la intervenţii nuanţate și mereu adaptate situaţiei clinice aflate într-o continuă schimbare la același pacient și diferită de la un pacient la altul.

Întreţinerea remisiunii LAM

        Un capitol al leucemiilor acute mieloblastice (LAM) în care s-au înregistrat progrese în ultimii ani este cel al tratamentului de întreţinere a remisiunii bolii. Aceasta a fost obţinută prin chimioterapie de inducţie agresivă și alotransplant medular, cu sau fără boală minimă reziduală decelabilă sau ca alternativă terapeutică la pacienţi neeligibili pentru chimioterapie agresivă sau/și transplant medular. Dintre agenţii terapeutici cu acţiune dovedită de creștere a duratei remisiunii și a supravieţuirii totale au fost prezentate pe larg azacitidina orală (hipometilant), care prezintă o eficacitate superioară formei cu administrare parenterală, și midostaurin (inhibitor de FLT-3). Alte medicamente cu acţiune ţintită menţionate au fost sorafenib, gilterinib (inhibitori de FLT-3), ivosidenib și enasidenib (inhibitorii IDH1 și, respectiv, IDH2) și îndeosebi asocierea între venetoclax (inhibitor de Bcl-2) și agenţii hipometilanţi, cu rezultate remarcabile la pacienţii cu vârsta peste 75 de ani.

Algoritmi în terapia limfoamelor nehodgkiniene

        Din sesiunea rezervată limfoamelor nehodgkiniene a reieșit că în prezent doar 60-65% dintre cazurile de limfom cu celule mari de tip B difuz (forma de limfom cea mai frecventă la nivel global) beneficiază de terapia standard actuală. Un pas important l-a constituit evidenţierea prin histopatologie și biologie moleculară a acelor caracteristici ale celulei limfomatoase care îi conferă o malignitate crescută și diverse grade de rezistenţă la tratament.

Pentru pacienţii din această categorie (restul de 35-40%), soluţia terapeutică constă în chimioterapie citostatică agresivă („de salvare”). Aceasta este urmată de transplant medular autolog la cei eligibili (circa 50% din această categorie) și care sunt și chimiosensibili (25% dintre aceștia). Numai 10% dintre cei care primesc chimioterapie „de salvare” ajung la vindecare, din cauza recăderilor post-transplant.

        Pentru cei neeligibili pentru transplant medular, există mai multe variante terapeutice, cele mai promiţătoare fiind acelea cu conjugate anticorpi monoclonali+citotoxine (imunotoxine), dintre care cel mai recent aprobat pentru utilizare este polatuzumab vedotin (anticorp antiCD79+monometil auristatin) în asociere cu bendamustin și rituximab. Cea mai nouă și recentă speranţă este oferită de imunoterapia cu limfocite CAR-T, în curs de implementare și în România.

Asocieri

În ultima sesiune au fost prezentate pe larg medicamente utilizate în principal în tratamentul trombocitopeniei autoimune (purpura trombocitopenică imună, PTI), afecţiune nononcologică, și reunite în grupa agenţilor agoniști ai receptorului pentru trombopoietină, respectiv eltrombopag, avatrombopag, lusutrombopag și romiplostim.

Aceștia sunt compuși recombinanţi care acţionează ca factori de creștere a megacariocitelor, stimulând producţia de trombocite. Se folosesc ca tratament de a doua linie, dar se recomandă ca introducerea lor să nu fie mult amânată, motivul fiind evitarea unei corticoterapii prelungite. Sunt în general bine toleraţi, dar au efect benefic la doar două treimi dintre pacienţi și necesită o administrare continuă pentru a menţine un nivel satisfăcător al numărului de trombocite.

Referitor la asocierile dintre bolile mieloproliferative și cele limfoproliferative, s-a relevat că această asociere este departe de a fi întâmplătoare.

Incidenţa limfoproliferărilor la pacienţii cu mieloproliferări este semnificativ mai mare decât în populaţia generală, boala mieloproliferativă precedând-o cel mai adesea pe cea limfoproliferativă.

Bolile limfoproliferative survin cu precădere în cazurile de tip nonleucemie mieloidă cronică, îndeosebi la pacienţii cu mielofibroză în tratament cu inhibitori de JAK2.

        De menţionat tematica altor prezentări furnizate de firmele de medicamente și susţinute de vorbitori locali, cum ar fi cea referitoare la luspatercept ca alternativă la tratamentul cu alţi stimulatori ai eritropoiezei, cea privind inhibitorii de tirozinkinază (acalabrutinib), un progres notabil în terapia leucemiei limfatice cronice, și cea referitoare la pomalidomidă, un imunomodulator mai puternic decât lenalidomida și fără rezistenţă încrucișată cu aceasta, utilizat în mielomul multiplu în recădere.

A patra ediție a reuniunii „Ziua Hemato-Oncologiei” s-a desfășurat în 5 aprilie 2022, în mediul online, sub egida Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București și coordonată de prof. dr. Ana Maria Vlădăreanu, șef Clinică de Hematologie la Spitalul Universitar de Urgență București.

Citește și: Imunoterapia celulară în hemopatiile maligne

Etichete: hematologie Oncologie tratament limfom nehodgkinian

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.