Fără îndoială, portofoliul guvernamental al sănătăţii face o figură cumva aparte între ministere: responsabilităţi mari, fonduri puţine... Nu întâmplător, la conducerea Ministerului Sănătăţii s-au perindat, în perioada postdecembristă, nu mai puţin de 21 de miniştri. Fiecare cu reforma lui, căci sistemul de sănătate românesc este unul ultraetatizat, profund centralizat şi care se vrea modernizat pe principii viabile, funcţionale şi cost-eficiente. cn absenţa unui acquis comunitar în domeniu, sănătatea nu se poate reforma decât prin voinţă politică, dar aceasta nu are cum să fie suficientă. Mai este nevoie de resurse – materiale şi umane. si, mai presus de toate, de viziune, de perspectivă, de strategii pe termen mediu şi lung. (...)