Recent, pe fundalul unei Grecii profund zguduite de criză, într-o Atenă în care frământările sociale blocau zone importante ale oraşului – într-una din zile, chiar întreaga circulaţie –, s-a desfăşurat al 23-lea Congres al Asociaţiei Internaţionale a Stomatologilor Pediatri (IAPD). Reuniunea a fost găzduită de Societatea Elenă a Stomatologilor Pediatri, care a aniversat, cu această ocazie, 50 de ani de activitate. (...)

    Nu pot trece cu vederea şi doresc să împărtăşesc cele relatate de o seamă de colegi şi nu numai, dar şi ceea ce eu însămi am pătimit. Uneori, o înşiruire de fapte poate da de gândit mai mult decât un lung comentariu. (...)

   Au trecut aproape 23 de ani de SIDA peste România. Acum, în anul voluntariatului, îmi dau seama că suflul nou, primul ajutor pentru îngrijirea copiilor din România cu această boală, l-am primit de la voluntari. Au venit din toată lumea, chiar din 1990, tineri şi mai puţin tineri, fără şcoală sau şcoliţi, dar toţi cu o dăruire care ne uimea pe noi, românii, obişnuiţi doar cu munca voluntară în agricultură. (...)

 

   Clinica de Cardiologie din Fundeni a editat, recent, în seria „Tineri elevi ai unei vechi Şcoli“, o carte de Imagistică la bolnavi cardiaci, sub redacţia dnei prof. dr. Carmen Ginghină, ce aduce noutăţi – ca mesaj ştiinţific, didactic – în peisajul actual al literaturii de specialitate. O prezentare oarecum ieşită din tipare a acestei extrem de utile apariţii editoriale este alcătuită de dna prof. dr. Rodica Avram. (...)

   Puţine dintre articolele scrise de colegi, în numele multora dintre noi, atinşi sau zdrobiţi de reforma în sistemul sanitar, au trezit reacţii publice din partea celor ce ar fi trebuit să aibă răspunsurile pregătite. Nici eu nu-mi amintesc vreo reacţie oficială în ceea ce priveşte propriile-mi tentative. În zecile de ani în care ne-au năpădit tranziţiile, am cunoscut sentimentul că am dreptul să mă plâng doar dacă nemulţumirii exprimate civilizat şi public nu i s-au dat răspunsuri. Un pacient, fost director administrativ al unuia din spitalele desfiinţate dar încă „nereformate“, profund tulburat, găsea mai important necazul personalului decât cel propriu. Omul mai avea câteva luni până la atingerea vârstei de pensionare, dar cei mulţi nu ştiau încotro s-o apuce. (...)

Articolul îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

   Colegiul Medicilor din România susţine demersurile justificate ale medicilor de familie. În acest sens, pentru ale aduce la cunoştinţă întregii opinii publice medicale, publicăm comunicatul comun al Societăţii Naţionale de Medicina Familiei (SNMF), Federaţiei Naţionale a Patronatelor de Medicina Familiei (FNPMF), Comisiei de Medicina familiei a Colegiului Medicilor din România (CMF-CMR), reunite în şedinţă comună în ziua de 12 februarie 2011. (...)

   Societatea Naţională de Medicină a Familiei/Medicină Generală şi Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie îşi exprimă îngrijorarea şi nedumerirea faţă de afirmaţiile făcute de preşedintele CNAS, dr. Lucian Duţă, cu privire la situaţia pacienţilor înscrişi pe listele medicilor de familie, după cum reiese dintr-un comunicat de presă din 24 ianuarie a.c. al celor două organizaţii, primit la redacţie. Reproducem, în cele de urmează, principalele pasaje din comunicatul amintit. (...)

   „Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie şi Societatea Naţională de Medicina Familiei constată cu îngrijorare instaurarea unui regim de teroare promovat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi susţinut de unele case de asigurări judeţene, în relaţia acestora cu medicii de familie. OUG nr. 36/2010 publicată în Monitorul Oficial la 12 mai 2010 modifică OUG nr. 158/2005 cu privire la concediile medicale, şi instituie, pe lângă restrângerea numărului de zile de concediu medical ce poate fi acordat de către medicii de familie, o serie de măsuri poliţieneşti de verificare atât a medicului prescriptor, cât şi a pacientului bolnav. Mai mult, aceste modificări trebuiau să fie cuprinse într-un act adiţional de modificare şi completare a convenţiei de eliberare de concedii medicale între cabinetele de medicină de familie şi casele de asigurări, lucru care nu s-a întâmplat, din vina caselor judeţene, ce nu au conceput documentele necesare.

    Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie şi Societatea Naţională de Medicina Familiei constată cu surprindere proferarea de acuzaţii nefondate şi injurii la adresa activităţii desfăşurate de cabinetele de Medicină de familie atât din partea presei, cât şi din partea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Aceste interpretări tendenţioase şi utilizarea fragmentată a unor acte normative, duc la acuzaţii menite să producă disensiuni în relaţia medic – pacient şi disfuncţionalităţi în furnizarea de servicii medicale, într-un domeniu de interes social major. Faţă de informaţiile eronate şi trunchiate ce ajung la cunoştinţa cetăţenilor cu privire la aşa-zisele încasări „ilegale“ de taxe de către medicii de familie, dorim să clarificăm o serie de aspecte, numai prin raportare la cadrul legal în vigoare. (...)

   Recent, s-a desfăşurat, la Madrid, sesiunea Cosiliului ofiţerilor dentari* din Europa. Au fost prezenţi reprezentanţi ai 25 de ţări europene, printre care şi România. Alături de cei ce reprezentau colegiile dentare au mai participat reprezentanţi ai ministerelor sănătăţii din câteva ţări, precum şi firme distribuitoare de produse stomatologice şi de profilaxie. (...)

   Confruntarea cu un eveniment stresant poate da naştere unor reacţii fiziologice, psihologice, biologice şi comportamentale din partea individului aflat în situaţii tensionale neaşteptate. În viata de zi cu zi, ne confruntăm cel mai frecvent cu „stresul pozitiv“ productiv şi benefic, dar, din ce în ce mai frecvent, în societatea modernă, avem de-a face cu „stresul negativ“ – preludiul unor evoluţii patologice ulterioare, boli şi chiar deces. Întreprinderile care vor înscrie sănătatea psihologică a salariaţilor săi ca prioritate primordială, pe acelaşi loc cu cifra lor de afaceri vor fi cele mai performante. Ce rol are astăzi stresul de zi cu zi la locul de muncă, dar, mai ales, cum este el amplificat de criza economică, vom afla – poate – peste câteva decenii, prin evaluarea speranţei de viaţă. (...)