Mult timp am crezut, greşit, că între cărţile pe care medicii le scriu şi rezultatele lor în activitatea medicală nu este nicio legătură de substanţă. Un bun practician, credeam, scrie adesea cărţi de care nimeni nu are nevoie, eventual cărţi din cărţi… care mai degrabă închid drumuri şi căi de cunoaştere. Cât despre un autor talentat, mai bine să te ferească Dumnezeu şi să nu încapi, ca pacient, pe mâinile lui. A scrie o carte este una, gândeam eu, a fi medic adevărat este cu totul altceva. Convingerea fiind susţinută şi de situaţii întâlnite „pe teren“, nenumărate chiar, nu m-am dezbărat prea uşor de ea.(...)