Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.
European Respiratory Society (ERS) a găsit la Viena spiritul şi logistica necesare pentru a organiza lucrările celui de-al 19-lea congres anual. Numai Messe Wien, imobil special dedicat expoziţiilor şi congreselor, ar fi putut găzdui 18.000 de participanţi veniţi din toate continentele, dornici să absoarbă noutăţile medicale, să cunoască aparatura cea mai nouă, să-şi fructifice şansa de a vorbi confraţilor despre munca lor clinică sau de cercetare şi să-şi acorde un moment de respiro în superba Vienă, legănată de muzica atâtor celebre nume şi compoziţii. (...)
Titlul nu este în relaţie cu realitatea imediată. Ideea existenţei unui proces cerebral comun, care se află la baza amintirilor şi proiectelor unei persoane, aparţine australianului Thomas Suddendorf şi neozeelandezului Michael Corballis. (...)
1. Ca să creezi unităţi spitaliceşti cu specialişti competenţi, responsabili şi stabili, trebuie să existe în primul rând oameni (profesionişti în domeniu) care să vrea să te înveţe, să ştie să o facă, să fie capabili de a-şi transmite ştiinţa mai departe cu dăruire şi profesionalism (există multe „găuri negre“ în foarte multe specialităţi, de exemplu, chirurgi care să execute cu precizie paratiroidectomii subtotale la pacienţii renali cronici în stadiul dialitic). (...)
Articolul îl puteţi citi în săptămânalul nostru, Viaţa medicală.
În sfârşit, să ne oprim la două eseuri ale celui pentru care poezia ştiinţei nu este un termen echivoc. Poate alegerea este şi subiectivă, dar o încep cu ultimul eseu din „The Lives of a Cell“, intitulat „Cea mai mare membrană din lume“. (...)
Articolul îl puteţi citi în săptămânalul nostru, Viaţa medicală.
„Curajul meu se aplatizează“, scria odinioară Montaigne, cu onestitate şi francheţe, în „Essais“, despre care s-a afirmat că este o capodoperă scrisă de un om de rând. Peste vreo două secole (în 1741), Voltaire încerca parcă să neutralizeze conotaţia negativă a cuvântului, ca „partizan al aplatizării Terrei la poli“. (...)
În finalul articolului anterior menţionam că verbul citer – a cita a fost împrumutat în secolele XIII – XIV din latinescul „citare“, care avea însă o istorie îndelungată. Încheiam cu precizarea că în epoca republicană română, „citare“ era utilizat în limbajul politic şi juridic. (...)
În articolul precedent n-a mai fost loc pentru gazzetta, un cuvânt cu o origine surprinzătoare, dar şi demnă de interes, deoarece evocă o perioadă grea din viaţa veneţienilor. Totodată, acest cuvânt a fost consacrat de un mare jurnalist şi medic. (...)
Am amânat, dar nu în zadar, chiar şi pentru o adaptare văratică a rubricii, o istorie etimologică surprinzătoare şi complexă, datorită căreia verbul citer – a cita a dobândit un nou sens, pe măsura importanţei citării ca practică interumană. Care se extinde mult mai departe decât în tipăriturile autorilor de scrieri ştiinţifice de toate felurile. (...)
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
