Activitatea medicală este cea care suscită cele mai multe întrebări şi necunoscute, datorită faptului că se adresează oamenilor, care permanent îşi modifică standardele, valorile morale, profesionale şi chiar educaţionale. Adaptarea practicianului la o natură umană aflată într-o dinamică de o asemenea anvergură – deosebit de solicitantă, încărcată de responsabilităţi şi uneori fără succes – reprezintă pentru toţi medicii (implicit şi pentru medicii dentişti) o provocare constantă. (...)

   Colegiul Medicilor Dentişti din România s-a constituit şi funcţionează ca organism reprezentativ al medicilor de Medicină dentară în baza Legii nr. 95/2006 – Titlul XIII, privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, având ca principal obiect de activitate apărarea, controlul şi supravegherea exercitării profesiunii de medic dentist, ca profesie liberală de practică publică autorizată, aplicarea legilor şi regulamentelor care organizează şi reglementează exerciţiul profesiei. (...)

   Când vine 31 mai – şi vine repede („anii trec ca apa“) – observăm că numărul fumătorilor nu scade, aşişderea al celor răpuşi de acest nemilos obicei (30.000–40.000 de decese/an în România). O emoţie a complexului de neputinţă ne cuprinde, în ciuda atâtor eforturi continue făcute de instituţiile de stat şi societatea civilă, rămase, din păcate, sterile. Avem lege de profil şi dispoziţii de aplicare, interdicţii şi planul MS „Stop fumat!“, plus exemplul pozitiv al majorităţii populaţiei nefumătoare. Şi totuşi, efectul acestora este contaminat de un fenomen de viaţă greu de combătut. Anume, acela că în locul fumătorilor ce renunţă la obicei şi al zecilor de mii de decedaţi, vin din urmă valurile de fumători formaţi în mediul şcolar. (...)