Dezbaterile dintre tabere, aparent despre abuzuri, spun unii participanţi, sugerează în ultimă instanţă o criză foarte acută de încredere, atât în sistemul de guvernare, cât şi faţă de teatrul însuşi, aflat în pericol de a deveni o insulă stearpă şi pustie.

„De ce atmosfera asta agresivă, violentă, toxică, în care confraţii se judecă între ei cu aroganţă, cu ură? De ce artiștii sunt în acest moment priviţi cu suspiciune de publicul larg, fiind incriminaţi, chiar discreditaţi? Expunând puroiul, opusul frumosului ce izvorăște din artă, artiștii sunt de fapt oglinda lumii în care trăim, cu nimic mai buni sau mai răi decât restul umanităţii.

Nici publicul nu este uniform – include grupuri inovatoare care îi susţin pe cei care doresc moartea tradiţiei şi noutatea cu orice preţ (spiritul inspirat de cancel culture), dar şi «fosile vinovate ale trecutului», în care eu nu am cum să nu mă recunosc”, scrie din SUA, într-un text trimis presei, regizorul Andrei Șerban.

Discuţiile nu trebuie purtate pe internet

„Cred că ar fi cel mai bine și cel mai sănătos să se poarte toate discuţiile nu în bolgia asta înfiorătoare și întunecată care este Facebook-ul, adică unde nu te vezi faţă în faţă și unde totul e incontrolabil. În cadrul UNITER s-ar putea organiza întâlniri în care să stea de vorbă. Dar totuși, voluptatea scuipării prin internet s-ar pierde, și atunci rămâne Facebook-ul”, a spus Silviu Purcărete, contactat de Europa Liberă.

Directorii Teatrelor Naţionale din Craiova și din Iași, în lungi luări de poziţie, critică atât poziţia juriului, cât și a unor participanţi la discuţie, specificând că viaţa personală a actorilor și regizorilor nu trebuie luată în considerare. Ceea ce contează până la urmă este valoarea artistică a celor premiaţi.

Foto: rawpixel.com